Comparer
Luca 1
Défilement liéLes deux colonnes défilent ensemble
Luca
Chapitre 1
1
Întrucât mulți s-au angajat să pună în ordine o istorisire despre acele lucruri care sunt pe deplin crezute printre noi,
2
Chiar așa cum ni le-au încredințat cei care au fost de la început martori oculari și servitori ai cuvântului,
3
Mi s-a părut bine și mie, înțelegând toate cu acuratețe de la început, să ți le scriu în ordine, preaalesule Teofil,
4
Ca să cunoști certitudinea lucrurilor în care ai fost învățat.
5
A fost în zilele lui Irod, împăratul Iudeii, un anumit preot numit Zaharia, din rândul lui Abia; și soția lui era dintre fiicele lui Aaron, și numele ei era Elisabeta.
6
Și amândoi erau drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând ireproșabil în toate poruncile și rânduielile Domnului.
7
Și ei nu aveau copil, pentru că Elisabeta era stearpă; și amândoi erau mult înaintați în vârstă.
8
Dar s-a întâmplat, pe când el împlinea serviciul de preot înaintea lui Dumnezeu, la rândul grupului său,
9
Conform obiceiului serviciului preoțesc, i-a venit rândul să ardă tămâie când intra în templul Domnului.
10
Și toată mulțimea poporului se ruga afară în timpul tămâierii.
11
Și i s-a arătat un înger al Domnului, stând în picioare la dreapta altarului tămâierii.
12
Și când Zaharia l-a văzut, s-a tulburat și frică a căzut peste el.
13
Dar îngerul i-a spus: Nu te teme Zaharia; fiindcă rugăciunea ta este ascultată; și soția ta Elisabeta îți va naște un fiu și îi vei pune numele Ioan.
14
Și tu vei avea bucurie și veselie; și mulți se vor bucura la nașterea lui.
15
Fiindcă va fi mare înaintea Domnului și nicidecum nu va bea nici vin, nici băutură tare; și va fi umplut cu Duhul Sfânt, chiar din pântecele mamei sale.
16
Și pe mulți dintre copiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor.
17
Și el va merge înaintea lui, în duhul și puterea lui Ilie, să întoarcă inimile părinților la copii și pe cei neascultători la înțelepciunea celor drepți; să pregătească un popor înzestrat pentru Domnul.
18
Și Zaharia i-a spus îngerului: Prin ce voi ști aceasta? Fiindcă eu sunt bătrân și soția mea este mult înaintată în anii ei.
19
Și îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gabriel, care stau în picioare în prezența lui Dumnezeu; și sunt trimis să vorbesc cu tine și să îți anunț aceste vești îmbucurătoare.
20
Și iată, vei fi mut și nu vei fi în stare să vorbești, până în ziua când se vor face acestea, pentru că nu crezi cuvintele mele, care vor fi împlinite la timpul lor.
21
Și poporul îl aștepta pe Zaharia și se mira că el întârzia atât în templu.
22
Și când a ieșit nu a putut să vorbească cu ei; și au priceput că văzuse o viziune în templu; fiindcă el le făcea semne și a rămas fără cuvinte.
23
Și s-a întâmplat că, imediat ce s-au împlinit zilele serviciului său, s-a dus acasă.
24
Iar după zilele acelea Elisabeta, soția lui, a rămas însărcinată și s-a ascuns cinci luni, spunând:
25
Astfel s-a purtat cu mine Domnul în zilele în care s-a uitat spre mine, ca să îmi ia ocara dintre oameni.
26
Iar în luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret,
27
La o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din casa lui David; și numele fecioarei era Maria.
28
Și îngerul a intrat la ea și a spus: Bucură-te, cea privilegiată: Domnul este cu tine; binecuvântată ești tu între femei.
29
Iar când l-a văzut, ea a fost tulburată de cuvintele lui și cugeta ce fel de salutare ar fi aceasta.
30
Și îngerul i-a spus: Nu te teme, Maria; fiindcă ai găsit favoare la Dumnezeu.
31
Și iată, vei rămâne însărcinată în pântecele tău și vei naște un fiu și îi vei pune numele Isus.
32
El va fi mare și va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; și Domnul Dumnezeu îi va da tronul tatălui său David.
33
Și va domni peste casa lui Iacob pentru totdeauna; și cât despre împărăția lui, ea nu va avea sfârșit.
34
Atunci Maria i-a spus îngerului: Cum va fi aceasta, fiindcă eu nu știu de bărbat?
35
Și îngerul a răspuns și i-a zis: Duhul Sfânt va veni peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea și cel sfânt care se va naște din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.
36
Și iată, Elisabeta, ruda ta, a rămas și ea însărcinată cu un fiu la bătrânețea ei; și aceasta este a șasea lună pentru ea, care era numită stearpă.
37
Căci la Dumnezeu nimic nu va fi imposibil.
38
Iar Maria a spus: Iată, roaba Domnului; fie-mi după cuvântul tău. Și îngerul a plecat de la ea.
39
Iar Maria s-a sculat în acele zile și a plecat cu grabă în ținutul muntos, într-o cetate a lui Iuda.
40
Și a intrat în casa lui Zaharia și a salutat-o pe Elisabeta.
41
Și s-a întâmplat că, de cum a auzit Elisabeta salutul Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei; și Elisabeta a fost umplută cu Duhul Sfânt;
42
Și a vorbit cu voce tare și a spus: Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău.
43
Și de unde îmi este aceasta, ca mama Domnului meu să vină la mine?
44
Căci iată, de cum a ajuns sunetul salutului tău la urechile mele, pruncul a săltat în pântecele meu de bucurie.
45
Și binecuvântată este cea care a crezut, pentru că va fi o împlinire a lucrurilor care i-au fost spuse din partea Domnului.
46
Și Maria a spus: Sufletul meu preamărește pe Domnul,
47
Și duhul meu s-a bucurat în Dumnezeu, Salvatorul meu.
48
Pentru că a privit spre starea înjosită a roabei sale; căci, iată, de acum încolo, toate generațiile mă vor numi binecuvântată,
49
Pentru că cel puternic mi-a făcut lucruri mari; și sfânt este numele lui.
50
Și mila lui este peste cei ce se tem de el din generație în generație.
51
A arătat putere cu brațul lui; a risipit pe cei mândri în imaginația inimii lor.
52
A doborât pe cei puternici de pe tronuri și a înălțat pe cei de rând.
53
A săturat pe cei flămânzi cu bunătăți; și pe cei bogați i-a trimis fără nimic.
54
A ajutat pe servitorul său Israel, în amintirea milei sale;
55
După cum le-a vorbit părinților noștri, lui Avraam și seminței sale pentru totdeauna.
56
Și Maria a rămas cu ea cam trei luni; și s-a întors acasă.
57
Iar Elisabetei i s-a împlinit timpul să nască; și a născut un fiu.
58
Și vecinii și rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare milă față de ea; și se bucurau cu ea.
59
Și s-a întâmplat în a opta zi că au venit să circumcidă copilul; și l-au numit Zaharia, după numele tatălui său.
60
Și mama lui a răspuns și a zis: Nu, ci se va numi Ioan.
61
Și i-au spus: Nimeni din rudeniile tale nu este numit așa.
62
Și făceau semne tatălui său, despre cum ar voi să îl numească.
63
Și a cerut o tăbliță de scris și a scris, spunând: Numele lui este Ioan. Și toți s-au minunat.
64
Și gura lui a fost deschisă imediat și limba lui dezlegată și a vorbit, lăudând pe Dumnezeu.
65
Și frică a venit peste toți cei ce locuiau împrejurul lor; și toate aceste cuvinte au fost vestite prin tot ținutul muntos al Iudeii.
66
Și toți cei ce le-au auzit, le-au păstrat în inimile lor, spunând: Ce fel de copil va fi acesta? Și mâna Domnului era cu el.
67
Și Zaharia, tatăl lui, a fost umplut cu Duhul Sfânt și a profețit, spunând:
68
Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israel, pentru că a vizitat și a răscumpărat pe poporul său,
69
Și ne-a ridicat un corn al salvării în casa servitorului său, David,
70
Așa cum vorbise prin gura sfinților săi profeți, care fuseseră de când lumea a început;
71
Ca să fim salvați de dușmanii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc;
72
Să înfăptuiască mila promisă părinților noștri și să își amintească sfântul lui legământ;
73
Jurământul pe care i l-a jurat tatălui nostru Avraam,
74
Că ne va da, fiind noi scăpați din mâna dușmanilor noștri, să îi servim fără frică,
75
În sfințenie și dreptate înaintea lui, toate zilele vieții noastre.
76
Și tu copile, vei fi chemat profet al celui Preaînalt; fiindcă vei merge înaintea feței Domnului, să pregătești căile lui;
77
Să dai cunoștința salvării poporului său, prin iertarea păcatelor lor,
78
Prin blânda milă a Dumnezeului nostru; prin care răsăritul din înalt ne-a vizitat,
79
Să dea lumină celor ce șed în întuneric și în umbra morții, să ne îndrepte picioarele pe calea păcii.
80
Iar copilul a crescut și s-a întărit în duh și a fost în pustiuri până în ziua arătării sale înaintea lui Israel.
Luke
Chapitre 1
1
Forasmuch as many have taken in hand to set forth in order a declaration of those things which are most surely believed among us,
2
Even as they delivered them unto us, which from the beginning were eyewitnesses, and ministers of the word;
3
It seemed good to me also, having had perfect understanding of all things from the very first, to write unto thee in order, most excellent Theophilus,
4
That thou mightest know the certainty of those things, wherein thou hast been instructed.
5
¶ There was in the days of Herod, the king of Judæa, a certain priest named Zacharias, of the course of Abia: and his wife was of the daughters of Aaron, and her name was Elisabeth.
6
And they were both righteous before God, walking in all the commandments and ordinances of the Lord blameless.
7
And they had no child, because that Elisabeth was barren, and they both were now well stricken in years.
8
And it came to pass, that while he executed the priest’s office before God in the order of his course,
9
According to the custom of the priest’s office, his lot was to burn incense when he went into the temple of the Lord.
10
And the whole multitude of the people were praying without at the time of incense.
11
And there appeared unto him an angel of the Lord standing on the right side of the altar of incense.
12
And when Zacharias saw him, he was troubled, and fear fell upon him.
13
But the angel said unto him, Fear not, Zacharias: for thy prayer is heard; and thy wife Elisabeth shall bear thee a son, and thou shalt call his name John.
14
And thou shalt have joy and gladness; and many shall rejoice at his birth.
15
For he shall be great in the sight of the Lord, and shall drink neither wine nor strong drink; and he shall be filled with the Holy Ghost, even from his mother’s womb.
16
And many of the children of Israel shall he turn to the Lord their God.
17
And he shall go before him in the spirit and power of Elias, to turn the hearts of the fathers to the children, and the disobedient to the wisdom of the just; to make ready a people prepared for the Lord.
18
And Zacharias said unto the angel, Whereby shall I know this? for I am an old man, and my wife well stricken in years.
19
And the angel answering said unto him, I am Gabriel, that stand in the presence of God; and am sent to speak unto thee, and to shew thee these glad tidings.
20
And, behold, thou shalt be dumb, and not able to speak, until the day that these things shall be performed, because thou believest not my words, which shall be fulfilled in their season.
21
And the people waited for Zacharias, and marvelled that he tarried so long in the temple.
22
And when he came out, he could not speak unto them: and they perceived that he had seen a vision in the temple: for he beckoned unto them, and remained speechless.
23
And it came to pass, that, as soon as the days of his ministration were accomplished, he departed to his own house.
24
And after those days his wife Elisabeth conceived, and hid herself five months, saying,
25
Thus hath the Lord dealt with me in the days wherein he looked on me, to take away my reproach among men.
26
And in the sixth month the angel Gabriel was sent from God unto a city of Galilee, named Nazareth,
27
To a virgin espoused to a man whose name was Joseph, of the house of David; and the virgin’s name was Mary.
28
And the angel came in unto her, and said, Hail, thou that art highly favoured, the Lord is with thee: blessed art thou among women.
29
And when she saw him, she was troubled at his saying, and cast in her mind what manner of salutation this should be.
30
And the angel said unto her, Fear not, Mary: for thou hast found favour with God.
31
And, behold, thou shalt conceive in thy womb, and bring forth a son, and shalt call his name JESUS.
32
He shall be great, and shall be called the Son of the Highest: and the Lord God shall give unto him the throne of his father David:
33
And he shall reign over the house of Jacob for ever; and of his kingdom there shall be no end.
34
Then said Mary unto the angel, How shall this be, seeing I know not a man?
35
And the angel answered and said unto her, The Holy Ghost shall come upon thee, and the power of the Highest shall overshadow thee: therefore also that holy thing which shall be born of thee shall be called the Son of God.
36
And, behold, thy cousin Elisabeth, she hath also conceived a son in her old age: and this is the sixth month with her, who was called barren.
37
For with God nothing shall be impossible.
38
And Mary said, Behold the handmaid of the Lord; be it unto me according to thy word. And the angel departed from her.
39
And Mary arose in those days, and went into the hill country with haste, into a city of Juda;
40
And entered into the house of Zacharias, and saluted Elisabeth.
41
And it came to pass, that, when Elisabeth heard the salutation of Mary, the babe leaped in her womb; and Elisabeth was filled with the Holy Ghost:
42
And she spake out with a loud voice, and said, Blessed art thou among women, and blessed is the fruit of thy womb.
43
And whence is this to me, that the mother of my Lord should come to me?
44
For, lo, as soon as the voice of thy salutation sounded in mine ears, the babe leaped in my womb for joy.
45
And blessed is she that believed: for there shall be a performance of those things which were told her from the Lord.
46
And Mary said, My soul doth magnify the Lord,
47
And my spirit hath rejoiced in God my Saviour.
48
For he hath regarded the low estate of his handmaiden: for, behold, from henceforth all generations shall call me blessed.
49
For he that is mighty hath done to me great things; and holy is his name.
50
And his mercy is on them that fear him from generation to generation.
51
He hath shewed strength with his arm; he hath scattered the proud in the imagination of their hearts.
52
He hath put down the mighty from their seats, and exalted them of low degree.
53
He hath filled the hungry with good things; and the rich he hath sent empty away.
54
He hath holpen his servant Israel, in remembrance of his mercy;
55
As he spake to our fathers, to Abraham, and to his seed for ever.
56
And Mary abode with her about three months, and returned to her own house.
57
Now Elisabeth’s full time came that she should be delivered; and she brought forth a son.
58
And her neighbours and her cousins heard how the Lord had shewed great mercy upon her; and they rejoiced with her.
59
And it came to pass, that on the eighth day they came to circumcise the child; and they called him Zacharias, after the name of his father.
60
And his mother answered and said, Not so; but he shall be called John.
61
And they said unto her, There is none of thy kindred that is called by this name.
62
And they made signs to his father, how he would have him called.
63
And he asked for a writing table, and wrote, saying, His name is John. And they marvelled all.
64
And his mouth was opened immediately, and his tongue loosed, and he spake, and praised God.
65
And fear came on all that dwelt round about them: and all these sayings were noised abroad throughout all the hill country of Judæa.
66
And all they that heard them laid them up in their hearts, saying, What manner of child shall this be! And the hand of the Lord was with him.
67
And his father Zacharias was filled with the Holy Ghost, and prophesied, saying,
68
Blessed be the Lord God of Israel; for he hath visited and redeemed his people,
69
And hath raised up an horn of salvation for us in the house of his servant David;
70
As he spake by the mouth of his holy prophets, which have been since the world began:
71
That we should be saved from our enemies, and from the hand of all that hate us;
72
To perform the mercy promised to our fathers, and to remember his holy covenant;
73
The oath which he sware to our father Abraham,
74
That he would grant unto us, that we being delivered out of the hand of our enemies might serve him without fear,
75
In holiness and righteousness before him, all the days of our life.
76
And thou, child, shalt be called the prophet of the Highest: for thou shalt go before the face of the Lord to prepare his ways;
77
To give knowledge of salvation unto his people by the remission of their sins,
78
Through the tender mercy of our God; whereby the dayspring from on high hath visited us,
79
To give light to them that sit in darkness and in the shadow of death, to guide our feet into the way of peace.
80
And the child grew, and waxed strong in spirit, and was in the deserts till the day of his shewing unto Israel.