Comparer
Luca 10
Défilement liéLes deux colonnes défilent ensemble
Luca
Chapitre 10
1
Iar după acestea, Domnul a mai rânduit și alți șaptezeci și i-a trimis doi câte doi înaintea feței lui în fiecare cetate și loc, oriunde avea să vină el însuși
2
De aceea le-a spus: Secerișul, într-adevăr, este mare, dar lucrătorii puțini; implorați, de aceea pe Domnul secerișului să trimită lucrători la secerișul lui.
3
Mergeți; iată, eu vă trimit ca miei în mijlocul lupilor.
4
Nu purtați nici pungă, nici traistă, nici încălțăminte; și nu salutați pe nimeni pe drum.
5
Iar în orice casă intrați, întâi spuneți: Pace acestei case.
6
Și dacă, într-adevăr, este acolo fiul păcii, pacea voastră se va odihni peste ea; dar dacă nu, ea se va întoarce la voi.
7
Și rămâneți în aceeași casă, mâncând și bând ce vă dau ei; fiindcă demn este lucrătorul de plata sa. Nu treceți din casă în casă.
8
Și în oricare cetate intrați și vă primesc, mâncați ce vi se va pune înainte;
9
Și vindecați pe bolnavii din ea și spuneți-le: Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.
10
Dar în oricare cetate intrați și nu vă primesc, mergeți pe străzile acesteia și spuneți:
11
Chiar praful cetății voastre, care se lipește de noi, îl ștergem împotriva voastră; totuși să fiți siguri de aceasta, că împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.
12
Dar vă spun că va fi mai ușor de suportat în ziua aceea pentru Sodoma decât pentru acea cetate.
13
Vai ție, Corazine! Vai ție, Betsaido! Căci, dacă în Tir și Sidon ar fi fost făcute faptele puternice care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit șezând în pânză de sac și cenușă.
14
Dar pentru Tir și Sidon va fi mai ușor de suportat la judecată, decât pentru voi.
15
Și tu, Capernaum, care ești înălțat la cer, vei fi aruncat jos în iad.
16
Cel ce vă aude, pe mine mă aude; și cel ce vă disprețuiește, pe mine mă disprețuiește; și cel ce mă disprețuiește, disprețuiește pe cel ce m-a trimis.
17
Și cei șaptezeci s-au întors cu bucurie, spunând: Doamne, până și dracii ne sunt supuși prin numele tău.
18
Iar el le-a spus: Am privit pe Satan, căzând ca un fulger din cer.
19
Iată, vă dau putere să călcați peste șerpi și scorpioni și peste toată puterea dușmanului; și nimic, în niciun fel, nu vă va vătăma.
20
Totuși nu vă bucurați în aceasta, că duhurile vă sunt supuse; ci, mai degrabă, bucurați-vă pentru că numele voastre sunt scrise în cer.
21
În acea oră Isus s-a bucurat în duh și a spus: Îți mulțumesc, Tată, Domn al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns acestea de cei înțelepți și prevăzători și le-ai revelat pruncilor. Da, Tată, pentru că așa este plăcut înaintea ta.
22
Toate mi-au fost date de Tatăl meu; și nimeni nu știe cine este Fiul, decât Tatăl; și cine este Tatăl, decât Fiul și acela căruia Fiul voiește să îl reveleze.
23
Și s-a întors spre discipoli și a spus deoparte: Binecuvântați sunt ochii care văd cele ce vedeți voi;
24
Fiindcă vă spun că mulți profeți și împărați au dorit să vadă cele ce vedeți voi și nu au văzut; și să audă cele ce auziți și nu au auzit.
25
Și iată, un anumit învățător al legii s-a sculat și l-a ispitit, spunând: Învățătorule, ce să fac să moștenesc viață eternă?
26
Și i-a spus: Ce este scris în lege? Cum citești?
27
Și răspunzând, a zis: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta și cu toată mintea ta și pe aproapele tău ca pe tine însuți.
28
Și i-a zis: Drept ai răspuns; fă aceasta și vei trăi.
29
Dar el, voind să se declare drept, i-a spus lui Isus: Și cine este aproapele meu?
30
Și Isus, răspunzând, a zis: Un anumit om s-a coborât din Ierusalim la Ierihon și a căzut printre tâlhari, care l-au dezbrăcat și l-au rănit și au plecat lăsându-l aproape mort.
31
Și din întâmplare, cobora un anumit preot pe acea cale; și când l-a văzut, a trecut înainte pe cealaltă parte.
32
Și în același fel și un levit, când a fost la locul acela, a venit și l-a văzut și a trecut înainte pe cealaltă parte.
33
Dar un anumit samaritean, călătorind, a venit unde era el; și când l-a văzut, i s-a făcut milă.
34
Și a venit la el și i-a legat rănile, turnând peste ele untdelemn și vin și l-a pus pe animalul lui și l-a adus la un han și a avut grijă de el.
35
Și a doua zi, când a plecat, a scos doi dinari și i-a dat hangiului și i-a spus: Ai grijă de el; și oricât vei mai cheltui, când mă întorc, îți voi înapoia.
36
Atunci, care dintre aceștia trei ți se pare că a fost aproapele celui căzut printre tâlhari?
37
Iar el a spus: Cel ce a arătat milă față de el. Atunci Isus i-a spus: Du-te și fă și tu la fel.
38
Și, s-a întâmplat, pe când mergeau ei, că el a intrat într-un sat anume; și o anume femeie numită Marta l-a primit în casa ei.
39
Și ea avea o soră numită Maria, care s-a așezat și ea la picioarele lui Isus și asculta cuvântul lui.
40
Dar Marta era copleșită cu multă servire; și, venind la el, a spus: Doamne, nu îți pasă că sora mea m-a lăsat să servesc singură? Spune-i așadar să mă ajute.
41
Dar Isus a răspuns și i-a zis: Marta, Marta, ești îngrijorată și tulburată pentru multe lucruri;
42
Dar un lucru este necesar; și Maria a ales partea cea bună, care nu i se va lua.
Luke
Chapitre 10
1
After these things the Lord appointed other seventy also, and sent them two and two before his face into every city and place, whither he himself would come.
2
Therefore said he unto them, The harvest truly is great, but the labourers are few: pray ye therefore the Lord of the harvest, that he would send forth labourers into his harvest.
3
Go your ways: behold, I send you forth as lambs among wolves.
4
Carry neither purse, nor scrip, nor shoes: and salute no man by the way.
5
And into whatsoever house ye enter, first say, Peace be to this house.
6
And if the son of peace be there, your peace shall rest upon it: if not, it shall turn to you again.
7
And in the same house remain, eating and drinking such things as they give: for the labourer is worthy of his hire. Go not from house to house.
8
And into whatsoever city ye enter, and they receive you, eat such things as are set before you:
9
And heal the sick that are therein, and say unto them, The kingdom of God is come nigh unto you.
10
But into whatsoever city ye enter, and they receive you not, go your ways out into the streets of the same, and say,
11
Even the very dust of your city, which cleaveth on us, we do wipe off against you: notwithstanding be ye sure of this, that the kingdom of God is come nigh unto you.
12
But I say unto you, that it shall be more tolerable in that day for Sodom, than for that city.
13
Woe unto thee, Chorazin! woe unto thee, Bethsaida! for if the mighty works had been done in Tyre and Sidon, which have been done in you, they had a great while ago repented, sitting in sackcloth and ashes.
14
But it shall be more tolerable for Tyre and Sidon at the judgment, than for you.
15
And thou, Capernaum, which art exalted to heaven, shalt be thrust down to hell.
16
He that heareth you heareth me; and he that despiseth you despiseth me; and he that despiseth me despiseth him that sent me.
17
¶ And the seventy returned again with joy, saying, Lord, even the devils are subject unto us through thy name.
18
And he said unto them, I beheld Satan as lightning fall from heaven.
19
Behold, I give unto you power to tread on serpents and scorpions, and over all the power of the enemy: and nothing shall by any means hurt you.
20
Notwithstanding in this rejoice not, that the spirits are subject unto you; but rather rejoice, because your names are written in heaven.
21
¶ In that hour Jesus rejoiced in spirit, and said, I thank thee, O Father, Lord of heaven and earth, that thou hast hid these things from the wise and prudent, and hast revealed them unto babes: even so, Father; for so it seemed good in thy sight.
22
All things are delivered to me of my Father: and no man knoweth who the Son is, but the Father; and who the Father is, but the Son, and he to whom the Son will reveal him.
23
¶ And he turned him unto his disciples, and said privately, Blessed are the eyes which see the things that ye see:
24
For I tell you, that many prophets and kings have desired to see those things which ye see, and have not seen them; and to hear those things which ye hear, and have not heard them.
25
¶ And, behold, a certain lawyer stood up, and tempted him, saying, Master, what shall I do to inherit eternal life?
26
He said unto him, What is written in the law? how readest thou?
27
And he answering said, Thou shalt love the Lord thy God with all thy heart, and with all thy soul, and with all thy strength, and with all thy mind; and thy neighbour as thyself.
28
And he said unto him, Thou hast answered right: this do, and thou shalt live.
29
But he, willing to justify himself, said unto Jesus, And who is my neighbour?
30
And Jesus answering said, A certain man went down from Jerusalem to Jericho, and fell among thieves, which stripped him of his raiment, and wounded him, and departed, leaving him half dead.
31
And by chance there came down a certain priest that way: and when he saw him, he passed by on the other side.
32
And likewise a Levite, when he was at the place, came and looked on him, and passed by on the other side.
33
But a certain Samaritan, as he journeyed, came where he was: and when he saw him, he had compassion on him,
34
And went to him, and bound up his wounds, pouring in oil and wine, and set him on his own beast, and brought him to an inn, and took care of him.
35
And on the morrow when he departed, he took out two pence, and gave them to the host, and said unto him, Take care of him; and whatsoever thou spendest more, when I come again, I will repay thee.
36
Which now of these three, thinkest thou, was neighbour unto him that fell among the thieves?
37
And he said, He that shewed mercy on him. Then said Jesus unto him, Go, and do thou likewise.
38
¶ Now it came to pass, as they went, that he entered into a certain village: and a certain woman named Martha received him into her house.
39
And she had a sister called Mary, which also sat at Jesus’ feet, and heard his word.
40
But Martha was cumbered about much serving, and came to him, and said, Lord, dost thou not care that my sister hath left me to serve alone? bid her therefore that she help me.
41
And Jesus answered and said unto her, Martha, Martha, thou art careful and troubled about many things:
42
But one thing is needful: and Mary hath chosen that good part, which shall not be taken away from her.