Comparer
Luca 15
Défilement liéLes deux colonnes défilent ensemble
Luca
Chapitre 15
1
Atunci toți vameșii și păcătoșii s-au apropiat de el să îl audă.
2
Și fariseii și scribii cârteau, spunând: Acesta primește pe păcătoși și mănâncă cu ei.
3
Și le-a zis această parabolă, spunând:
4
Care om dintre voi, având o sută de oi, dacă pierde una dintre ele, nu le lasă pe celelalte nouăzeci și nouă în pustie și merge după cea care este pierdută până o găsește?
5
Și după ce a găsit-o, o pune pe umeri, bucurându-se.
6
Și când vine acasă, cheamă la un loc prietenii și vecinii, spunându-le: Bucurați-vă cu mine, pentru că am găsit oaia mea pierdută.
7
Vă spun că tot așa va fi bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, mai mult decât pentru nouăzeci și nouă de drepți care nu au nevoie de pocăință.
8
Sau, care femeie, având zece arginți, dacă pierde un argint, nu aprinde o candelă și mătură casa și caută cu grijă până când îl găsește?
9
Și după ce îl găsește, cheamă la un loc prietenele și vecinele, spunând: Bucurați-vă cu mine, pentru că am găsit argintul pe care l-am pierdut.
10
La fel vă spun, este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește.
11
Și a spus: Un anumit om avea doi fii;
12
Și cel mai tânăr dintre ei a spus tatălui: Tată, dă-mi partea de avere ce îmi revine. Iar tatăl le-a împărțit avutul său.
13
Și nu după multe zile, cel mai tânăr fiu a adunat totul și a călătorit într-o țară îndepărtată și acolo și-a risipit averea, trăind destrăbălat.
14
Și după ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în acea țară; și el a început să ducă lipsă.
15
Și s-a dus și s-a alipit de un cetățean al acelei țări; iar acela l-a trimis pe câmpurile lui să pască porci.
16
Și ar fi dorit să își umple pântecele cu roșcovele pe care le mâncau porcii; dar nimeni nu îi dădea.
17
Și când și-a venit în fire, a spus: Câți angajați ai tatălui meu au pâine din abundență iar eu pier de foame!
18
Mă voi scula și voi merge la tatăl meu și îi voi spune: Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta,
19
Și nu mai sunt demn să fiu chemat fiul tău; fă-mă ca pe unul dintre angajații tăi.
20
Și s-a sculat și a venit la tatăl său. Dar pe când era el încă foarte departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă și a alergat și a căzut pe gâtul lui și l-a sărutat.
21
Iar fiul i-a spus: Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta și nu mai sunt demn să fiu chemat fiul tău.
22
Dar tatăl le-a spus robilor săi: Aduceți cea mai bună robă și îmbrăcați-l; și puneți un inel pe mâna lui și sandale în picioare;
23
Și aduceți aici vițelul îngrășat și tăiați-l; și să mâncăm și să ne veselim;
24
Pentru că acest fiu al meu era mort și este iarăși viu; și a fost pierdut și este găsit. Și au început să se veselească.
25
Dar fiul lui mai mare era în câmp; și pe când venea și se apropia de casă, a auzit muzică și dansuri.
26
Și a chemat pe unul dintre servitori și a întrebat ce înseamnă acestea.
27
Iar el i-a spus: Fratele tău a venit; iar tatăl tău a tăiat vițelul îngrășat pentru că l-a primit sănătos și teafăr.
28
Dar el s-a mâniat și a refuzat să intre; de aceea tatăl său, ieșind, îl ruga să intre.
29
Dar el, răspunzând, i-a zis tatălui său: Iată, de acești mulți ani te servesc, nici nu ți-am încălcat porunca niciodată; și totuși, mie niciodată nu mi-ai dat un ied să mă veselesc cu prietenii mei;
30
Dar când a sosit acest fiu al tău, care ți-a mâncat bunurile cu curvele, ai tăiat pentru el vițelul îngrășat.
31
Iar el i-a spus: Fiule, tu ești întotdeauna cu mine și tot ce am este al tău.
32
Dar se cuvenea să ne veselim și să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort și este iarăși viu; și era pierdut și este găsit.
Luke
Chapitre 15
1
Then drew near unto him all the publicans and sinners for to hear him.
2
And the Pharisees and scribes murmured, saying, This man receiveth sinners, and eateth with them.
3
¶ And he spake this parable unto them, saying,
4
What man of you, having an hundred sheep, if he lose one of them, doth not leave the ninety and nine in the wilderness, and go after that which is lost, until he find it?
5
And when he hath found it, he layeth it on his shoulders, rejoicing.
6
And when he cometh home, he calleth together his friends and neighbours, saying unto them, Rejoice with me; for I have found my sheep which was lost.
7
I say unto you, that likewise joy shall be in heaven over one sinner that repenteth, more than over ninety and nine just persons, which need no repentance.
8
¶ Either what woman having ten pieces of silver, if she lose one piece, doth not light a candle, and sweep the house, and seek diligently till she find it?
9
And when she hath found it, she calleth her friends and her neighbours together, saying, Rejoice with me; for I have found the piece which I had lost.
10
Likewise, I say unto you, there is joy in the presence of the angels of God over one sinner that repenteth.
11
¶ And he said, A certain man had two sons:
12
And the younger of them said to his father, Father, give me the portion of goods that falleth to me. And he divided unto them his living.
13
And not many days after the younger son gathered all together, and took his journey into a far country, and there wasted his substance with riotous living.
14
And when he had spent all, there arose a mighty famine in that land; and he began to be in want.
15
And he went and joined himself to a citizen of that country; and he sent him into his fields to feed swine.
16
And he would fain have filled his belly with the husks that the swine did eat: and no man gave unto him.
17
And when he came to himself, he said, How many hired servants of my father’s have bread enough and to spare, and I perish with hunger!
18
I will arise and go to my father, and will say unto him, Father, I have sinned against heaven, and before thee,
19
And am no more worthy to be called thy son: make me as one of thy hired servants.
20
And he arose, and came to his father. But when he was yet a great way off, his father saw him, and had compassion, and ran, and fell on his neck, and kissed him.
21
And the son said unto him, Father, I have sinned against heaven, and in thy sight, and am no more worthy to be called thy son.
22
But the father said to his servants, Bring forth the best robe, and put it on him; and put a ring on his hand, and shoes on his feet:
23
And bring hither the fatted calf, and kill it; and let us eat, and be merry:
24
For this my son was dead, and is alive again; he was lost, and is found. And they began to be merry.
25
Now his elder son was in the field: and as he came and drew nigh to the house, he heard musick and dancing.
26
And he called one of the servants, and asked what these things meant.
27
And he said unto him, Thy brother is come; and thy father hath killed the fatted calf, because he hath received him safe and sound.
28
And he was angry, and would not go in: therefore came his father out, and intreated him.
29
And he answering said to his father, Lo, these many years do I serve thee, neither transgressed I at any time thy commandment: and yet thou never gavest me a kid, that I might make merry with my friends:
30
But as soon as this thy son was come, which hath devoured thy living with harlots, thou hast killed for him the fatted calf.
31
And he said unto him, Son, thou art ever with me, and all that I have is thine.
32
It was meet that we should make merry, and be glad: for this thy brother was dead, and is alive again; and was lost, and is found.