Comparer
Psalmii 107
Défilement liéLes deux colonnes défilent ensemble
Psalmii
Chapitre 107
1
Aduceți mulțumiri DOMNULUI, pentru că este bun, că a lui milă dăinuiește pentru totdeauna.
2
Așa să spună cei răscumpărați ai DOMNULUI, pe care el i-a răscumpărat din mâna dușmanului;
3
Și i-a adunat din țări, de la răsărit și de la apus, de la miazănoapte și de la miazăzi.
4
Ei au rătăcit în pustie pe o cale neumblată, nu au găsit nicio cetate în care să locuiască.
5
Înfometați și însetați, sufletul lor a leșinat în ei.
6
Atunci în tulburarea lor au strigat către DOMNUL și el i-a eliberat din strâmtorările lor.
7
Și i-a condus pe drumul drept, ca să meargă la o cetate de locuit.
8
O, de ar lăuda oamenii pe DOMNUL pentru bunătatea lui și pentru minunatele lui lucrări pentru copiii oamenilor.
9
Căci el satură sufletul care tânjește și umple sufletul flămând cu bunătate.
10
Cei care șed în întuneric și în umbra morții sunt legați în nenorocire și în fier,
11
Pentru că s-au răzvrătit împotriva cuvintelor lui Dumnezeu și au disprețuit sfatul celui Preaînalt;
12
De aceea le-a umilit inima cu muncă; au căzut și nu a fost nimeni să îi ajute.
13
Atunci în tulburarea lor au strigat către DOMNUL și el i-a salvat din strâmtorările lor.
14
I-a adus din întuneric și din umbra morții și a rupt legăturile lor în bucăți.
15
O, de ar lăuda oamenii pe DOMNUL pentru bunătatea lui și pentru minunatele lui lucrări pentru copiii oamenilor.
16
Căci el a frânt porțile de aramă și a tăiat zăvoarele de fier în bucăți.
17
Nebunii, din cauza fărădelegii lor și din cauza nelegiuirilor lor, sunt nenorociți.
18
Sufletul lor detestă tot felul de mâncare și se apropie de porțile morții.
19
Atunci în tulburarea lor strigă către DOMNUL, iar el îi salvează din strâmtorările lor.
20
A trimis cuvântul lui și i-a vindecat și i-a eliberat din nimicirile lor.
21
O, de ar lăuda oamenii pe DOMNUL pentru bunătatea lui și pentru minunatele lui lucrări pentru copiii oamenilor.
22
Să aducă sacrificii de mulțumiri și să vestească lucrările lui cu bucurie.
23
Cei ce coboară la mare în corăbii, care fac comerț pe ape mari,
24
Aceștia văd lucrările DOMNULUI și minunile lui în adânc.
25
Pentru că el poruncește și ridică vântul furtunos, care înalță valurile mării.
26
Se ridică spre cer, coboară din nou spre adâncuri, sufletul lor se topește din cauza tulburării.
27
Ei se clatină încoace și încolo și șovăie ca un om beat și sunt la capătul înțelepciunii lor.
28
Atunci în tulburarea lor strigă către DOMNUL, iar el îi scoate din strâmtorările lor.
29
El furtuna o face liniște, așa că valurile ei se alină.
30
Atunci ei se veselesc că s-au liniștit, iar el îi conduce la limanul lor dorit.
31
O, de ar lăuda oamenii pe DOMNUL pentru bunătatea lui și pentru minunatele lui lucrări pentru copiii oamenilor.
32
Să îl înalțe în adunarea poporului și să îl laude în sfatul bătrânilor.
33
El preface râurile în pustie și izvoarele de apă în uscăciune;
34
Un pământ roditor îl preface în pământ sterp, pentru stricăciunea celor ce locuiesc în el.
35
El schimbă pustia în apă stătătoare și pământul uscat în izvoare de apă.
36
Și acolo face pe cei flămânzi să locuiască, pentru ca ei să zidească o cetate de locuit,
37
Și să semene câmpuri și să sădească vii, care să aducă roadele venitului.
38
El de asemenea îi binecuvântează, astfel că se înmulțesc foarte mult; și nu lasă vitele lor să se împuțineze.
39
Din nou, ei sunt împuținați și înjosiți prin oprimare, nenorocire și întristare.
40
El varsă dispreț peste prinți și îi face să rătăcească în pustie, unde nu este nicio cale.
41
Totuși din nenorocire el așază pe cel sărac în înalt și îi face familii ca o turmă.
42
Cei drepți vor vedea aceasta și se vor bucura și toată nelegiuirea își va închide gura.
43
Oricine este înțelept și va lua seama la aceste lucruri, aceia vor înțelege bunătatea iubitoare a DOMNULUI.
Psalms
Chapitre 107
1
O give thanks unto the LORD, for he is good: for his mercy endureth for ever.
2
Let the redeemed of the LORD say so, whom he hath redeemed from the hand of the enemy;
3
And gathered them out of the lands, from the east, and from the west, from the north, and from the south.
4
They wandered in the wilderness in a solitary way; they found no city to dwell in.
5
Hungry and thirsty, their soul fainted in them.
6
Then they cried unto the LORD in their trouble, and he delivered them out of their distresses.
7
And he led them forth by the right way, that they might go to a city of habitation.
8
Oh that men would praise the LORD for his goodness, and for his wonderful works to the children of men!
9
For he satisfieth the longing soul, and filleth the hungry soul with goodness.
10
Such as sit in darkness and in the shadow of death, being bound in affliction and iron;
11
Because they rebelled against the words of God, and contemned the counsel of the most High:
12
Therefore he brought down their heart with labour; they fell down, and there was none to help.
13
Then they cried unto the LORD in their trouble, and he saved them out of their distresses.
14
He brought them out of darkness and the shadow of death, and brake their bands in sunder.
15
Oh that men would praise the LORD for his goodness, and for his wonderful works to the children of men!
16
For he hath broken the gates of brass, and cut the bars of iron in sunder.
17
Fools because of their transgression, and because of their iniquities, are afflicted.
18
Their soul abhorreth all manner of meat; and they draw near unto the gates of death.
19
Then they cry unto the LORD in their trouble, and he saveth them out of their distresses.
20
He sent his word, and healed them, and delivered them from their destructions.
21
Oh that men would praise the LORD for his goodness, and for his wonderful works to the children of men!
22
And let them sacrifice the sacrifices of thanksgiving, and declare his works with rejoicing.
23
They that go down to the sea in ships, that do business in great waters;
24
These see the works of the LORD, and his wonders in the deep.
25
For he commandeth, and raiseth the stormy wind, which lifteth up the waves thereof.
26
They mount up to the heaven, they go down again to the depths: their soul is melted because of trouble.
27
They reel to and fro, and stagger like a drunken man, and are at their wits’ end.
28
Then they cry unto the LORD in their trouble, and he bringeth them out of their distresses.
29
He maketh the storm a calm, so that the waves thereof are still.
30
Then are they glad because they be quiet; so he bringeth them unto their desired haven.
31
Oh that men would praise the LORD for his goodness, and for his wonderful works to the children of men!
32
Let them exalt him also in the congregation of the people, and praise him in the assembly of the elders.
33
He turneth rivers into a wilderness, and the watersprings into dry ground;
34
A fruitful land into barrenness, for the wickedness of them that dwell therein.
35
He turneth the wilderness into a standing water, and dry ground into watersprings.
36
And there he maketh the hungry to dwell, that they may prepare a city for habitation;
37
And sow the fields, and plant vineyards, which may yield fruits of increase.
38
He blesseth them also, so that they are multiplied greatly; and suffereth not their cattle to decrease.
39
Again, they are minished and brought low through oppression, affliction, and sorrow.
40
He poureth contempt upon princes, and causeth them to wander in the wilderness, where there is no way.
41
Yet setteth he the poor on high from affliction, and maketh him families like a flock.
42
The righteous shall see it, and rejoice: and all iniquity shall stop her mouth.
43
Whoso is wise, and will observe these things, even they shall understand the lovingkindness of the LORD.