Comparer
Psalmii 74
Défilement liéLes deux colonnes défilent ensemble
Psalmii
Chapitre 74
1
Dumnezeule, de ce ne-ai lepădat pentru totdeauna? De ce fumegă mânia ta împotriva oilor pășunii tale?
2
Amintește-ți de adunarea ta, pe care ai cumpărat-o din vechime; toiagul moștenirii tale, pe care l-ai răscumpărat; acest munte Sion, în care ai locuit.
3
Ridică-ți picioarele spre pustiirile eterne, spre tot ce dușmanul a lucrat cu răutate în sanctuar.
4
Dușmanii tăi răcnesc în mijlocul adunărilor tale; și-au ridicat însemnele ca semne.
5
Un bărbat a fost faimos după cum a ridicat topoare peste copacii groși.
6
Dar acum ei zdrobesc lucrarea lui sculptată dintr-o dată, cu topoare și ciocane.
7
Au aruncat foc în sanctuarul tău, au spurcat, dărâmând la pământ locuința numelui tău.
8
Au spus în inimile lor: Să îi nimicim pe toți! Ei au ars toate sinagogile lui Dumnezeu din țară.
9
Noi nu vedem semnele noastre, nu mai este niciun profet; nici nu este printre noi vreunul care știe până când.
10
Cât timp, Dumnezeule, va ocărî potrivnicul? Va blasfemia dușmanul numele tău pentru totdeauna?
11
De ce îți retragi mâna, mâna ta dreaptă? Scoate-o din sânul tău.
12
Căci Dumnezeu este Împăratul meu din vechime, lucrând salvare în mijlocul pământului.
13
Ai despărțit marea prin tăria ta, ai zdrobit capetele dragonilor în ape.
14
Ai zdrobit în bucăți capetele leviatanului și l-ai dat să fie mâncare oamenilor ce locuiesc în pustie.
15
Ai despicat fântâna și potopul; ai secat râuri puternice.
16
Ziua este a ta, noaptea de asemenea este a ta; ai pregătit lumina și soarele.
17
Ai așezat toate granițele pământului, ai făcut vară și iarnă.
18
Amintește-ți că dușmanul a ocărât, DOAMNE, și că poporul prost a blasfemiat numele tău.
19
Nu da sufletul turturelei tale mulțimii celor stricați, nu uita adunarea săracilor tăi pentru totdeauna.
20
Respectă legământul, căci locurile întunecate ale pământului sunt pline de locuințele cruzimii.
21
Nu lăsa pe cel oprimat să se întoarcă rușinat; cel sărac și nevoiaș să laude numele tău.
22
Ridică-te, Dumnezeule, pledează în cauza ta; amintește-ți cum omul nebun te ocărăște zilnic.
23
Nu uita vocea dușmanilor tăi, tumultul acelora ce se ridică împotriva ta crește continuu.
Psalms
Chapitre 74
1
Maschil of Asaph. O God, why hast thou cast us off for ever? why doth thine anger smoke against the sheep of thy pasture?
2
Remember thy congregation, which thou hast purchased of old; the rod of thine inheritance, which thou hast redeemed; this mount Zion, wherein thou hast dwelt.
3
Lift up thy feet unto the perpetual desolations; even all that the enemy hath done wickedly in the sanctuary.
4
Thine enemies roar in the midst of thy congregations; they set up their ensigns for signs.
5
A man was famous according as he had lifted up axes upon the thick trees.
6
But now they break down the carved work thereof at once with axes and hammers.
7
They have cast fire into thy sanctuary, they have defiled by casting down the dwelling place of thy name to the ground.
8
They said in their hearts, Let us destroy them together: they have burned up all the synagogues of God in the land.
9
We see not our signs: there is no more any prophet: neither is there among us any that knoweth how long.
10
O God, how long shall the adversary reproach? shall the enemy blaspheme thy name for ever?
11
Why withdrawest thou thy hand, even thy right hand? pluck it out of thy bosom.
12
For God is my King of old, working salvation in the midst of the earth.
13
Thou didst divide the sea by thy strength: thou brakest the heads of the dragons in the waters.
14
Thou brakest the heads of leviathan in pieces, and gavest him to be meat to the people inhabiting the wilderness.
15
Thou didst cleave the fountain and the flood: thou driedst up mighty rivers.
16
The day is thine, the night also is thine: thou hast prepared the light and the sun.
17
Thou hast set all the borders of the earth: thou hast made summer and winter.
18
Remember this, that the enemy hath reproached, O LORD, and that the foolish people have blasphemed thy name.
19
O deliver not the soul of thy turtledove unto the multitude of the wicked: forget not the congregation of thy poor for ever.
20
Have respect unto the covenant: for the dark places of the earth are full of the habitations of cruelty.
21
O let not the oppressed return ashamed: let the poor and needy praise thy name.
22
Arise, O God, plead thine own cause: remember how the foolish man reproacheth thee daily.
23
Forget not the voice of thine enemies: the tumult of those that rise up against thee increaseth continually.