Comparer
Psalmii 88
Défilement liéLes deux colonnes défilent ensemble
Psalmii
Chapitre 88
1
DOAMNE Dumnezeul salvării mele, am strigat zi și noapte înaintea ta,
2
Să ajungă rugăciunea mea înaintea ta, apleacă-ți urechea la strigătul meu,
3
Fiindcă sufletul meu este plin de tulburări și viața mea se apropie de mormânt.
4
Sunt socotit cu cei ce coboară în groapă, sunt ca un om fără putere,
5
Liber printre morți, asemenea celor întinși în mormânt, de care nu îți mai amintești, iar ei sunt stârpiți de mâna ta.
6
M-ai pus în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adâncuri.
7
Furia ta apasă greu peste mine, și tu m-ai chinuit cu toate valurile tale. Selah.
8
Ai îndepărtat pe cunoscuții mei de mine; m-ai făcut urâciune pentru ei, sunt închis și nu pot ieși.
9
Ochiul meu jelește din cauza nenorocirii, DOAMNE, te-am chemat zilnic, mi-am întins mâinile spre tine.
10
Vei arăta tu minuni celor morți? Se vor ridica morții să te laude? Selah.
11
Va fi bunătatea ta iubitoare vestită în mormânt? Sau credincioșia ta în nimicire?
12
Vor fi minunile tale cunoscute în întuneric și dreptatea ta în țara uitării?
13
Dar spre tine am strigat eu, DOAMNE; și dimineața rugăciunea mea te va întâmpina.
14
DOAMNE, de ce îmi lepezi tu sufletul? De ce îți ascunzi fața de la mine?
15
Eu sunt nenorocit și gata să mor din tinerețe, în timp ce sufăr terorile tale sunt buimăcit.
16
Furia ta înverșunată trece peste mine; spaimele tale m-au stârpit.
17
Au venit în jurul meu zilnic ca apa; m-au încercuit împreună.
18
Pe iubit și pe prieten l-ai îndepărtat de mine și pe cunoscuții mei în întuneric.
Psalms
Chapitre 88
1
A Song or Psalm for the sons of Korah, to the chief Musician upon Mahalath Leannoth, Maschil of Heman the Ezrahite. O LORD God of my salvation, I have cried day and night before thee:
2
Let my prayer come before thee: incline thine ear unto my cry;
3
For my soul is full of troubles: and my life draweth nigh unto the grave.
4
I am counted with them that go down into the pit: I am as a man that hath no strength:
5
Free among the dead, like the slain that lie in the grave, whom thou rememberest no more: and they are cut off from thy hand.
6
Thou hast laid me in the lowest pit, in darkness, in the deeps.
7
Thy wrath lieth hard upon me, and thou hast afflicted me with all thy waves. Selah.
8
Thou hast put away mine acquaintance far from me; thou hast made me an abomination unto them: I am shut up, and I cannot come forth.
9
Mine eye mourneth by reason of affliction: LORD, I have called daily upon thee, I have stretched out my hands unto thee.
10
Wilt thou shew wonders to the dead? shall the dead arise and praise thee? Selah.
11
Shall thy lovingkindness be declared in the grave? or thy faithfulness in destruction?
12
Shall thy wonders be known in the dark? and thy righteousness in the land of forgetfulness?
13
But unto thee have I cried, O LORD; and in the morning shall my prayer prevent thee.
14
LORD, why castest thou off my soul? why hidest thou thy face from me?
15
I am afflicted and ready to die from my youth up: while I suffer thy terrors I am distracted.
16
Thy fierce wrath goeth over me; thy terrors have cut me off.
17
They came round about me daily like water; they compassed me about together.
18
Lover and friend hast thou put far from me, and mine acquaintance into darkness.