Comparer
Romani 9
Défilement liéLes deux colonnes défilent ensemble
Romani
Chapitre 9
1
Spun adevărul în Cristos, nu mint, conștiința mea de asemenea aducându-mi mărturie în Duhul Sfânt,
2
Că am mare întristare și mâhnire neîncetată în inima mea.
3
Fiindcă aș fi dorit să fiu eu însumi blestemat de la Cristos pentru frații mei, rudele mele conform cărnii,
4
Care sunt israeliți, cărora le aparține adopția și gloria și legămintele și darea legii și serviciul lui Dumnezeu și promisiunile;
5
Ai cărora sunt părinții și din care conform cărnii este Cristos, care este peste toate, Dumnezeu binecuvântat pentru totdeauna. Amin.
6
Dar nu ca și cum cuvântul lui Dumnezeu a fost fără efect. Fiindcă nu toți cei din Israel, sunt Israel;
7
Nici nu sunt toți copii pentru că sunt sămânța lui Avraam; ci: În Isaac ți se va numi sămânța.
8
Căci așa este: Cei ce sunt copiii cărnii, aceștia nu sunt copiii lui Dumnezeu; ci copiii promisiunii sunt socotiți ca sămânță.
9
Fiindcă acesta este cuvântul promisiunii: La timpul acesta voi veni și Sara va avea un fiu.
10
Și nu numai; dar și când Rebeca a rămas însărcinată printr-unul singur, prin tatăl nostru Isaac,
11
(Copiii, în adevăr, nefiind încă născuți, nici practicând ceva bine sau rău, ca scopul lui Dumnezeu, conform alegerii, să rămână nu din fapte, ci din cel care cheamă),
12
I-a fost spus că: Cel mai mare va servi celui mai mic.
13
Așa cum este scris: Am iubit pe Iacob, dar am urât pe Esau.
14
Atunci ce vom spune? Este nedreptate la Dumnezeu? Nicidecum.
15
Fiindcă el îi spune lui Moise: Voi avea milă de cine voi avea milă; și voi avea compasiune de cine voi avea compasiune.
16
Așadar, nu este de la cine voiește, nici de la cine aleargă, ci de la Dumnezeu care arată milă.
17
Fiindcă scriptura spune lui Faraon: Chiar pentru acest scop te-am ridicat, ca să arăt în tine puterea mea și pentru ca numele meu să fie vestit peste tot pământul.
18
Așadar el are milă de cine voiește și pe cine voiește împietrește.
19
Atunci îmi vei spune: De ce mai găsește vină? Fiindcă cine s-a împotrivit voii lui?
20
Dar mai degrabă: Cine ești tu, omule, care contrazici pe Dumnezeu? Va spune lucrul format celui care l-a format: De ce m-ai făcut astfel?
21
Nu are olarul putere peste lut, din același amestec să facă un vas pentru onoare și altul pentru dezonoare?
22
Și ce dacă Dumnezeu, voind să arate furie și să își facă cunoscută puterea, a îndurat cu multă îndelungă răbdare vasele furiei pregătite pentru distrugere;
23
Și ca să facă cunoscute bogățiile gloriei sale peste vasele milei, pe care le-a pregătit dinainte pentru glorie,
24
Adică pe noi, pe care ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci și dintre neamuri?
25
Așa cum spune și în Osea: Îl voi chema poporul meu pe cel ce nu era poporul meu; și preaiubită pe cea care nu era preaiubită.
26
Și se va întâmpla că în locul unde li se spunea: Voi nu sunteți poporul meu; acolo vor fi chemați fiii Dumnezeului cel viu.
27
Isaia, de asemenea, strigă despre Israel: Dacă numărul copiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, o rămășiță va fi salvată.
28
Fiindcă va termina lucrarea și o va scurta în dreptate, pentru că Domnul va face o lucrare scurtă pe pământ.
29
Și așa cum a spus Isaia înainte: Dacă Domnul Sabaot nu ne-ar fi lăsat o sămânță, am fi fost ca Sodoma și ne-am fi asemănat cu Gomora.
30
Ce vom spune atunci? Că neamurile, care nu urmăreau dreptatea, au ajuns la dreptate, adică dreptatea care este din credință;
31
Dar Israel, care urmărea legea dreptății, nu a ajuns la legea dreptății.
32
De ce? Pentru că nu au căutat-o prin credință, ci ca prin faptele legii. Fiindcă s-au împiedicat de acea piatră de cădere;
33
Așa cum este scris: Iată, eu pun în Sion o piatră de cădere și o stâncă de poticnire; și oricine crede în el, nu va fi rușinat.
Romans
Chapitre 9
1
I say the truth in Christ, I lie not, my conscience also bearing me witness in the Holy Ghost,
2
That I have great heaviness and continual sorrow in my heart.
3
For I could wish that myself were accursed from Christ for my brethren, my kinsmen according to the flesh:
4
Who are Israelites; to whom pertaineth the adoption, and the glory, and the covenants, and the giving of the law, and the service of God, and the promises;
5
Whose are the fathers, and of whom as concerning the flesh Christ came, who is over all, God blessed for ever. Amen.
6
Not as though the word of God hath taken none effect. For they are not all Israel, which are of Israel:
7
Neither, because they are the seed of Abraham, are they all children: but, In Isaac shall thy seed be called.
8
That is, They which are the children of the flesh, these are not the children of God: but the children of the promise are counted for the seed.
9
For this is the word of promise, At this time will I come, and Sara shall have a son.
10
And not only this; but when Rebecca also had conceived by one, even by our father Isaac;
11
(For the children being not yet born, neither having done any good or evil, that the purpose of God according to election might stand, not of works, but of him that calleth;)
12
It was said unto her, The elder shall serve the younger.
13
As it is written, Jacob have I loved, but Esau have I hated.
14
What shall we say then? Is there unrighteousness with God? God forbid.
15
For he saith to Moses, I will have mercy on whom I will have mercy, and I will have compassion on whom I will have compassion.
16
So then it is not of him that willeth, nor of him that runneth, but of God that sheweth mercy.
17
For the scripture saith unto Pharaoh, Even for this same purpose have I raised thee up, that I might shew my power in thee, and that my name might be declared throughout all the earth.
18
Therefore hath he mercy on whom he will have mercy, and whom he will he hardeneth.
19
Thou wilt say then unto me, Why doth he yet find fault? For who hath resisted his will?
20
Nay but, O man, who art thou that repliest against God? Shall the thing formed say to him that formed it, Why hast thou made me thus?
21
Hath not the potter power over the clay, of the same lump to make one vessel unto honour, and another unto dishonour?
22
What if God, willing to shew his wrath, and to make his power known, endured with much longsuffering the vessels of wrath fitted to destruction:
23
And that he might make known the riches of his glory on the vessels of mercy, which he had afore prepared unto glory,
24
Even us, whom he hath called, not of the Jews only, but also of the Gentiles?
25
As he saith also in Osee, I will call them my people, which were not my people; and her beloved, which was not beloved.
26
And it shall come to pass, that in the place where it was said unto them, Ye are not my people; there shall they be called the children of the living God.
27
Esaias also crieth concerning Israel, Though the number of the children of Israel be as the sand of the sea, a remnant shall be saved:
28
For he will finish the work, and cut it short in righteousness: because a short work will the Lord make upon the earth.
29
And as Esaias said before, Except the Lord of Sabaoth had left us a seed, we had been as Sodoma, and been made like unto Gomorrha.
30
What shall we say then? That the Gentiles, which followed not after righteousness, have attained to righteousness, even the righteousness which is of faith.
31
But Israel, which followed after the law of righteousness, hath not attained to the law of righteousness.
32
Wherefore? Because they sought it not by faith, but as it were by the works of the law. For they stumbled at that stumblingstone;
33
As it is written, Behold, I lay in Sion a stumblingstone and rock of offence: and whosoever believeth on him shall not be ashamed.