Comparar
2 Regii 2
Rolagem vinculadaAs duas colunas rolam juntas
2 Regii
Capítulo 2
1
Și s-a întâmplat, când DOMNUL a voit să îl ia pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, că Ilie a mers cu Elisei de la Ghilgal.
2
Și Ilie i-a spus lui Elisei: Rămâi aici, te rog, pentru că DOMNUL m-a trimis la Betel. Și Elisei i-a zis: Precum DOMNUL trăiește și precum sufletul tău trăiește, nu te voi părăsi. Astfel ei au coborât la Betel.
3
Și fiii profeților care erau la Betel au ieșit la Elisei și i-au spus: Știi tu că DOMNUL îl va lua pe stăpânul tău de deasupra capului tău în această zi? Și el a zis: Da, știu; tăceți.
4
Și Ilie i-a spus: Elisei, rămâi aici, te rog, pentru că DOMNUL m-a trimis la Ierihon. Iar el a zis: Precum DOMNUL trăiește și precum sufletul tău trăiește, nu te voi părăsi. Astfel ei au venit la Ierihon.
5
Și fiii profeților care erau la Ierihon au venit la Elisei și i-au spus: Știi tu că DOMNUL îl va lua pe stăpânul tău de deasupra capului tău în această zi? Și el a răspuns: Da, știu; tăceți.
6
Și Ilie i-a spus: Rămâi aici, te rog, pentru că DOMNUL m-a trimis la Iordan. Iar el a zis: Precum DOMNUL trăiește și precum sufletul tău trăiește, nu te voi părăsi. Și au mers amândoi.
7
Și cincizeci de bărbați dintre fiii profeților au mers și au stat în picioare pentru a vedea de departe; și ei amândoi au stat în picioare lângă Iordan.
8
Și Ilie și-a luat mantaua și a înfășurat-o și a lovit apele și ele s-au despărțit într-o parte și într-alta, astfel încât amândoi au trecut pe pământ uscat.
9
Și s-a întâmplat, după ce au trecut, că Ilie i-a spus lui Elisei: Cere ce să fac pentru tine, înainte de a fi luat de la tine. Și Elisei a zis: Te rog, să fie o măsură dublă din duhul tău peste mine.
10
Iar el a zis: Ai cerut un lucru greu; totuși, dacă mă vei vedea când voi fi luat de la tine, așa îți va fi; dar dacă nu, nu va fi așa.
11
Și s-a întâmplat, pe când ei mergeau încă și vorbeau, că, iată, s-a arătat un car de foc și cai de foc și i-au despărțit pe cei doi; și Ilie s-a urcat la cer într-un vârtej de vânt.
12
Și Elisei a văzut aceasta, și a strigat: Tatăl meu, tatăl meu, carul lui Israel și călăreții lui. Și nu l-a mai văzut; și și-a apucat hainele și le-a sfâșiat în două bucăți.
13
A ridicat de asemenea mantaua lui Ilie care căzuse de pe el și a mers înapoi și a stat în picioare pe malul Iordanului;
14
Și a luat mantaua lui Ilie care căzuse de pe el și a lovit apele și a spus: Unde este DOMNUL Dumnezeul lui Ilie? Și după ce a lovit și el apele, ele s-au despărțit într-o parte și într-alta, și Elisei a trecut.
15
Și când fiii profeților, care erau acolo la Ierihon pentru a vedea, l-au văzut, au zis: Duhul lui Ilie se odihnește peste Elisei. Și au venit să îl întâmpine și s-au plecat până la pământ înaintea lui.
16
Și i-au spus: Iată, cu servitorii tăi sunt cincizeci de bărbați tineri și viteji; să meargă ei, te rugăm, și să îl caute pe stăpânul tău; ca nu cumva Duhul DOMNULUI să îl fi luat și să îl fi aruncat pe vreun munte sau în vreo vale. Și el a spus: Nu-i trimiteți.
17
Și l-au constrâns până când s-a rușinat și a zis: Trimiteți. Au trimis de aceea cincizeci de oameni; și l-au căutat trei zile, dar nu l-au găsit.
18
Și după ce s-au întors din nou la el, (fiindcă el rămăsese la Ierihon) el le-a zis: Nu v-am spus: Nu vă duceți?
19
Și oamenii cetății i-au zis lui Elisei: Iată, te rog, situarea acestei cetăți este plăcută, precum domnul meu vede; dar apa este rea și pământul sterp.
20
Și el a spus: Aduceți-mi un urcior nou și puneți sare în el. Și i-au adus.
21
Și el a ieșit la izvorul apelor și a aruncat sarea acolo și a spus: Astfel spune DOMNUL: Am vindecat aceste ape; nu va mai ieși din ele nici moarte nici pământ sterp.
22
Astfel apele au fost vindecate până în această zi, conform cuvântului lui Elisei pe care îl vorbise.
23
Și el s-a urcat de acolo la Betel; și în timp ce se urca pe cale au ieșit copilași din cetate și l-au batjocorit și i-au spus: Urcă-te, chelule; urcă-te, chelule.
24
Și el s-a întors și i-a privit și i-a blestemat în numele DOMNULUI. Și au ieșit două ursoaice din pădure și au sfâșiat patruzeci și doi de copii dintre ei.
25
Și a mers de acolo la muntele Carmel și de acolo s-a întors în Samaria.
2 Kings
Capítulo 2
1
And it came to pass, when the LORD would take up Elijah into heaven by a whirlwind, that Elijah went with Elisha from Gilgal.
2
And Elijah said unto Elisha, Tarry here, I pray thee; for the LORD hath sent me to Beth-el. And Elisha said unto him, As the LORD liveth, and as thy soul liveth, I will not leave thee. So they went down to Beth-el.
3
And the sons of the prophets that were at Beth-el came forth to Elisha, and said unto him, Knowest thou that the LORD will take away thy master from thy head to day? And he said, Yea, I know it; hold ye your peace.
4
And Elijah said unto him, Elisha, tarry here, I pray thee; for the LORD hath sent me to Jericho. And he said, As the LORD liveth, and as thy soul liveth, I will not leave thee. So they came to Jericho.
5
And the sons of the prophets that were at Jericho came to Elisha, and said unto him, Knowest thou that the LORD will take away thy master from thy head to day? And he answered, Yea, I know it; hold ye your peace.
6
And Elijah said unto him, Tarry, I pray thee, here; for the LORD hath sent me to Jordan. And he said, As the LORD liveth, and as thy soul liveth, I will not leave thee. And they two went on.
7
And fifty men of the sons of the prophets went, and stood to view afar off: and they two stood by Jordan.
8
And Elijah took his mantle, and wrapped it together, and smote the waters, and they were divided hither and thither, so that they two went over on dry ground.
9
¶ And it came to pass, when they were gone over, that Elijah said unto Elisha, Ask what I shall do for thee, before I be taken away from thee. And Elisha said, I pray thee, let a double portion of thy spirit be upon me.
10
And he said, Thou hast asked a hard thing: nevertheless, if thou see me when I am taken from thee, it shall be so unto thee; but if not, it shall not be so.
11
And it came to pass, as they still went on, and talked, that, behold, there appeared a chariot of fire, and horses of fire, and parted them both asunder; and Elijah went up by a whirlwind into heaven.
12
¶ And Elisha saw it, and he cried, My father, my father, the chariot of Israel, and the horsemen thereof. And he saw him no more: and he took hold of his own clothes, and rent them in two pieces.
13
He took up also the mantle of Elijah that fell from him, and went back, and stood by the bank of Jordan;
14
And he took the mantle of Elijah that fell from him, and smote the waters, and said, Where is the LORD God of Elijah? and when he also had smitten the waters, they parted hither and thither: and Elisha went over.
15
And when the sons of the prophets which were to view at Jericho saw him, they said, The spirit of Elijah doth rest on Elisha. And they came to meet him, and bowed themselves to the ground before him.
16
¶ And they said unto him, Behold now, there be with thy servants fifty strong men; let them go, we pray thee, and seek thy master: lest peradventure the Spirit of the LORD hath taken him up, and cast him upon some mountain, or into some valley. And he said, Ye shall not send.
17
And when they urged him till he was ashamed, he said, Send. They sent therefore fifty men; and they sought three days, but found him not.
18
And when they came again to him, (for he tarried at Jericho,) he said unto them, Did I not say unto you, Go not?
19
¶ And the men of the city said unto Elisha, Behold, I pray thee, the situation of this city is pleasant, as my lord seeth: but the water is naught, and the ground barren.
20
And he said, Bring me a new cruse, and put salt therein. And they brought it to him.
21
And he went forth unto the spring of the waters, and cast the salt in there, and said, Thus saith the LORD, I have healed these waters; there shall not be from thence any more death or barren land.
22
So the waters were healed unto this day, according to the saying of Elisha which he spake.
23
¶ And he went up from thence unto Beth-el: and as he was going up by the way, there came forth little children out of the city, and mocked him, and said unto him, Go up, thou bald head; go up, thou bald head.
24
And he turned back, and looked on them, and cursed them in the name of the LORD. And there came forth two she bears out of the wood, and tare forty and two children of them.
25
And he went from thence to mount Carmel, and from thence he returned to Samaria.