Comparar
Evrei 10
Rolagem vinculadaAs duas colunas rolam juntas
Evrei
Capítulo 10
1
Fiindcă legea, având o umbră a lucrurilor bune ce vor veni și nu însăși imaginea lucrurilor, nu poate niciodată să desăvârșească pe cei ce se apropie de ea cu acele sacrificii, pe care le-au oferit neîncetat an după an.
2
Altfel, nu ar fi încetat ele să fie oferite? Pentru că închinătorii trebuiau să nu mai aibă conștiința păcatelor, odată curățați.
3
Totuși, în sacrificiile acelea este o reamintire a păcatelor în fiecare an.
4
Fiindcă este imposibil ca sângele taurilor și al țapilor să înlăture păcatele.
5
De aceea, venind el în lume, spune: Sacrificiu și ofrandă tu nu ai voit, dar ai pregătit un trup pentru mine;
6
În ofrande arse și sacrificii pentru păcat tu nu ți-ai găsit plăcerea.
7
Atunci am spus: Iată, eu vin (în sulul cărții este scris despre mine) pentru a face voia ta, Dumnezeule.
8
După ce a spus mai sus: Sacrificiu și ofrandă și ofrande arse și sacrificii pentru păcat tu nu ai voit, nici nu ți-ai găsit plăcerea în ele; care sunt oferite conform legii;
9
Atunci el a spus: Iată, eu vin pentru a face voia ta, Dumnezeule. El desființează pe cel dintâi, ca să stabilească pe al doilea.
10
Voie prin care suntem sfințiți prin oferirea trupului lui Isus Cristos o dată pentru totdeauna.
11
Și fiecare preot stă zilnic în picioare, servind și oferind deseori aceleași sacrificii care niciodată nu pot înlătura păcatele.
12
Dar acest om, după ce a oferit un singur sacrificiu pentru păcate, pentru totdeauna, s-a așezat la dreapta lui Dumnezeu;
13
De acum, așteptând până când dușmanii lui vor fi făcuți sprijinul piciorului său.
14
Fiindcă printr-o singură ofrandă el a desăvârșit pentru totdeauna pe cei sfințiți.
15
Aceasta ne mărturisește și Duhul Sfânt; căci după ce a spus mai înainte:
16
Acesta este legământul pe care îl voi face cu ei după acele zile, spune Domnul: Voi pune legile mele în inimile lor și le voi scrie în mințile lor;
17
Și păcatele lor și nelegiuirile lor eu nicidecum nu mi le voi aminti.
18
Dar acolo unde este iertare a acestora, nu mai este ofrandă pentru păcat.
19
De aceea fraților, având cutezanță pentru a intra în locul preasfânt prin sângele lui Isus,
20
Pe o cale nouă și vie, pe care el a consacrat-o pentru noi, prin perdea, care altfel spus este carnea lui,
21
Și având un mare preot peste casa lui Dumnezeu,
22
Să ne apropiem cu o inimă adevărată, în deplină asigurare a credinței, având inimile stropite, pentru curățire, de o conștiință rea, și trupurile scăldate cu apă pură.
23
Să ținem strâns mărturisirea credinței noastre, fără clătinare; (căci credincios este cel ce a promis),
24
Și să luăm aminte unii la alții pentru a ne provoca la dragoste și la fapte bune,
25
Nepărăsind adunarea noastră împreună, după cum este obiceiul unora, ci să ne îndemnăm unii pe alții; și cu atât mai mult cu cât vedeți apropiindu-se ziua.
26
Căci dacă noi păcătuim voit după ce am primit cunoașterea adevărului, nu mai rămâne sacrificiu pentru păcate,
27
Ci o anumită așteptare înfricoșată a judecății și o indignare arzătoare, care îi va mistui pe potrivnici.
28
Oricine a disprețuit legea lui Moise a murit fără milă, pe baza mărturiei a doi sau trei martori;
29
De o cât mai dureroasă pedeapsă presupuneți că va fi considerat demn, cel ce a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu și a socotit sângele legământului, prin care a fost sfințit, un lucru profan și a tratat disprețuitor Duhul harului?
30
Căci cunoaștem pe cel ce a spus: Răzbunarea este a mea, eu voi răsplăti, spune Domnul. Și din nou: Domnul va judeca poporul său.
31
Înfricoșător lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului cel viu.
32
Dar aduceți-vă aminte de zilele de dinainte, în care, după ce ați fost iluminați, ați îndurat o mare luptă a suferințelor;
33
În parte, fiind făcuți de priveliște, deopotrivă prin ocări și necazuri, și în parte când ați devenit părtași ai celor care erau astfel folosiți.
34
Fiindcă ați avut compasiune față de mine în lanțurile mele și ați îndurat cu bucurie prădarea bunurilor voastre, știind în voi înșivă că aveți în cer o avere mai bună și durabilă.
35
De aceea nu lepădați cutezanța voastră, care are o mare răsplătire.
36
Fiindcă aveți nevoie de răbdare, ca, după ce ați făcut voia lui Dumnezeu, să puteți primi promisiunea.
37
Deoarece încă puțin timp și cel ce vine va veni și nu va întârzia.
38
Iar cel drept va trăi prin credință; dar dacă cineva dă înapoi, sufletul meu nu își va găsi plăcerea în el.
39
Dar noi nu suntem dintre cei care dau înapoi spre pieire, ci dintre cei care cred pentru salvarea sufletului.
Hebrews
Capítulo 10
1
For the law having a shadow of good things to come, and not the very image of the things, can never with those sacrifices which they offered year by year continually make the comers thereunto perfect.
2
For then would they not have ceased to be offered? because that the worshippers once purged should have had no more conscience of sins.
3
But in those sacrifices there is a remembrance again made of sins every year.
4
For it is not possible that the blood of bulls and of goats should take away sins.
5
Wherefore when he cometh into the world, he saith, Sacrifice and offering thou wouldest not, but a body hast thou prepared me:
6
In burnt offerings and sacrifices for sin thou hast had no pleasure.
7
Then said I, Lo, I come (in the volume of the book it is written of me,) to do thy will, O God.
8
Above when he said, Sacrifice and offering and burnt offerings and offering for sin thou wouldest not, neither hadst pleasure therein; which are offered by the law;
9
Then said he, Lo, I come to do thy will, O God. He taketh away the first, that he may establish the second.
10
By the which will we are sanctified through the offering of the body of Jesus Christ once for all.
11
And every priest standeth daily ministering and offering oftentimes the same sacrifices, which can never take away sins:
12
But this man, after he had offered one sacrifice for sins for ever, sat down on the right hand of God;
13
From henceforth expecting till his enemies be made his footstool.
14
For by one offering he hath perfected for ever them that are sanctified.
15
Whereof the Holy Ghost also is a witness to us: for after that he had said before,
16
This is the covenant that I will make with them after those days, saith the Lord, I will put my laws into their hearts, and in their minds will I write them;
17
And their sins and iniquities will I remember no more.
18
Now where remission of these is, there is no more offering for sin.
19
Having therefore, brethren, boldness to enter into the holiest by the blood of Jesus,
20
By a new and living way, which he hath consecrated for us, through the veil, that is to say, his flesh;
21
And having an high priest over the house of God;
22
Let us draw near with a true heart in full assurance of faith, having our hearts sprinkled from an evil conscience, and our bodies washed with pure water.
23
Let us hold fast the profession of our faith without wavering; (for he is faithful that promised;)
24
And let us consider one another to provoke unto love and to good works:
25
Not forsaking the assembling of ourselves together, as the manner of some is; but exhorting one another: and so much the more, as ye see the day approaching.
26
For if we sin wilfully after that we have received the knowledge of the truth, there remaineth no more sacrifice for sins,
27
But a certain fearful looking for of judgment and fiery indignation, which shall devour the adversaries.
28
He that despised Moses’ law died without mercy under two or three witnesses:
29
Of how much sorer punishment, suppose ye, shall he be thought worthy, who hath trodden under foot the Son of God, and hath counted the blood of the covenant, wherewith he was sanctified, an unholy thing, and hath done despite unto the Spirit of grace?
30
For we know him that hath said, Vengeance belongeth unto me, I will recompense, saith the Lord. And again, The Lord shall judge his people.
31
It is a fearful thing to fall into the hands of the living God.
32
But call to remembrance the former days, in which, after ye were illuminated, ye endured a great fight of afflictions;
33
Partly, whilst ye were made a gazingstock both by reproaches and afflictions; and partly, whilst ye became companions of them that were so used.
34
For ye had compassion of me in my bonds, and took joyfully the spoiling of your goods, knowing in yourselves that ye have in heaven a better and an enduring substance.
35
Cast not away therefore your confidence, which hath great recompence of reward.
36
For ye have need of patience, that, after ye have done the will of God, ye might receive the promise.
37
For yet a little while, and he that shall come will come, and will not tarry.
38
Now the just shall live by faith: but if any man draw back, my soul shall have no pleasure in him.
39
But we are not of them who draw back unto perdition; but of them that believe to the saving of the soul.