Comparar
Iacov 1
Rolagem vinculadaAs duas colunas rolam juntas
Iacov
Capítulo 1
1
Iacov, rob al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Cristos, celor douăsprezece triburi care sunt împrăștiate: Salutare!
2
Socotiți totul a fi bucurie, frații mei, când cădeți în diverse ispitiri,
3
Știind că încercarea credinței voastre lucrează răbdare.
4
Dar lăsați răbdarea să își aibă lucrarea desăvârșită, ca să fiți desăvârșiți și întregi, nefiind lipsiți în nimic.
5
Dar dacă unuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, să o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu generozitate și nu reproșează, și îi va fi dată.
6
Dar să ceară în credință, neclătinându-se în nimic. Pentru că cel ce se clatină seamănă cu un val al mării împins de vânt și aruncat încoace și încolo.
7
De aceea să nu gândească omul acela că va primi ceva de la Domnul.
8
Un om șovăitor este nestatornic în toate căile lui.
9
Dar să se bucure fratele de rând în aceea că el este înălțat.
10
Iar bogatul în aceea că este înjosit, pentru că va trece ca floarea ierbii.
11
Fiindcă a răsărit soarele cu arșița și usucă iarba și floarea ei cade și frumusețea înfățișării ei piere: astfel și bogatul se va ofili în căile lui.
12
Binecuvântat este omul care îndură ispita, pentru că, după ce este încercat, va primi coroana vieții, pe care a promis-o Domnul celor ce îl iubesc.
13
Să nu spună cineva când este ispitit: Sunt ispitit de Dumnezeu. Fiindcă Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău, nici nu ispitește el pe nimeni,
14
Ci fiecare este ispitit, când este atras de propria lui poftă și ademenit.
15
Apoi, după ce pofta a conceput, naște păcat; iar păcatul, odată înfăptuit, naște moarte.
16
Nu vă rătăciți preaiubiții mei frați!
17
Fiecare dar bun și fiecare dar desăvârșit este de sus, coborând de la Tatăl luminilor, la care nu este schimbare, nici umbră de întoarcere.
18
Din voia lui ne-a născut el prin cuvântul adevărului, ca să fim un anumit fel de prime roade ale creaturilor sale.
19
De aceea, preaiubiții mei frați, fiecare om să fie grăbit la auzire, încet la vorbire, încet la furie;
20
Fiindcă furia unui om nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.
21
De aceea puneți deoparte toată murdăria și revărsarea răutății și primiți cu blândețe cuvântul altoit, care este în stare să vă salveze sufletele.
22
Fiți așadar înfăptuitori ai cuvântului și nu doar ascultători ai lui, înșelându-vă pe voi înșivă.
23
Pentru că dacă vreunul este ascultător al cuvântului și nu înfăptuitor, el este asemănător unui om care își privește fața naturală în oglindă;
24
Fiindcă se privește pe sine însuși și pleacă și uită imediat ce fel de om era.
25
Dar oricine privește cu atenție în legea desăvârșită a libertății și continuă în ea, el, nefiind un ascultător uituc, ci un înfăptuitor al faptei, acesta va fi binecuvântat în fapta lui.
26
Dacă cineva printre voi pare să fie religios și nu își înfrânează limba, ci își înșală inima, religia acestuia este deșartă.
27
Religia pură și neîntinată înaintea lui Dumnezeul și Tatăl este aceasta: A cerceta pe cei fără tată și văduve în nenorocirea lor, și a se ține pe sine însuși nepătat de lume.
James
Capítulo 1
1
James, a servant of God and of the Lord Jesus Christ, to the twelve tribes which are scattered abroad, greeting.
2
My brethren, count it all joy when ye fall into divers temptations;
3
Knowing this, that the trying of your faith worketh patience.
4
But let patience have her perfect work, that ye may be perfect and entire, wanting nothing.
5
If any of you lack wisdom, let him ask of God, that giveth to all men liberally, and upbraideth not; and it shall be given him.
6
But let him ask in faith, nothing wavering. For he that wavereth is like a wave of the sea driven with the wind and tossed.
7
For let not that man think that he shall receive any thing of the Lord.
8
A double minded man is unstable in all his ways.
9
Let the brother of low degree rejoice in that he is exalted:
10
But the rich, in that he is made low: because as the flower of the grass he shall pass away.
11
For the sun is no sooner risen with a burning heat, but it withereth the grass, and the flower thereof falleth, and the grace of the fashion of it perisheth: so also shall the rich man fade away in his ways.
12
Blessed is the man that endureth temptation: for when he is tried, he shall receive the crown of life, which the Lord hath promised to them that love him.
13
Let no man say when he is tempted, I am tempted of God: for God cannot be tempted with evil, neither tempteth he any man:
14
But every man is tempted, when he is drawn away of his own lust, and enticed.
15
Then when lust hath conceived, it bringeth forth sin: and sin, when it is finished, bringeth forth death.
16
Do not err, my beloved brethren.
17
Every good gift and every perfect gift is from above, and cometh down from the Father of lights, with whom is no variableness, neither shadow of turning.
18
Of his own will begat he us with the word of truth, that we should be a kind of firstfruits of his creatures.
19
Wherefore, my beloved brethren, let every man be swift to hear, slow to speak, slow to wrath:
20
For the wrath of man worketh not the righteousness of God.
21
Wherefore lay apart all filthiness and superfluity of naughtiness, and receive with meekness the engrafted word, which is able to save your souls.
22
But be ye doers of the word, and not hearers only, deceiving your own selves.
23
For if any be a hearer of the word, and not a doer, he is like unto a man beholding his natural face in a glass:
24
For he beholdeth himself, and goeth his way, and straightway forgetteth what manner of man he was.
25
But whoso looketh into the perfect law of liberty, and continueth therein, he being not a forgetful hearer, but a doer of the work, this man shall be blessed in his deed.
26
If any man among you seem to be religious, and bridleth not his tongue, but deceiveth his own heart, this man’s religion is vain.
27
Pure religion and undefiled before God and the Father is this, To visit the fatherless and widows in their affliction, and to keep himself unspotted from the world.