Comparar
Ioan 6
Rolagem vinculadaAs duas colunas rolam juntas
Ioan
Capítulo 6
1
După acestea, Isus s-a dus dincolo de marea Galileii, care este marea Tiberiadei.
2
Și o mare mulțime îl urma pentru că vedeau miracolele lui pe care le făcea peste cei ce erau bolnavi.
3
Și Isus a urcat pe munte și acolo s-a așezat cu discipolii săi.
4
Și paștele, sărbătoarea iudeilor, era aproape.
5
Atunci Isus, ridicând ochii și văzând că o mare mulțime a venit la el, i-a spus lui Filip: De unde să cumpărăm pâine, ca aceștia să mănânce?
6
Și spunea aceasta ca să îl încerce, fiindcă el știa ce avea să facă.
7
Filip i-a răspuns: Pâine de două sute de dinari nu le este suficientă, ca fiecare din ei să ia câte puțin.
8
Unul dintre discipolii săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, i-a spus:
9
Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi peștișori; dar ce sunt acestea la atâția?
10
Și Isus a spus: Faceți oamenii să se așeze. Și în locul acela era multă iarbă. Atunci bărbații s-au așezat, în număr de aproape cinci mii.
11
Și Isus a luat pâinile și după ce a adus mulțumiri, le-a împărțit discipolilor, iar discipolii celor ce ședeau jos; la fel și din pești cât au dorit.
12
După ce s-au săturat, Isus le-a spus discipolilor săi: Adunați frânturile care rămân, ca nu cumva ceva să se piardă.
13
Așadar, au adunat și au umplut douăsprezece coșuri cu frânturile celor cinci pâini de orz care au rămas în plus celor ce au mâncat.
14
Atunci oamenii aceia, când au văzut miracolul pe care îl făcuse Isus, au spus: Într-adevăr acesta este profetul ce trebuia să vină în lume.
15
De aceea Isus, știind că sunt gata să vină să îl ia cu forța să îl facă împărat, s-a dus din nou pe munte, numai el singur.
16
Iar când s-a făcut seară, discipolii lui au coborât la mare.
17
Și s-au urcat într-o corabie și au trecut marea spre Capernaum. Și deja se făcuse întuneric și Isus tot nu venise la ei.
18
Și marea s-a întărâtat pentru că sufla un vânt puternic.
19
Și după ce au vâslit cam douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, ei îl văd pe Isus umblând pe mare și apropiindu-se de corabie, și s-au temut.
20
Dar el le-a spus: Eu sunt; nu vă temeți.
21
Atunci cu voie bună l-au primit în corabie; și îndată corabia a sosit la țărmul spre care mergeau.
22
A doua zi, când mulțimea care stătea de cealaltă parte a mării a văzut că acolo nu era nicio altă corabie decât aceea în care se urcaseră discipolii lui, și că Isus nu intrase cu discipolii lui în corabie, ci discipolii plecaseră singuri cu ea;
23
(Dar din Tiberiada au venit alte corăbii aproape de locul unde mâncaseră pâinea, după ce Domnul mulțumise).
24
Când a văzut așadar mulțimea că nici Isus, nici discipolii lui nu erau acolo, au urcat și ei în corăbii și au venit la Capernaum, căutând pe Isus.
25
Și când l-au găsit de cealaltă parte a mării, i-au spus: Rabi, când ai venit aici?
26
Isus le-a răspuns și a zis: Adevărat, adevărat vă spun: Voi mă căutați nu pentru că ați văzut miracolele, ci pentru că ați mâncat din pâini și v-ați săturat.
27
Lucrați nu pentru mâncarea care piere, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viața veșnică pe care Fiul omului v-o va da; fiindcă pe el l-a sigilat Dumnezeu Tatăl.
28
Atunci i-au spus: Ce să facem ca să putem lucra faptele lui Dumnezeu?
29
Isus a răspuns și le-a zis: Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să credeți în acela pe care l-a trimis el.
30
De aceea i-au spus: Așadar ce semn faci tu, ca să vedem și să te credem? Ce lucrezi tu?
31
Părinții noștri au mâncat mană în pustie; așa cum este scris: Le-a dat pâine din cer să mănânce.
32
Atunci Isus le-a spus: Adevărat, adevărat vă spun: Nu Moise v-a dat acea pâine din cer, ci Tatăl meu vă dă adevărata pâine din cer.
33
Fiindcă pâinea lui Dumnezeu este cel care se coboară din cer și dă viață lumii.
34
Atunci i-au spus: Doamne, dă-ne totdeauna această pâine.
35
Și Isus le-a spus: Eu sunt pâinea vieții; cine vine la mine nu va flămânzi niciodată; și cine crede în mine, nicidecum nu va înseta niciodată.
36
Dar v-am spus că: M-ați și văzut și tot nu credeți.
37
Tot ce îmi dă Tatăl va veni la mine; și pe cel ce vine la mine nicidecum nu îl voi arunca afară;
38
Pentru că am coborât din cer nu ca să fac voia mea, ci voia celui ce m-a trimis.
39
Și aceasta este voia Tatălui ce m-a trimis, ca din tot ce mi-a dat să nu pierd nimic, ci să îl înviez în ziua de apoi.
40
Și aceasta este voia celui ce m-a trimis, ca oricine care vede pe Fiul și crede în el, să aibă viață veșnică; și eu îl voi învia în ziua de apoi.
41
Atunci iudeii cârteau despre el, pentru că a spus: Eu sunt pâinea care s-a coborât din cer.
42
Și spuneau: Nu este acest Isus, fiul lui Iosif, al cărui tată și mamă îi cunoaștem? Cum de spune el atunci: Am coborât din cer?
43
De aceea Isus a răspuns și le-a zis: Nu cârtiți între voi.
44
Nimeni nu poate veni la mine decât dacă Tatăl care m-a trimis îl atrage; și eu îl voi învia în ziua de apoi.
45
Este scris în profeți: Și toți vor fi învățați de Dumnezeu. Așadar, fiecare om care a auzit și a învățat de la Tatăl, vine la mine.
46
Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de acela care este de la Dumnezeu; el l-a văzut pe Tatăl.
47
Adevărat, adevărat vă spun: Cel ce crede în mine are viață veșnică.
48
Eu sunt pâinea vieții.
49
Părinții voștri au mâncat mană în pustie și au murit.
50
Aceasta este pâinea care coboară din cer, ca să mănânce din ea oricine și să nu moară.
51
Eu sunt pâinea vie care a coborât din cer; dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi pentru totdeauna; și pâinea pe care o voi da eu este carnea mea, pe care o voi da pentru viața lumii.
52
De aceea iudeii se certau între ei, spunând: Cum poate acest om să ne dea carnea lui să o mâncăm?
53
Atunci Isus le-a spus: Adevărat, adevărat vă spun: Dacă nu mâncați carnea Fiului omului și nu beți sângele lui, nu aveți viață în voi.
54
Cine carnea mea o mănâncă și bea sângele meu are viață eternă, și eu îl voi învia în ziua de apoi.
55
Căci carnea mea este într-adevăr mâncare, și sângele meu este într-adevăr băutură.
56
Cine carnea mea o mănâncă și bea sângele meu locuiește în mine, și eu în el.
57
Așa cum Tatăl cel viu m-a trimis și eu trăiesc prin Tatăl, tot așa cel care mă mănâncă, va trăi și el prin mine.
58
Aceasta este pâinea care a coborât din cer, nu așa cum au mâncat părinții voștri mană și au murit; cel ce mănâncă din pâinea aceasta va trăi pentru totdeauna.
59
Acestea le-a spus în sinagogă pe când îi învăța în Capernaum.
60
De aceea mulți dintre discipolii lui când au auzit, au spus: Greu este cuvântul acesta; cine îl poate asculta?
61
Dar Isus, cunoscând în el însuși că discipolii lui cârteau despre aceasta, le-a spus: Aceasta vă poticnește?
62
Dar dacă l-ați vedea pe Fiul omului urcându-se unde era mai înainte?
63
Duhul este cel care dă viață; carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le spun eu, sunt duh și sunt viață.
64
Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Fiindcă Isus știa de la început cine erau cei care nu au crezut și cine este cel care îl va trăda.
65
Și spunea: Din această cauză v-am spus că nimeni nu poate veni la mine, decât dacă i-a fost dat de Tatăl meu.
66
De atunci mulți dintre discipolii lui au mers înapoi și nu mai umblau cu el.
67
Atunci Isus a spus celor doisprezece: Nu doriți și voi să plecați?
68
Atunci Simon Petru i-a răspuns: Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții eterne.
69
Și noi credem și suntem siguri că tu ești Cristosul, Fiul Dumnezeului cel viu.
70
Isus le-a răspuns: Nu v-am ales eu pe voi cei doisprezece? Și unul dintre voi este diavol?
71
Și vorbea despre Iuda Iscariot, al lui Simon; fiindcă el avea să îl trădeze, fiind unul dintre cei doisprezece.
John
Capítulo 6
1
After these things Jesus went over the sea of Galilee, which is the sea of Tiberias.
2
And a great multitude followed him, because they saw his miracles which he did on them that were diseased.
3
And Jesus went up into a mountain, and there he sat with his disciples.
4
And the passover, a feast of the Jews, was nigh.
5
¶ When Jesus then lifted up his eyes, and saw a great company come unto him, he saith unto Philip, Whence shall we buy bread, that these may eat?
6
And this he said to prove him: for he himself knew what he would do.
7
Philip answered him, Two hundred pennyworth of bread is not sufficient for them, that every one of them may take a little.
8
One of his disciples, Andrew, Simon Peter’s brother, saith unto him,
9
There is a lad here, which hath five barley loaves, and two small fishes: but what are they among so many?
10
And Jesus said, Make the men sit down. Now there was much grass in the place. So the men sat down, in number about five thousand.
11
And Jesus took the loaves; and when he had given thanks, he distributed to the disciples, and the disciples to them that were set down; and likewise of the fishes as much as they would.
12
When they were filled, he said unto his disciples, Gather up the fragments that remain, that nothing be lost.
13
Therefore they gathered them together, and filled twelve baskets with the fragments of the five barley loaves, which remained over and above unto them that had eaten.
14
Then those men, when they had seen the miracle that Jesus did, said, This is of a truth that prophet that should come into the world.
15
¶ When Jesus therefore perceived that they would come and take him by force, to make him a king, he departed again into a mountain himself alone.
16
And when even was now come, his disciples went down unto the sea,
17
And entered into a ship, and went over the sea toward Capernaum. And it was now dark, and Jesus was not come to them.
18
And the sea arose by reason of a great wind that blew.
19
So when they had rowed about five and twenty or thirty furlongs, they see Jesus walking on the sea, and drawing nigh unto the ship: and they were afraid.
20
But he saith unto them, It is I; be not afraid.
21
Then they willingly received him into the ship: and immediately the ship was at the land whither they went.
22
¶ The day following, when the people which stood on the other side of the sea saw that there was none other boat there, save that one whereinto his disciples were entered, and that Jesus went not with his disciples into the boat, but that his disciples were gone away alone;
23
(Howbeit there came other boats from Tiberias nigh unto the place where they did eat bread, after that the Lord had given thanks:)
24
When the people therefore saw that Jesus was not there, neither his disciples, they also took shipping, and came to Capernaum, seeking for Jesus.
25
And when they had found him on the other side of the sea, they said unto him, Rabbi, when camest thou hither?
26
Jesus answered them and said, Verily, verily, I say unto you, Ye seek me, not because ye saw the miracles, but because ye did eat of the loaves, and were filled.
27
Labour not for the meat which perisheth, but for that meat which endureth unto everlasting life, which the Son of man shall give unto you: for him hath God the Father sealed.
28
Then said they unto him, What shall we do, that we might work the works of God?
29
Jesus answered and said unto them, This is the work of God, that ye believe on him whom he hath sent.
30
They said therefore unto him, What sign shewest thou then, that we may see, and believe thee? what dost thou work?
31
Our fathers did eat manna in the desert; as it is written, He gave them bread from heaven to eat.
32
Then Jesus said unto them, Verily, verily, I say unto you, Moses gave you not that bread from heaven; but my Father giveth you the true bread from heaven.
33
For the bread of God is he which cometh down from heaven, and giveth life unto the world.
34
Then said they unto him, Lord, evermore give us this bread.
35
And Jesus said unto them, I am the bread of life: he that cometh to me shall never hunger; and he that believeth on me shall never thirst.
36
But I said unto you, That ye also have seen me, and believe not.
37
All that the Father giveth me shall come to me; and him that cometh to me I will in no wise cast out.
38
For I came down from heaven, not to do mine own will, but the will of him that sent me.
39
And this is the Father’s will which hath sent me, that of all which he hath given me I should lose nothing, but should raise it up again at the last day.
40
And this is the will of him that sent me, that every one which seeth the Son, and believeth on him, may have everlasting life: and I will raise him up at the last day.
41
The Jews then murmured at him, because he said, I am the bread which came down from heaven.
42
And they said, Is not this Jesus, the son of Joseph, whose father and mother we know? how is it then that he saith, I came down from heaven?
43
Jesus therefore answered and said unto them, Murmur not among yourselves.
44
No man can come to me, except the Father which hath sent me draw him: and I will raise him up at the last day.
45
It is written in the prophets, And they shall be all taught of God. Every man therefore that hath heard, and hath learned of the Father, cometh unto me.
46
Not that any man hath seen the Father, save he which is of God, he hath seen the Father.
47
Verily, verily, I say unto you, He that believeth on me hath everlasting life.
48
I am that bread of life.
49
Your fathers did eat manna in the wilderness, and are dead.
50
This is the bread which cometh down from heaven, that a man may eat thereof, and not die.
51
I am the living bread which came down from heaven: if any man eat of this bread, he shall live for ever: and the bread that I will give is my flesh, which I will give for the life of the world.
52
The Jews therefore strove among themselves, saying, How can this man give us his flesh to eat?
53
Then Jesus said unto them, Verily, verily, I say unto you, Except ye eat the flesh of the Son of man, and drink his blood, ye have no life in you.
54
Whoso eateth my flesh, and drinketh my blood, hath eternal life; and I will raise him up at the last day.
55
For my flesh is meat indeed, and my blood is drink indeed.
56
He that eateth my flesh, and drinketh my blood, dwelleth in me, and I in him.
57
As the living Father hath sent me, and I live by the Father: so he that eateth me, even he shall live by me.
58
This is that bread which came down from heaven: not as your fathers did eat manna, and are dead: he that eateth of this bread shall live for ever.
59
These things said he in the synagogue, as he taught in Capernaum.
60
Many therefore of his disciples, when they had heard this, said, This is an hard saying; who can hear it?
61
When Jesus knew in himself that his disciples murmured at it, he said unto them, Doth this offend you?
62
What and if ye shall see the Son of man ascend up where he was before?
63
It is the spirit that quickeneth; the flesh profiteth nothing: the words that I speak unto you, they are spirit, and they are life.
64
But there are some of you that believe not. For Jesus knew from the beginning who they were that believed not, and who should betray him.
65
And he said, Therefore said I unto you, that no man can come unto me, except it were given unto him of my Father.
66
¶ From that time many of his disciples went back, and walked no more with him.
67
Then said Jesus unto the twelve, Will ye also go away?
68
Then Simon Peter answered him, Lord, to whom shall we go? thou hast the words of eternal life.
69
And we believe and are sure that thou art that Christ, the Son of the living God.
70
Jesus answered them, Have not I chosen you twelve, and one of you is a devil?
71
He spake of Judas Iscariot the son of Simon: for he it was that should betray him, being one of the twelve.