Comparar
Ioan 8
Rolagem vinculadaAs duas colunas rolam juntas
Ioan
Capítulo 8
1
Isus s-a dus la muntele Măslinilor.
2
Și devreme dimineața a venit din nou în templu; și tot poporul a venit la el; și a șezut și i-a învățat.
3
Și scribii și fariseii i-au adus o femeie prinsă în adulter; și după ce au pus-o în mijloc,
4
I-au spus: Învățătorule, această femeie a fost prinsă în adulter, chiar asupra faptei.
5
Și Moise, în lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe unele ca acestea. Dar tu ce spui?
6
Spuneau aceasta, ispitindu-l, ca să îl acuze. Dar Isus, aplecându-se jos, scria cu degetul pe pământ de parcă nu îi auzea.
7
Și în timp ce continuau să îl întrebe, s-a ridicat și le-a spus: Acela care este fără păcat dintre voi, să arunce primul cu piatra în ea.
8
Și, aplecându-se jos din nou, scria pe pământ.
9
Și cei ce au auzit, fiind condamnați de conștiința lor, au ieșit unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la ultimii. Și Isus a rămas singur; și femeia stând în mijloc.
10
Când s-a ridicat Isus și nu a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, i-a spus: Femeie, unde sunt aceia, acuzatorii tăi? Nimeni nu te-a condamnat?
11
Iar ea a spus: Nimeni, Doamne. Și Isus i-a spus: Nici eu nu te condamn; du-te și nu mai păcătui.
12
Atunci Isus le-a vorbit din nou, spunând: Eu sunt lumina lumii; cel ce mă urmează nicidecum nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.
13
De aceea fariseii i-au spus: Tu aduci mărturie despre tine însuți; mărturia ta nu este adevărată.
14
Isus a răspuns și le-a zis: Deși eu aduc mărturie despre mine însumi, mărturia mea este adevărată pentru că știu de unde am venit și unde mă duc, dar voi nu puteți spune de unde vin și unde mă duc.
15
Voi judecați conform cărnii; eu nu judec pe nimeni.
16
Și chiar dacă eu judec, judecata mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci eu și Tatăl care m-a trimis.
17
Și de asemenea este scris în legea voastră că mărturia a doi oameni este adevărată.
18
Eu sunt cel ce aduce mărturie despre mine însumi și Tatăl care m-a trimis aduce mărturie despre mine.
19
Atunci ei i-au spus: Unde este Tatăl tău? Isus a răspuns: Nu mă cunoașteți nici pe mine, nici pe Tatăl meu. Dacă m-ați fi cunoscut, ați fi cunoscut și pe Tatăl meu.
20
Isus a spus aceste cuvinte în vistierie, pe când îi învăța în templu; și nimeni nu a pus mâinile pe el, pentru că nu îi venise încă timpul.
21
Atunci Isus le-a spus din nou: Eu mă duc și voi mă veți căuta și veți muri în păcatele voastre; acolo unde mă duc eu, voi nu puteți veni.
22
Atunci iudeii au spus: Oare se va omorî el însuși? Pentru că spune: Acolo unde mă duc eu, voi nu puteți veni.
23
Și le-a spus: Voi sunteți de jos, eu sunt din înalt; voi sunteți din această lume, eu nu sunt din această lume.
24
De aceea v-am spus că veți muri în păcatele voastre; căci dacă nu credeți că eu sunt el, veți muri în păcatele voastre.
25
Atunci i-au spus: Tu, cine ești? Și Isus le-a spus: Chiar acela de care de la început v-am spus.
26
Am multe de spus și de judecat despre voi, dar cel ce m-a trimis este adevărat și spun lumii cele pe care le-am auzit de la el.
27
Ei nu au înțeles că le vorbea despre Tatăl.
28
Atunci Isus le-a spus: Când veți fi ridicat pe Fiul omului, atunci veți ști că eu sunt el și că nu fac nimic de la mine însumi, ci așa cum m-a învățat Tatăl meu, acestea vorbesc.
29
Și cel ce m-a trimis este cu mine; Tatăl nu m-a lăsat singur, pentru că totdeauna eu fac cele plăcute lui.
30
Pe când vorbea acestea, mulți au crezut în el.
31
Atunci Isus a spus iudeilor care au crezut în el: Dacă stăruiți în cuvântul meu, sunteți cu adevărat discipolii mei;
32
Și veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi.
33
I-au răspuns: Noi suntem sămânța lui Avraam și nu am fost robi niciodată nimănui; cum spui tu: Veți fi făcuți liberi?
34
Isus le-a răspuns: Adevărat, adevărat vă spun: Oricine face păcat este robul păcatului.
35
Și robul nu trăiește în casă pentru totdeauna, Fiul însă trăiește pentru totdeauna.
36
De aceea dacă Fiul vă face liberi, veți fi cu adevărat liberi.
37
Știu că sunteți sămânța lui Avraam; dar căutați să mă ucideți, deoarece cuvântul meu nu are loc în voi.
38
Eu spun ceea ce am văzut la Tatăl meu; și voi faceți ceea ce ați văzut la tatăl vostru.
39
Ei au răspuns și i-au zis: Tatăl nostru este Avraam. Isus le-a spus: Dacă ați fi copiii lui Avraam, ați face faptele lui Avraam.
40
Dar acum căutați să mă ucideți, un om care v-a spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu; Avraam nu a făcut aceasta.
41
Voi faceți faptele tatălui vostru. Atunci ei i-au spus: Noi nu suntem născuți din curvie; avem un Tată, pe Dumnezeu.
42
Isus le-a spus: Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, m-ați iubi; fiindcă eu am ieșit și am venit din Dumnezeu; căci nu am venit de la mine însumi ci el m-a trimis.
43
De ce nu înțelegeți vorbirea mea? Pentru că nu puteți asculta cuvântul meu.
44
Voi sunteți din tatăl vostru diavolul, și poftele tatălui vostru voiți să faceți. El a fost ucigaș de la început și nu a stat în adevăr, pentru că nu este adevăr în el. Când vorbește o minciună, vorbește din ale lui, fiindcă este mincinos și tatăl minciunii.
45
Și pentru că eu spun adevărul, nu mă credeți.
46
Cine dintre voi mă dovedește vinovat de păcat? Și dacă spun adevărul, de ce nu mă credeți?
47
Cel ce este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea nu ascultați, pentru că nu sunteți din Dumnezeu.
48
Atunci iudeii au răspuns și i-au zis: Nu spunem noi bine că ești samaritean și că ai drac?
49
Isus a răspuns: Nu am drac, ci onorez pe Tatăl meu, iar voi mă dezonorați pe mine.
50
Și eu nu caut gloria mea; este unul care caută și judecă.
51
Adevărat, adevărat vă spun: Dacă cineva ține cuvântul meu, nu va vedea moartea niciodată.
52
Atunci, iudeii i-au spus: Acum știm că ai drac. Avraam este mort și profeții; și tu spui: Dacă cineva ține cuvântul meu, nicidecum nu va gusta moartea niciodată.
53
Ești tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care este mort? Și profeții sunt morți; cine te faci tu pe tine însuți?
54
Isus a răspuns: Dacă eu mă onorez, onoarea mea nu este nimic; Tatăl meu este cel ce mă onorează, el despre care voi spuneți că este Dumnezeul vostru;
55
Totuși nu l-ați cunoscut, dar eu îl cunosc; și dacă spun că nu îl cunosc, voi fi un mincinos ca voi; dar îl cunosc și țin cuvântul lui.
56
Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie să vadă ziua mea; și a văzut-o și s-a bucurat.
57
Atunci iudeii i-au spus: Nu ai nici cincizeci de ani și ai văzut pe Avraam?
58
Isus le-a spus: Adevărat, adevărat vă spun: Mai înainte să fi fost Avraam: Eu sunt.
59
Atunci au ridicat pietre ca să arunce în el; dar Isus s-a ascuns și a ieșit din templu, mergând prin mijlocul lor și astfel a trecut.
John
Capítulo 8
1
Jesus went unto the mount of Olives.
2
And early in the morning he came again into the temple, and all the people came unto him; and he sat down, and taught them.
3
And the scribes and Pharisees brought unto him a woman taken in adultery; and when they had set her in the midst,
4
They say unto him, Master, this woman was taken in adultery, in the very act.
5
Now Moses in the law commanded us, that such should be stoned: but what sayest thou?
6
This they said, tempting him, that they might have to accuse him. But Jesus stooped down, and with his finger wrote on the ground, as though he heard them not.
7
So when they continued asking him, he lifted up himself, and said unto them, He that is without sin among you, let him first cast a stone at her.
8
And again he stooped down, and wrote on the ground.
9
And they which heard it, being convicted by their own conscience, went out one by one, beginning at the eldest, even unto the last: and Jesus was left alone, and the woman standing in the midst.
10
When Jesus had lifted up himself, and saw none but the woman, he said unto her, Woman, where are those thine accusers? hath no man condemned thee?
11
She said, No man, Lord. And Jesus said unto her, Neither do I condemn thee: go, and sin no more.
12
¶ Then spake Jesus again unto them, saying, I am the light of the world: he that followeth me shall not walk in darkness, but shall have the light of life.
13
The Pharisees therefore said unto him, Thou bearest record of thyself; thy record is not true.
14
Jesus answered and said unto them, Though I bear record of myself, yet my record is true: for I know whence I came, and whither I go; but ye cannot tell whence I come, and whither I go.
15
Ye judge after the flesh; I judge no man.
16
And yet if I judge, my judgment is true: for I am not alone, but I and the Father that sent me.
17
It is also written in your law, that the testimony of two men is true.
18
I am one that bear witness of myself, and the Father that sent me beareth witness of me.
19
Then said they unto him, Where is thy Father? Jesus answered, Ye neither know me, nor my Father: if ye had known me, ye should have known my Father also.
20
These words spake Jesus in the treasury, as he taught in the temple: and no man laid hands on him; for his hour was not yet come.
21
Then said Jesus again unto them, I go my way, and ye shall seek me, and shall die in your sins: whither I go, ye cannot come.
22
Then said the Jews, Will he kill himself? because he saith, Whither I go, ye cannot come.
23
And he said unto them, Ye are from beneath; I am from above: ye are of this world; I am not of this world.
24
I said therefore unto you, that ye shall die in your sins: for if ye believe not that I am he, ye shall die in your sins.
25
Then said they unto him, Who art thou? And Jesus saith unto them, Even the same that I said unto you from the beginning.
26
I have many things to say and to judge of you: but he that sent me is true; and I speak to the world those things which I have heard of him.
27
They understood not that he spake to them of the Father.
28
Then said Jesus unto them, When ye have lifted up the Son of man, then shall ye know that I am he, and that I do nothing of myself; but as my Father hath taught me, I speak these things.
29
And he that sent me is with me: the Father hath not left me alone; for I do always those things that please him.
30
As he spake these words, many believed on him.
31
Then said Jesus to those Jews which believed on him, If ye continue in my word, then are ye my disciples indeed;
32
And ye shall know the truth, and the truth shall make you free.
33
¶ They answered him, We be Abraham’s seed, and were never in bondage to any man: how sayest thou, Ye shall be made free?
34
Jesus answered them, Verily, verily, I say unto you, Whosoever committeth sin is the servant of sin.
35
And the servant abideth not in the house for ever: but the Son abideth ever.
36
If the Son therefore shall make you free, ye shall be free indeed.
37
I know that ye are Abraham’s seed; but ye seek to kill me, because my word hath no place in you.
38
I speak that which I have seen with my Father: and ye do that which ye have seen with your father.
39
They answered and said unto him, Abraham is our father. Jesus saith unto them, If ye were Abraham’s children, ye would do the works of Abraham.
40
But now ye seek to kill me, a man that hath told you the truth, which I have heard of God: this did not Abraham.
41
Ye do the deeds of your father. Then said they to him, We be not born of fornication; we have one Father, even God.
42
Jesus said unto them, If God were your Father, ye would love me: for I proceeded forth and came from God; neither came I of myself, but he sent me.
43
Why do ye not understand my speech? even because ye cannot hear my word.
44
Ye are of your father the devil, and the lusts of your father ye will do. He was a murderer from the beginning, and abode not in the truth, because there is no truth in him. When he speaketh a lie, he speaketh of his own: for he is a liar, and the father of it.
45
And because I tell you the truth, ye believe me not.
46
Which of you convinceth me of sin? And if I say the truth, why do ye not believe me?
47
He that is of God heareth God’s words: ye therefore hear them not, because ye are not of God.
48
Then answered the Jews, and said unto him, Say we not well that thou art a Samaritan, and hast a devil?
49
Jesus answered, I have not a devil; but I honour my Father, and ye do dishonour me.
50
And I seek not mine own glory: there is one that seeketh and judgeth.
51
Verily, verily, I say unto you, If a man keep my saying, he shall never see death.
52
Then said the Jews unto him, Now we know that thou hast a devil. Abraham is dead, and the prophets; and thou sayest, If a man keep my saying, he shall never taste of death.
53
Art thou greater than our father Abraham, which is dead? and the prophets are dead: whom makest thou thyself?
54
Jesus answered, If I honour myself, my honour is nothing: it is my Father that honoureth me; of whom ye say, that he is your God:
55
Yet ye have not known him; but I know him: and if I should say, I know him not, I shall be a liar like unto you: but I know him, and keep his saying.
56
Your father Abraham rejoiced to see my day: and he saw it, and was glad.
57
Then said the Jews unto him, Thou art not yet fifty years old, and hast thou seen Abraham?
58
Jesus said unto them, Verily, verily, I say unto you, Before Abraham was, I am.
59
Then took they up stones to cast at him: but Jesus hid himself, and went out of the temple, going through the midst of them, and so passed by.