Comparar
Iov 9
Rolagem vinculadaAs duas colunas rolam juntas
Iov
Capítulo 9
1
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2
Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
3
Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
4
El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
5
Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
6
Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
7
Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
8
Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
9
Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
10
Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
11
Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
12
Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
13
Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
14
Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele să mă judec cu el?
15
Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
16
Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
17
Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
18
Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
19
Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
20
Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
21
Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
22
Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
23
Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
24
Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
25
Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
26
Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
27
Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
28
Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
29
Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
30
Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
31
Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
32
Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
33
Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
34
Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
35
Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.
Job
Capítulo 9
1
Then Job answered and said,
2
I know it is so of a truth: but how should man be just with God?
3
If he will contend with him, he cannot answer him one of a thousand.
4
He is wise in heart, and mighty in strength: who hath hardened himself against him, and hath prospered?
5
Which removeth the mountains, and they know not: which overturneth them in his anger.
6
Which shaketh the earth out of her place, and the pillars thereof tremble.
7
Which commandeth the sun, and it riseth not; and sealeth up the stars.
8
Which alone spreadeth out the heavens, and treadeth upon the waves of the sea.
9
Which maketh Arcturus, Orion, and Pleiades, and the chambers of the south.
10
Which doeth great things past finding out; yea, and wonders without number.
11
Lo, he goeth by me, and I see him not: he passeth on also, but I perceive him not.
12
Behold, he taketh away, who can hinder him? who will say unto him, What doest thou?
13
If God will not withdraw his anger, the proud helpers do stoop under him.
14
How much less shall I answer him, and choose out my words to reason with him?
15
Whom, though I were righteous, yet would I not answer, but I would make supplication to my judge.
16
If I had called, and he had answered me; yet would I not believe that he had hearkened unto my voice.
17
For he breaketh me with a tempest, and multiplieth my wounds without cause.
18
He will not suffer me to take my breath, but filleth me with bitterness.
19
If I speak of strength, lo, he is strong: and if of judgment, who shall set me a time to plead?
20
If I justify myself, mine own mouth shall condemn me: if I say, I am perfect, it shall also prove me perverse.
21
Though I were perfect, yet would I not know my soul: I would despise my life.
22
This is one thing, therefore I said it, He destroyeth the perfect and the wicked.
23
If the scourge slay suddenly, he will laugh at the trial of the innocent.
24
The earth is given into the hand of the wicked: he covereth the faces of the judges thereof; if not, where, and who is he?
25
Now my days are swifter than a post: they flee away, they see no good.
26
They are passed away as the swift ships: as the eagle that hasteth to the prey.
27
If I say, I will forget my complaint, I will leave off my heaviness, and comfort myself:
28
I am afraid of all my sorrows, I know that thou wilt not hold me innocent.
29
If I be wicked, why then labour I in vain?
30
If I wash myself with snow water, and make my hands never so clean;
31
Yet shalt thou plunge me in the ditch, and mine own clothes shall abhor me.
32
For he is not a man, as I am, that I should answer him, and we should come together in judgment.
33
Neither is there any daysman betwixt us, that might lay his hand upon us both.
34
Let him take his rod away from me, and let not his fear terrify me:
35
Then would I speak, and not fear him; but it is not so with me.