Comparar
Luca 14
Rolagem vinculadaAs duas colunas rolam juntas
Luca
Capítulo 14
1
Și s-a întâmplat, când el s-a dus în casa unui conducător al fariseilor să mănânce pâine, în sabat, că ei îl pândeau.
2
Și iată, înaintea lui era un anumit om bolnav cu hidropizie.
3
Și Isus, răspunzând, le-a spus învățătorilor legii și fariseilor, zicând: Este legiuit a vindeca în sabat?
4
Dar ei tăceau. Iar el l-a apucat și l-a vindecat și l-a lăsat să plece;
5
Și le-a răspuns, zicând: În ziua sabatului, care dintre voi dacă îi cade un măgar sau un bou într-o groapă nu îl va scoate imediat?
6
Și din nou nu au fost în stare să îi răspundă la acestea.
7
Și le-a spus o parabolă celor ce au fost invitați, când a observat cum au ales locurile de onoare; spunându-le:
8
Când ești invitat de cineva la nuntă, nu te așeza în locul de cinste; ca nu cumva, unul mai demn de cinste decât tine să fie invitat de el;
9
Și cel ce te-a invitat pe tine și pe el, venind, îți spune: Dă acestuia locul; și atunci începi cu rușine să iei ultimul loc.
10
Ci, când ești invitat, du-te și așază-te pe ultimul loc; ca, pe când vine cel ce te-a invitat, să îți spună: Prietene, urcă-te mai sus; atunci tu vei avea glorie înaintea celor ce stau la masă cu tine.
11
Pentru că oricine se înalță pe sine însuși, va fi umilit; și cel ce se umilește, va fi înălțat.
12
Atunci a spus și celui ce l-a invitat: Când faci un prânz sau o cină, nu chema prietenii tăi, nici frații tăi, nici rudele tale, nici vecini bogați; ca nu cumva și ei să te cheme în schimb și să ai o răsplată.
13
Ci, când faci un ospăț, cheamă săracii, schilozii, șchiopii, orbii;
14
Și vei fi binecuvântat, pentru că ei nu te pot răsplăti, fiindcă tu vei fi răsplătit la învierea drepților.
15
Și când unul dintre cei ce ședeau la masă cu el a auzit acestea, i-a spus: Binecuvântat este cel ce va mânca pâine în împărăția lui Dumnezeu.
16
Atunci i-a spus: Un anumit om a făcut o cină mare și a invitat pe mulți;
17
Și a trimis pe robul său la ora cinei să spună celor invitați: Veniți, pentru că toate sunt de acum pregătite.
18
Dar toți, ca unul, au început să se scuze. Primul i-a spus: Am cumpărat o bucată de pământ și trebuie să mă duc și să o văd; te rog să mă scuzi.
19
Și altul a spus: Am cumpărat cinci perechi de boi și merg să îi încerc; te rog să mă scuzi.
20
Și altul a spus: M-am căsătorit cu o femeie și de aceea nu pot veni.
21
Și acel rob a venit și a arătat domnului său acestea. Atunci stăpânul casei, mâniindu-se, a spus robului său: Du-te repede în străzile și ulițele cetății și adu aici săracii și schilozii și șchiopii și orbii.
22
Și robul a spus: Doamne, s-a făcut cum ai poruncit și mai este loc.
23
Și domnul i-a spus robului: Du-te la drumurile mari și la garduri și constrânge-i să intre, ca să îmi fie casa umplută.
24
Fiindcă vă spun că niciunul dintre acei bărbați care au fost invitați, nu va gusta din cina mea.
25
Și mergeau mulțimi mari cu el; și, întorcându-se, le-a spus:
26
Dacă vine cineva la mine și nu urăște pe tatăl său și pe mamă și pe soție și pe copii și pe frați și pe surori, da, și propria sa viață de asemenea, nu poate fi discipolul meu.
27
Și oricine nu își poartă crucea și nu vine după mine, nu poate fi discipolul meu.
28
Căci, care dintre voi, vrând să zidească un turn, nu se așază mai întâi și socotește costul, dacă are cu ce să îl termine?
29
Ca nu cumva, punând el temelia și nefiind în stare să termine, toți cei ce îl văd, să înceapă să își bată joc de el,
30
Spunând: Acest om a început să zidească și nu a fost în stare să termine.
31
Sau, care împărat, mergând să facă război împotriva altui împărat, nu se așază mai întâi și se consultă dacă este în stare să îl întâmpine cu zece mii pe cel ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?
32
Iar dacă nu, pe când celălalt este încă departe, trimițând o solie, cere condiții de pace.
33
Tot așa, oricine dintre voi care nu renunță la tot ce are, nu poate fi discipolul meu.
34
Sarea este bună, dar dacă sarea își pierde gustul, cu ce va fi dreasă;
35
Nu este bună nici pentru pământ, nici pentru bălegar, ci oamenii o aruncă afară. Cel ce are urechi de auzit, să audă.
Luke
Capítulo 14
1
And it came to pass, as he went into the house of one of the chief Pharisees to eat bread on the sabbath day, that they watched him.
2
And, behold, there was a certain man before him which had the dropsy.
3
And Jesus answering spake unto the lawyers and Pharisees, saying, Is it lawful to heal on the sabbath day?
4
And they held their peace. And he took him, and healed him, and let him go;
5
And answered them, saying, Which of you shall have an ass or an ox fallen into a pit, and will not straightway pull him out on the sabbath day?
6
And they could not answer him again to these things.
7
¶ And he put forth a parable to those which were bidden, when he marked how they chose out the chief rooms; saying unto them,
8
When thou art bidden of any man to a wedding, sit not down in the highest room; lest a more honourable man than thou be bidden of him;
9
And he that bade thee and him come and say to thee, Give this man place; and thou begin with shame to take the lowest room.
10
But when thou art bidden, go and sit down in the lowest room; that when he that bade thee cometh, he may say unto thee, Friend, go up higher: then shalt thou have worship in the presence of them that sit at meat with thee.
11
For whosoever exalteth himself shall be abased; and he that humbleth himself shall be exalted.
12
¶ Then said he also to him that bade him, When thou makest a dinner or a supper, call not thy friends, nor thy brethren, neither thy kinsmen, nor thy rich neighbours; lest they also bid thee again, and a recompence be made thee.
13
But when thou makest a feast, call the poor, the maimed, the lame, the blind:
14
And thou shalt be blessed; for they cannot recompense thee: for thou shalt be recompensed at the resurrection of the just.
15
¶ And when one of them that sat at meat with him heard these things, he said unto him, Blessed is he that shall eat bread in the kingdom of God.
16
Then said he unto him, A certain man made a great supper, and bade many:
17
And sent his servant at supper time to say to them that were bidden, Come; for all things are now ready.
18
And they all with one consent began to make excuse. The first said unto him, I have bought a piece of ground, and I must needs go and see it: I pray thee have me excused.
19
And another said, I have bought five yoke of oxen, and I go to prove them: I pray thee have me excused.
20
And another said, I have married a wife, and therefore I cannot come.
21
So that servant came, and shewed his lord these things. Then the master of the house being angry said to his servant, Go out quickly into the streets and lanes of the city, and bring in hither the poor, and the maimed, and the halt, and the blind.
22
And the servant said, Lord, it is done as thou hast commanded, and yet there is room.
23
And the lord said unto the servant, Go out into the highways and hedges, and compel them to come in, that my house may be filled.
24
For I say unto you, That none of those men which were bidden shall taste of my supper.
25
¶ And there went great multitudes with him: and he turned, and said unto them,
26
If any man come to me, and hate not his father, and mother, and wife, and children, and brethren, and sisters, yea, and his own life also, he cannot be my disciple.
27
And whosoever doth not bear his cross, and come after me, cannot be my disciple.
28
For which of you, intending to build a tower, sitteth not down first, and counteth the cost, whether he have sufficient to finish it?
29
Lest haply, after he hath laid the foundation, and is not able to finish it, all that behold it begin to mock him,
30
Saying, This man began to build, and was not able to finish.
31
Or what king, going to make war against another king, sitteth not down first, and consulteth whether he be able with ten thousand to meet him that cometh against him with twenty thousand?
32
Or else, while the other is yet a great way off, he sendeth an ambassage, and desireth conditions of peace.
33
So likewise, whosoever he be of you that forsaketh not all that he hath, he cannot be my disciple.
34
¶ Salt is good: but if the salt have lost his savour, wherewith shall it be seasoned?
35
It is neither fit for the land, nor yet for the dunghill; but men cast it out. He that hath ears to hear, let him hear.