Comparar
Luca 18
Rolagem vinculadaAs duas colunas rolam juntas
Luca
Capítulo 18
1
Și le-a spus o parabolă, că ar trebui să se roage totdeauna și să nu se descurajeze,
2
Spunând: Era într-o cetate un judecător, care nu se temea de Dumnezeu și pe om nu îl respecta;
3
Și era o văduvă în acea cetate; și a venit la el, spunând: Fă-mi dreptate față de potrivnicul meu.
4
Și a refuzat pentru un timp; dar după acestea a spus în el însuși: Chiar dacă nu mă tem de Dumnezeu, nici pe om nu îl respect,
5
Totuși, pentru că această văduvă mă tulbură, am să îi fac dreptate, ca nu cumva să mă sâcâie cu neîncetata ei venire.
6
Și Domnul a spus: Auziți ce spune judecătorul nedrept.
7
Și nu va face Dumnezeu dreptate aleșilor lui, care strigă zi și noapte către el, deși rabdă îndelung în ce îi privește?
8
Vă spun că le va face repede dreptate. Cu toate acestea, când va veni Fiul omului, va găsi el credință pe pământ?
9
Și a spus și această parabolă unora care se încredeau în ei înșiși că erau drepți și îi disprețuiau pe ceilalți;
10
Doi oameni s-au urcat la templu să se roage; unul fariseu și celălalt vameș.
11
Fariseul a stat în picioare și s-a rugat astfel în el însuși: Dumnezeule, îți mulțumesc că nu sunt precum ceilalți oameni, jecmănitori, nedrepți, adulteri, sau chiar ca acest vameș.
12
Eu postesc de două ori într-o săptămână, dau zeciuială din tot ce obțin.
13
Și vameșul, stând deoparte în picioare, nu a voit să ridice nici ochii spre cer, ci se bătea în piept, spunând: Dumnezeule, fii milostiv cu mine, un păcătos.
14
Vă spun, mai degrabă acesta s-a coborât acasă declarat drept decât celălalt, pentru că fiecare înălțându-se pe sine însuși, va fi umilit; și cel ce se umilește pe sine însuși, va fi înălțat.
15
Și i-au adus și niște prunci, ca să îi atingă; dar când discipolii au văzut, i-au mustrat.
16
Dar Isus i-a chemat și a spus: Lăsați copilașii să vină la mine și nu îi opriți; fiindcă a unora ca ei este împărăția lui Dumnezeu.
17
Adevărat vă spun: Oricine nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, nicidecum nu va intra în ea.
18
Și un anumit conducător l-a întrebat, spunând: Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viață eternă?
19
Iar Isus i-a spus: De ce mă numești bun? Nimeni nu este bun decât unul, Dumnezeu.
20
Știi poruncile: Nu comite adulter, Nu ucide, Nu fura, Nu aduce mărturie falsă, Onorează pe tatăl tău și pe mama ta.
21
Iar el a spus: Toate acestea le-am păzit din tinerețea mea.
22
Și, când a auzit Isus acestea, i-a spus: Totuși îți lipsește un lucru; vinde tot ce ai și împarte la săraci și vei avea tezaur în cer; și vino, urmează-mă.
23
Dar el, când a auzit acestea, s-a întristat foarte mult; fiindcă era foarte bogat.
24
Iar Isus, când a văzut că el s-a întristat foarte mult, a spus: Cât de greu vor intra în împărăția lui Dumnezeu cei ce au bogății!
25
Fiindcă este mai ușor pentru o cămilă să treacă prin urechea acului, decât pentru un om bogat să intre în împărăția lui Dumnezeu.
26
Iar cei ce au auzit, au spus: Atunci cine poate fi salvat?
27
Dar el a spus: Cele imposibile la oameni sunt posibile la Dumnezeu.
28
Atunci Petru a spus: Iată, noi am lăsat toate și te-am urmat.
29
Iar el le-a spus: Adevărat vă spun: Nu este nimeni care a lăsat casă, sau părinți, sau frați, sau soție, sau copii, pentru împărăția lui Dumnezeu,
30
Care să nu primească cu mult mai mult în acest timp și în lumea care vine, viață veșnică.
31
Atunci a luat pe cei doisprezece și le-a spus: Iată, ne urcăm la Ierusalim și toate cele scrise prin profeți despre Fiul omului, vor fi împlinite.
32
Fiindcă va fi dat neamurilor și va fi batjocorit și va fi ocărât și scuipat;
33
Și îl vor biciui și îl vor ucide; și a treia zi va învia.
34
Dar ei nu au înțeles nimic din acestea; și acest cuvânt le-a fost ascuns și nu au cunoscut acele cuvinte.
35
Și s-a întâmplat, pe când s-a apropiat el de Ierihon, că un anumit orb ședea lângă drum, cerșind;
36
Și, auzind mulțimea trecând, a întrebat ce înseamnă aceasta.
37
Iar ei i-au spus că trece Isus din Nazaret.
38
Iar el a strigat, spunând: Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!
39
Și cei ce mergeau înainte, l-au mustrat, ca să tacă; dar el striga și mai tare: Fiul lui David, ai milă de mine.
40
Iar Isus, stând în picioare, a poruncit să îl aducă la el; și după ce el s-a apropiat, l-a întrebat,
41
Spunând: Ce voiești să îți fac? Iar el a spus: Doamne, să primesc vedere.
42
Și Isus i-a spus: Primește-ți vederea; credința ta te-a salvat.
43
Și îndată și-a primit vederea și l-a urmat, glorificând pe Dumnezeu; și toți oamenii, când au văzut, au dat laudă lui Dumnezeu.
Luke
Capítulo 18
1
And he spake a parable unto them to this end, that men ought always to pray, and not to faint;
2
Saying, There was in a city a judge, which feared not God, neither regarded man:
3
And there was a widow in that city; and she came unto him, saying, Avenge me of mine adversary.
4
And he would not for a while: but afterward he said within himself, Though I fear not God, nor regard man;
5
Yet because this widow troubleth me, I will avenge her, lest by her continual coming she weary me.
6
And the Lord said, Hear what the unjust judge saith.
7
And shall not God avenge his own elect, which cry day and night unto him, though he bear long with them?
8
I tell you that he will avenge them speedily. Nevertheless when the Son of man cometh, shall he find faith on the earth?
9
And he spake this parable unto certain which trusted in themselves that they were righteous, and despised others:
10
Two men went up into the temple to pray; the one a Pharisee, and the other a publican.
11
The Pharisee stood and prayed thus with himself, God, I thank thee, that I am not as other men are, extortioners, unjust, adulterers, or even as this publican.
12
I fast twice in the week, I give tithes of all that I possess.
13
And the publican, standing afar off, would not lift up so much as his eyes unto heaven, but smote upon his breast, saying, God be merciful to me a sinner.
14
I tell you, this man went down to his house justified rather than the other: for every one that exalteth himself shall be abased; and he that humbleth himself shall be exalted.
15
And they brought unto him also infants, that he would touch them: but when his disciples saw it, they rebuked them.
16
But Jesus called them unto him, and said, Suffer little children to come unto me, and forbid them not: for of such is the kingdom of God.
17
Verily I say unto you, Whosoever shall not receive the kingdom of God as a little child shall in no wise enter therein.
18
And a certain ruler asked him, saying, Good Master, what shall I do to inherit eternal life?
19
And Jesus said unto him, Why callest thou me good? none is good, save one, that is, God.
20
Thou knowest the commandments, Do not commit adultery, Do not kill, Do not steal, Do not bear false witness, Honour thy father and thy mother.
21
And he said, All these have I kept from my youth up.
22
Now when Jesus heard these things, he said unto him, Yet lackest thou one thing: sell all that thou hast, and distribute unto the poor, and thou shalt have treasure in heaven: and come, follow me.
23
And when he heard this, he was very sorrowful: for he was very rich.
24
And when Jesus saw that he was very sorrowful, he said, How hardly shall they that have riches enter into the kingdom of God!
25
For it is easier for a camel to go through a needle’s eye, than for a rich man to enter into the kingdom of God.
26
And they that heard it said, Who then can be saved?
27
And he said, The things which are impossible with men are possible with God.
28
Then Peter said, Lo, we have left all, and followed thee.
29
And he said unto them, Verily I say unto you, There is no man that hath left house, or parents, or brethren, or wife, or children, for the kingdom of God’s sake,
30
Who shall not receive manifold more in this present time, and in the world to come life everlasting.
31
¶ Then he took unto him the twelve, and said unto them, Behold, we go up to Jerusalem, and all things that are written by the prophets concerning the Son of man shall be accomplished.
32
For he shall be delivered unto the Gentiles, and shall be mocked, and spitefully entreated, and spitted on:
33
And they shall scourge him, and put him to death: and the third day he shall rise again.
34
And they understood none of these things: and this saying was hid from them, neither knew they the things which were spoken.
35
¶ And it came to pass, that as he was come nigh unto Jericho, a certain blind man sat by the way side begging:
36
And hearing the multitude pass by, he asked what it meant.
37
And they told him, that Jesus of Nazareth passeth by.
38
And he cried, saying, Jesus, thou Son of David, have mercy on me.
39
And they which went before rebuked him, that he should hold his peace: but he cried so much the more, Thou Son of David, have mercy on me.
40
And Jesus stood, and commanded him to be brought unto him: and when he was come near, he asked him,
41
Saying, What wilt thou that I shall do unto thee? And he said, Lord, that I may receive my sight.
42
And Jesus said unto him, Receive thy sight: thy faith hath saved thee.
43
And immediately he received his sight, and followed him, glorifying God: and all the people, when they saw it, gave praise unto God.