Comparar
Marcu 14
Rolagem vinculadaAs duas colunas rolam juntas
Marcu
Capítulo 14
1
După două zile era sărbătoarea paștelui și a azimelor; și preoții de seamă și scribii căutau cum să îl prindă prin viclenie să îl ucidă.
2
Dar spuneau: Nu în sărbătoare, ca nu cumva să fie tulburare a poporului.
3
Și fiind el în Betania, în casa lui Simon leprosul, pe când ședea el la masă, a venit o femeie având un vas de alabastru cu ulei parfumat de mir de nard curat, foarte prețios; și a spart vasul și a turnat mirul pe capul lui.
4
Și erau unii supărați în ei înșiși și spuneau: Pentru ce s-a făcut risipa aceasta de mir?
5
Fiindcă acesta s-ar fi putut vinde pe mai mult de trei sute de dinari și s-ar fi dat banii la săraci. Și cârteau împotriva ei.
6
Dar Isus a spus: Lăsați-o în pace; de ce o tulburați? A lucrat o lucrare bună față de mine.
7
Fiindcă pe săraci îi aveți totdeauna cu voi și oricând voiți, puteți să le faceți bine; dar pe mine nu mă aveți totdeauna.
8
Ea a făcut ce a putut; a venit dinainte ca să îmi ungă trupul pentru înmormântare.
9
Adevărat vă spun: Oriunde va fi predicată această evanghelie, prin întreaga lume și ce a făcut ea va fi spus, ca o amintire despre ea.
10
Și Iuda Iscariot, unul dintre cei doisprezece, s-a dus la preoții de seamă să li-l trădeze.
11
Și când au auzit, s-au bucurat și au promis să îi dea bani. Și căuta cum să îl trădeze la un moment potrivit.
12
Și în prima zi a azimelor, când înjunghiau paștele, discipolii lui i-au spus: Unde voiești să mergem și să pregătim ca să mănânci paștele?
13
Și a trimis doi dintre discipolii săi și le-a spus: Mergeți în cetate și acolo veți întâlni un om purtând un ulcior de apă; urmați-l.
14
Și oriunde va intra, spuneți stăpânului casei: Învățătorul spune: Unde este camera de oaspeți, unde voi mânca paștele cu discipolii mei?
15
Și el vă va arăta o cameră mare de sus, așternută și pregătită; acolo să pregătiți pentru noi.
16
Și discipolii lui s-au dus și au intrat în cetate și au găsit așa cum le spusese; și au pregătit paștele.
17
Și după ce s-a făcut seară, a venit cu cei doisprezece.
18
Și pe când ședeau ei și mâncau, Isus a zis: Adevărat vă spun: Unul dintre voi care mănâncă cu mine mă va trăda.
19
Și au început să se întristeze și să îi spună unul câte unul: Sunt eu? Și altul: Sunt eu?
20
Iar el a răspuns și le-a zis: Este unul dintre cei doisprezece, care înmoaie cu mine în farfurie.
21
Într-adevăr, Fiul omului se duce așa cum este scris despre el; dar vai acelui om prin care Fiul omului este trădat! Bine ar fi fost pentru acel om dacă el niciodată nu s-ar fi născut.
22
Și pe când mâncau ei, Isus a luat pâine și a binecuvântat și a frânt-o și le-a dat și a spus: Luați, mâncați; acesta este trupul meu.
23
Și a luat paharul și după ce a adus mulțumiri, le-a dat; și toți au băut din el.
24
Și le-a spus: Acesta este sângele meu, al noului testament, care se varsă pentru mulți.
25
Adevărat vă spun: Nicidecum nu voi mai bea din rodul viței, până în acea zi când îl voi bea nou în împărăția lui Dumnezeu.
26
Și după ce au cântat un imn, au ieșit înspre muntele Măslinilor.
27
Și Isus le-a spus: Voi toți vă veți poticni din cauza mea în această noapte, pentru că este scris: Voi bate păstorul și oile se vor împrăștia.
28
Dar după ce eu voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galileea.
29
Dar Petru i-a spus: Chiar dacă toți se vor poticni, totuși eu nu.
30
Iar Isus i-a zis: Adevărat îți spun că: Astăzi, chiar în această noapte, înainte de a cânta cocoșul de două ori, mă vei nega de trei ori.
31
Dar el vorbea mai vehement: Dacă ar trebui să mor cu tine, nicidecum nu te voi nega. Și toți au spus la fel.
32
Și au venit într-un loc al cărui nume era Ghetsimani; și le-a spus discipolilor săi: Ședeți aici, în timp ce mă voi ruga.
33
Și a luat cu el pe Petru și pe Iacov și pe Ioan; și a început să fie tulburat amarnic și foarte mâhnit.
34
Și le-a spus: Sufletul meu este foarte întristat, chiar de moarte; rămâneți aici și vegheați.
35
Și s-a dus puțin mai înainte și a căzut la pământ și se ruga ca, dacă ar fi posibil, timpul acesta să treacă de la el.
36
Și a spus: Abba, Tată, toate îți sunt posibile; ia de la mine acest pahar; cu toate acestea, nu ce voiesc eu, ci ce voiești tu.
37
Și a venit și i-a găsit dormind și i-a spus lui Petru: Simone, dormi? Nu ai putut veghea o oră?
38
Vegheați și rugați-vă, ca nu cumva să intrați în ispită. Într-adevăr, duhul este plin de zel, dar carnea fără putere.
39
Și din nou s-a dus deoparte și s-a rugat și a spus aceleași cuvinte.
40
Și când s-a întors, i-a găsit din nou adormiți, (fiindcă ochii le erau îngreunați) și nu știau ce să îi răspundă.
41
Și a venit a treia oară și le-a spus: Dormiți de-acum și odihniți-vă; este destul, a sosit timpul; iată, Fiul omului este trădat în mâinile păcătoșilor.
42
Ridicați-vă, să mergem; iată, cel ce mă trădează este aproape.
43
Și îndată, pe când el încă vorbea, a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece și împreună cu el o mulțime mare cu săbii și bâte, de la preoții de seamă și scribi și bătrâni.
44
Și cel ce îl trădase le dăduse un semn, spunând: Pe oricare îl voi săruta, el este; prindeți-l și duceți-l în siguranță.
45
Și venind, s-a apropiat îndată de el și a spus: Rabi, rabi; și l-a sărutat.
46
Și și-au pus mâinile pe el și l-au prins.
47
Iar unul dintre cei ce stăteau în picioare acolo a scos o sabie și a lovit pe un rob al marelui preot și i-a tăiat urechea.
48
Și Isus a răspuns și le-a zis: Ați ieșit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii și bâte, ca să mă luați?
49
Zilnic am fost cu voi în templu învățându-vă și nu m-ați prins; totuși, scripturile trebuie să fie împlinite.
50
Și toți l-au părăsit și au fugit.
51
Și un anumit tânăr l-a urmat, având o pânză de in aruncată peste goliciunea lui; și cei tineri au pus mâna pe el;
52
Și a lăsat pânza de in și a fugit gol de la ei.
53
Și l-au dus pe Isus la marele preot; și cu el s-au adunat toți preoții de seamă și bătrânii și scribii.
54
Și Petru l-a urmat de departe, până în curtea palatului marelui preot; și ședea cu servitorii și se încălzea la foc.
55
Și preoții de seamă și tot consiliul căutau mărturie împotriva lui Isus ca să îl ucidă; și nu au găsit pe nimeni.
56
Fiindcă mulți aduceau mărturie falsă împotriva lui, dar mărturiile lor nu se potriveau împreună.
57
Și unii s-au sculat și au adus mărturie falsă împotriva lui, spunând:
58
Noi l-am auzit, spunând: Eu voi distruge acest templu făcut de mâini și în trei zile voi construi altul făcut fără mâini.
59
Dar nici așa mărturiile lor nu se potriveau.
60
Și marele preot s-a sculat în picioare în mijloc și l-a întrebat pe Isus, spunând: Nu răspunzi nimic? Ce mărturie aduc aceștia împotriva ta?
61
Dar el tăcea și nu răspundea nimic. Din nou, marele preot l-a întrebat și i-a spus: Ești tu Cristosul, Fiul Celui Binecuvântat?
62
Și Isus a spus: Eu sunt. Și veți vedea pe Fiul omului șezând la dreapta puterii și venind pe norii cerului.
63
Atunci marele preot și-a sfâșiat hainele și a zis: Ce nevoie mai avem de alți martori?
64
Ați auzit blasfemia; ce gândiți voi? Și toți l-au condamnat ca fiind vinovat de moarte.
65
Și unii au început să îl scuipe și să îi acopere fața și să îl bată cu pumnii și să îi spună: Profețește; și servitorii îl loveau cu palmele mâinilor lor.
66
Și pe când Petru era jos în curtea palatului, a venit una dintre servitoarele marelui preot;
67
Și când l-a văzut pe Petru încălzindu-se, l-a privit și a spus: Și tu ai fost cu Isus din Nazaret.
68
Dar el a negat, spunând: Nu știu, nici nu înțeleg ce spui tu. Și a ieșit afară în portic; și cocoșul a cântat.
69
Și din nou, o servitoare l-a văzut și a început să le spună celor ce stăteau în picioare acolo: Acesta este unul dintre ei.
70
Dar el a negat din nou. Și la puțin timp după aceea, cei ce stăteau acolo în picioare i-au spus din nou lui Petru: Într-adevăr, ești unul dintre ei; fiindcă ești galileean și vorbirea ta este la fel.
71
Dar a început să blesteme și să jure: Nu îl cunosc pe acest om despre care vorbiți.
72
Și cocoșul a cântat a doua oară. Și Petru și-a amintit cuvântul care i l-a zis Isus: Înainte de a cânta cocoșul de două ori, mă vei nega de trei ori. Și gândindu-se la aceasta, a plâns.
Mark
Capítulo 14
1
After two days was the feast of the passover, and of unleavened bread: and the chief priests and the scribes sought how they might take him by craft, and put him to death.
2
But they said, Not on the feast day, lest there be an uproar of the people.
3
¶ And being in Bethany in the house of Simon the leper, as he sat at meat, there came a woman having an alabaster box of ointment of spikenard very precious; and she brake the box, and poured it on his head.
4
And there were some that had indignation within themselves, and said, Why was this waste of the ointment made?
5
For it might have been sold for more than three hundred pence, and have been given to the poor. And they murmured against her.
6
And Jesus said, Let her alone; why trouble ye her? she hath wrought a good work on me.
7
For ye have the poor with you always, and whensoever ye will ye may do them good: but me ye have not always.
8
She hath done what she could: she is come aforehand to anoint my body to the burying.
9
Verily I say unto you, Wheresoever this gospel shall be preached throughout the whole world, this also that she hath done shall be spoken of for a memorial of her.
10
¶ And Judas Iscariot, one of the twelve, went unto the chief priests, to betray him unto them.
11
And when they heard it, they were glad, and promised to give him money. And he sought how he might conveniently betray him.
12
¶ And the first day of unleavened bread, when they killed the passover, his disciples said unto him, Where wilt thou that we go and prepare that thou mayest eat the passover?
13
And he sendeth forth two of his disciples, and saith unto them, Go ye into the city, and there shall meet you a man bearing a pitcher of water: follow him.
14
And wheresoever he shall go in, say ye to the goodman of the house, The Master saith, Where is the guestchamber, where I shall eat the passover with my disciples?
15
And he will shew you a large upper room furnished and prepared: there make ready for us.
16
And his disciples went forth, and came into the city, and found as he had said unto them: and they made ready the passover.
17
And in the evening he cometh with the twelve.
18
And as they sat and did eat, Jesus said, Verily I say unto you, One of you which eateth with me shall betray me.
19
And they began to be sorrowful, and to say unto him one by one, Is it I? and another said, Is it I?
20
And he answered and said unto them, It is one of the twelve, that dippeth with me in the dish.
21
The Son of man indeed goeth, as it is written of him: but woe to that man by whom the Son of man is betrayed! good were it for that man if he had never been born.
22
¶ And as they did eat, Jesus took bread, and blessed, and brake it, and gave to them, and said, Take, eat: this is my body.
23
And he took the cup, and when he had given thanks, he gave it to them: and they all drank of it.
24
And he said unto them, This is my blood of the new testament, which is shed for many.
25
Verily I say unto you, I will drink no more of the fruit of the vine, until that day that I drink it new in the kingdom of God.
26
¶ And when they had sung an hymn, they went out into the mount of Olives.
27
And Jesus saith unto them, All ye shall be offended because of me this night: for it is written, I will smite the shepherd, and the sheep shall be scattered.
28
But after that I am risen, I will go before you into Galilee.
29
But Peter said unto him, Although all shall be offended, yet will not I.
30
And Jesus saith unto him, Verily I say unto thee, That this day, even in this night, before the cock crow twice, thou shalt deny me thrice.
31
But he spake the more vehemently, If I should die with thee, I will not deny thee in any wise. Likewise also said they all.
32
And they came to a place which was named Gethsemane: and he saith to his disciples, Sit ye here, while I shall pray.
33
And he taketh with him Peter and James and John, and began to be sore amazed, and to be very heavy;
34
And saith unto them, My soul is exceeding sorrowful unto death: tarry ye here, and watch.
35
And he went forward a little, and fell on the ground, and prayed that, if it were possible, the hour might pass from him.
36
And he said, Abba, Father, all things are possible unto thee; take away this cup from me: nevertheless not what I will, but what thou wilt.
37
And he cometh, and findeth them sleeping, and saith unto Peter, Simon, sleepest thou? couldest not thou watch one hour?
38
Watch ye and pray, lest ye enter into temptation. The spirit truly is ready, but the flesh is weak.
39
And again he went away, and prayed, and spake the same words.
40
And when he returned, he found them asleep again, (for their eyes were heavy,) neither wist they what to answer him.
41
And he cometh the third time, and saith unto them, Sleep on now, and take your rest: it is enough, the hour is come; behold, the Son of man is betrayed into the hands of sinners.
42
Rise up, let us go; lo, he that betrayeth me is at hand.
43
¶ And immediately, while he yet spake, cometh Judas, one of the twelve, and with him a great multitude with swords and staves, from the chief priests and the scribes and the elders.
44
And he that betrayed him had given them a token, saying, Whomsoever I shall kiss, that same is he; take him, and lead him away safely.
45
And as soon as he was come, he goeth straightway to him, and saith, Master, master; and kissed him.
46
¶ And they laid their hands on him, and took him.
47
And one of them that stood by drew a sword, and smote a servant of the high priest, and cut off his ear.
48
And Jesus answered and said unto them, Are ye come out, as against a thief, with swords and with staves to take me?
49
I was daily with you in the temple teaching, and ye took me not: but the scriptures must be fulfilled.
50
And they all forsook him, and fled.
51
And there followed him a certain young man, having a linen cloth cast about his naked body; and the young men laid hold on him:
52
And he left the linen cloth, and fled from them naked.
53
¶ And they led Jesus away to the high priest: and with him were assembled all the chief priests and the elders and the scribes.
54
And Peter followed him afar off, even into the palace of the high priest: and he sat with the servants, and warmed himself at the fire.
55
And the chief priests and all the council sought for witness against Jesus to put him to death; and found none.
56
For many bare false witness against him, but their witness agreed not together.
57
And there arose certain, and bare false witness against him, saying,
58
We heard him say, I will destroy this temple that is made with hands, and within three days I will build another made without hands.
59
But neither so did their witness agree together.
60
And the high priest stood up in the midst, and asked Jesus, saying, Answerest thou nothing? what is it which these witness against thee?
61
But he held his peace, and answered nothing. Again the high priest asked him, and said unto him, Art thou the Christ, the Son of the Blessed?
62
And Jesus said, I am: and ye shall see the Son of man sitting on the right hand of power, and coming in the clouds of heaven.
63
Then the high priest rent his clothes, and saith, What need we any further witnesses?
64
Ye have heard the blasphemy: what think ye? And they all condemned him to be guilty of death.
65
And some began to spit on him, and to cover his face, and to buffet him, and to say unto him, Prophesy: and the servants did strike him with the palms of their hands.
66
¶ And as Peter was beneath in the palace, there cometh one of the maids of the high priest:
67
And when she saw Peter warming himself, she looked upon him, and said, And thou also wast with Jesus of Nazareth.
68
But he denied, saying, I know not, neither understand I what thou sayest. And he went out into the porch; and the cock crew.
69
And a maid saw him again, and began to say to them that stood by, This is one of them.
70
And he denied it again. And a little after, they that stood by said again to Peter, Surely thou art one of them: for thou art a Galilaean, and thy speech agreeth thereto.
71
But he began to curse and to swear, saying, I know not this man of whom ye speak.
72
And the second time the cock crew. And Peter called to mind the word that Jesus said unto him, Before the cock crow twice, thou shalt deny me thrice. And when he thought thereon, he wept.