Comparar
Marcu 9
Rolagem vinculadaAs duas colunas rolam juntas
Marcu
Capítulo 9
1
Și le-a spus: Adevărat vă spun că: Sunt unii dintre cei ce stau în picioare aici, care nicidecum nu vor gusta din moartea, până ce nu vor fi văzut împărăția lui Dumnezeu venind cu putere.
2
Și după șase zile, Isus ia pe Petru și pe Iacov și pe Ioan și îi conduce sus pe un munte înalt, singuri, la o parte; și a fost transfigurat înaintea lor.
3
Și hainele sale au devenit strălucitoare, peste măsură de albe, ca zăpada; așa cum niciun înălbitor de pe pământ nu le poate înălbi.
4
Și li s-au arătat Ilie cu Moise; și vorbeau cu Isus.
5
Și Petru a răspuns și i-a zis lui Isus: Învățătorule, este bine pentru noi să fim aici; și să facem trei tabernacole: unul pentru tine și unul pentru Moise și unul pentru Ilie.
6
Fiindcă nu știa ce să spună; fiindcă erau foarte înspăimântați.
7
Și s-a făcut un nor care i-a umbrit; și o voce a venit din nor, spunând: Acesta este Fiul meu preaiubit: Ascultați-l!
8
Și dintr-o dată, când s-au uitat de jur împrejur, nu au mai văzut pe nimeni, decât numai pe Isus cu ei.
9
Și pe când coborau ei de pe munte, le-a poruncit să nu spună nimănui ce lucruri au văzut, până ce Fiul omului va fi înviat dintre morți.
10
Și au ținut în ei acel cuvânt, întrebându-se unul pe altul ce ar însemna învierea dintre morți.
11
Și l-au întrebat, spunând: De ce spun scribii că Ilie trebuie să vină întâi?
12
Iar el, răspunzând, le-a zis: Ilie, într-adevăr, venind întâi, restaurează toate lucrurile; și după cum este scris despre Fiul omului, că trebuie să sufere multe și să fie disprețuit.
13
Dar vă spun că: Ilie a și venit și i-au făcut orice au voit, așa cum este scris despre el.
14
Și când a venit la discipoli, a văzut o mulțime mare împrejurul lor și pe scribi întrebându-se cu ei.
15
Și îndată toți oamenii, când l-au văzut, au fost foarte uimiți, și alergând la el, îl salutau.
16
Și i-a întrebat pe scribi: Ce vă întrebați cu ei?
17
Și unul din mulțime a răspuns și a zis: Învățătorule, am adus la tine pe fiul meu, care are un duh mut;
18
Și oriunde îl apucă, îl scutură puternic și face spume și își scrâșnește dinții și rămâne vlăguit; și am vorbit cu discipolii tăi ca să îl scoată; și ei nu au fost în stare.
19
El i-a răspuns și a zis: O, generație fără credință, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda? Aduceți-l la mine.
20
Și l-au adus la el. Și când l-a văzut, îndată duhul l-a scuturat puternic și el a căzut la pământ și se zvârcolea făcând spume.
21
Și l-a întrebat pe tatăl lui: De cât timp i se întâmplă aceasta? Iar el a spus: Din copilărie.
22
Și deseori îl aruncă în foc și în ape, ca să îl nimicească; dar dacă poți face ceva, ai milă de noi și ajută-ne.
23
Iar Isus i-a spus: Dacă poți crede, toate lucrurile sunt posibile celui ce crede.
24
Și îndată tatăl copilului a strigat și a spus cu lacrimi: Cred, Doamne; ajută a mea necredință.
25
Când Isus a văzut că mulțimea se aduna alergând, a mustrat duhul necurat, spunându-i: Duhule mut și surd, eu îți poruncesc, ieși din el și nu mai intra în el.
26
Și duhul a strigat și l-a scuturat puternic și a ieșit din el; și era ca unul mort; încât mulți au spus: Este mort.
27
Dar Isus, luându-l de mână, l-a ridicat; iar el s-a sculat.
28
Și după ce el a intrat în casă, discipolii săi l-au întrebat deoparte: Noi de ce nu l-am putut scoate afară?
29
Iar el le-a spus: Acest fel nu poate ieși afară prin nimic, decât prin rugăciune și postire.
30
Și au plecat de acolo și au trecut prin Galileea; și nu voia ca cineva să știe.
31
Fiindcă învăța pe discipolii săi și le spunea: Fiul omului este trădat în mâinile oamenilor iar ei îl vor ucide; și după ce va fi fost ucis, a treia zi va învia.
32
Dar nu au înțeles acea spusă și le-a fost teamă să îl întrebe.
33
Și a venit la Capernaum și fiind în casă, i-a întrebat: Pentru ce v-ați contrazis între voi pe drum?
34
Dar tăceau, fiindcă pe drum s-au contrazis unii cu alții cine va fi cel mai mare.
35
Și a șezut și a chemat pe cei doisprezece și le-a spus: Dacă cineva dorește să fie cel dintâi, să fie cel de pe urmă între toți și servitor al tuturor.
36
Și a luat un copilaș și l-a pus în mijlocul lor; și după ce l-a luat în brațe, le-a spus:
37
Oricine va primi pe unul din acest fel de copilași în numele meu, pe mine mă primește; și oricine mă primește pe mine, nu pe mine mă primește, ci pe cel ce m-a trimis.
38
Și Ioan i-a răspuns, zicând: Învățătorule, noi am văzut pe unul scoțând draci în numele tău și el nu ne urmează; și l-am oprit, pentru că nu ne urmează.
39
Dar Isus a spus: Nu îl opriți, fiindcă nu este niciun om care să facă un miracol în numele meu și care îndată să mă poată vorbi de rău.
40
Fiindcă cine nu este împotriva noastră, este de partea noastră.
41
Fiindcă oricine vă va da să beți un pahar cu apă în numele meu, pentru că aparțineți lui Cristos, adevărat vă spun, nu își va pierde răsplata.
42
Și oricine va poticni pe unul dintre micuții care cred în mine, este mai bine pentru el ca o piatră de moară să îi fie atârnată de gât și să fie aruncat în mare.
43
Și dacă mâna ta te poticnește, taie-o; este mai bine pentru tine să intri în viață ciung, decât să ai două mâini și să mergi în iad, în focul ce niciodată nu se va stinge,
44
Unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge.
45
Și dacă piciorul tău te poticnește, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viață șchiop, decât să ai două picioare și să fii aruncat în iad, în focul ce niciodată nu se va stinge.
46
Unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge.
47
Și dacă ochiul tău te poticnește, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în împărăția lui Dumnezeu cu un ochi, decât să ai doi ochi și să fii aruncat în focul iadului,
48
Unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge.
49
Căci fiecare va fi sărat cu foc și fiecare sacrificiu va fi sărat cu sare.
50
Sarea este bună; dar dacă sarea își pierde gustul, cu ce o veți drege? Să aveți sare în voi înșivă și pace unii cu alții.
Mark
Capítulo 9
1
And he said unto them, Verily I say unto you, That there be some of them that stand here, which shall not taste of death, till they have seen the kingdom of God come with power.
2
¶ And after six days Jesus taketh with him Peter, and James, and John, and leadeth them up into an high mountain apart by themselves: and he was transfigured before them.
3
And his raiment became shining, exceeding white as snow; so as no fuller on earth can white them.
4
And there appeared unto them Elias with Moses: and they were talking with Jesus.
5
And Peter answered and said to Jesus, Master, it is good for us to be here: and let us make three tabernacles; one for thee, and one for Moses, and one for Elias.
6
For he wist not what to say; for they were sore afraid.
7
And there was a cloud that overshadowed them: and a voice came out of the cloud, saying, This is my beloved Son: hear him.
8
And suddenly, when they had looked round about, they saw no man any more, save Jesus only with themselves.
9
And as they came down from the mountain, he charged them that they should tell no man what things they had seen, till the Son of man were risen from the dead.
10
And they kept that saying with themselves, questioning one with another what the rising from the dead should mean.
11
¶ And they asked him, saying, Why say the scribes that Elias must first come?
12
And he answered and told them, Elias verily cometh first, and restoreth all things; and how it is written of the Son of man, that he must suffer many things, and be set at nought.
13
But I say unto you, That Elias is indeed come, and they have done unto him whatsoever they listed, as it is written of him.
14
¶ And when he came to his disciples, he saw a great multitude about them, and the scribes questioning with them.
15
And straightway all the people, when they beheld him, were greatly amazed, and running to him saluted him.
16
And he asked the scribes, What question ye with them?
17
And one of the multitude answered and said, Master, I have brought unto thee my son, which hath a dumb spirit;
18
And wheresoever he taketh him, he teareth him: and he foameth, and gnasheth with his teeth, and pineth away: and I spake to thy disciples that they should cast him out; and they could not.
19
He answereth him, and saith, O faithless generation, how long shall I be with you? how long shall I suffer you? bring him unto me.
20
And they brought him unto him: and when he saw him, straightway the spirit tare him; and he fell on the ground, and wallowed foaming.
21
And he asked his father, How long is it ago since this came unto him? And he said, Of a child.
22
And ofttimes it hath cast him into the fire, and into the waters, to destroy him: but if thou canst do any thing, have compassion on us, and help us.
23
Jesus said unto him, If thou canst believe, all things are possible to him that believeth.
24
And straightway the father of the child cried out, and said with tears, Lord, I believe; help thou mine unbelief.
25
When Jesus saw that the people came running together, he rebuked the foul spirit, saying unto him, Thou dumb and deaf spirit, I charge thee, come out of him, and enter no more into him.
26
And the spirit cried, and rent him sore, and came out of him: and he was as one dead; insomuch that many said, He is dead.
27
But Jesus took him by the hand, and lifted him up; and he arose.
28
And when he was come into the house, his disciples asked him privately, Why could not we cast him out?
29
And he said unto them, This kind can come forth by nothing, but by prayer and fasting.
30
¶ And they departed thence, and passed through Galilee; and he would not that any man should know it.
31
For he taught his disciples, and said unto them, The Son of man is delivered into the hands of men, and they shall kill him; and after that he is killed, he shall rise the third day.
32
But they understood not that saying, and were afraid to ask him.
33
¶ And he came to Capernaum: and being in the house he asked them, What was it that ye disputed among yourselves by the way?
34
But they held their peace: for by the way they had disputed among themselves, who should be the greatest.
35
And he sat down, and called the twelve, and saith unto them, If any man desire to be first, the same shall be last of all, and servant of all.
36
And he took a child, and set him in the midst of them: and when he had taken him in his arms, he said unto them,
37
Whosoever shall receive one of such children in my name, receiveth me: and whosoever shall receive me, receiveth not me, but him that sent me.
38
¶ And John answered him, saying, Master, we saw one casting out devils in thy name, and he followeth not us: and we forbad him, because he followeth not us.
39
But Jesus said, Forbid him not: for there is no man which shall do a miracle in my name, that can lightly speak evil of me.
40
For he that is not against us is on our part.
41
For whosoever shall give you a cup of water to drink in my name, because ye belong to Christ, verily I say unto you, he shall not lose his reward.
42
And whosoever shall offend one of these little ones that believe in me, it is better for him that a millstone were hanged about his neck, and he were cast into the sea.
43
And if thy hand offend thee, cut it off: it is better for thee to enter into life maimed, than having two hands to go into hell, into the fire that never shall be quenched:
44
Where their worm dieth not, and the fire is not quenched.
45
And if thy foot offend thee, cut it off: it is better for thee to enter halt into life, than having two feet to be cast into hell, into the fire that never shall be quenched:
46
Where their worm dieth not, and the fire is not quenched.
47
And if thine eye offend thee, pluck it out: it is better for thee to enter into the kingdom of God with one eye, than having two eyes to be cast into hell fire:
48
Where their worm dieth not, and the fire is not quenched.
49
For every one shall be salted with fire, and every sacrifice shall be salted with salt.
50
Salt is good: but if the salt have lost his saltness, wherewith will ye season it? Have salt in yourselves, and have peace one with another.