Comparar
Psalmii 10
Rolagem vinculadaAs duas colunas rolam juntas
Psalmii
Capítulo 10
1
De ce stai departe, DOAMNE? De ce te ascunzi în timpuri de necaz?
2
Cel stricat, în mândria lui, persecută pe sărac, să fie ei prinși în planurile pe care și le-au închipuit.
3
Fiindcă cel stricat se fălește cu dorința inimii lui și binecuvântează pe cel lacom, pe care DOMNUL îl detestă.
4
Cel stricat, prin mândria înfățișării sale, refuză să caute pe Dumnezeu; Dumnezeu nu este în toate gândurile sale.
5
Căile lui sunt întotdeauna apăsătoare; judecățile tale sunt cu mult deasupra și în afara vederii lui; cât despre toți dușmanii lui, el pufnește către ei.
6
A spus în inima lui: Nu mă voi clătina, pentru că niciodată nu voi fi în restriște.
7
Gura lui este plină de blestem și înșelăciune și fraudă; sub limba lui este ticăloșie și deșertăciune.
8
El șade în locurile de pândă ale satelor, în locurile tainice îl ucide pe cel nevinovat; ochii săi sunt ațintiți pe ascuns împotriva celui sărac.
9
Stă la pândă în taină, ca un leu în vizuina lui; stă la pândă să prindă pe sărac; îl prinde pe sărac după ce îl conduce în plasa lui.
10
Se tupilează și se umilește, ca cel sărac să cadă prin puternicii lui.
11
El a spus în inima lui: Dumnezeu a uitat, își ascunde fața, niciodată nu va vedea aceasta.
12
Ridică-te DOAMNE; ridică-ți mâna Dumnezeule, nu uita pe cei umili.
13
Pentru ce disprețuiește cel stricat pe Dumnezeu? El a spus în inima lui: Nu îmi vei cere socoteală.
14
Ai văzut aceasta, fiindcă privești ticăloșie și ciudă pentru a răsplăti cu mâna ta; cel sărac ți se încredințează, tu ești ajutorul celui fără tată.
15
Frânge brațul celui stricat și pe cel rău, caută stricăciunea lui până nu o găsești deloc.
16
DOMNUL este Împărat pentru totdeauna și întotdeauna; păgânii au pierit din țara lui.
17
DOAMNE, tu ai auzit dorința celor umili, vei pregăti inima lor, vei face urechea ta să audă,
18
Pentru a judeca pe cel fără tată și pe cel oprimat, ca omul de pe pământ să nu mai oprime.
Psalms
Capítulo 10
1
Why standest thou afar off, O LORD? why hidest thou thyself in times of trouble?
2
The wicked in his pride doth persecute the poor: let them be taken in the devices that they have imagined.
3
For the wicked boasteth of his heart’s desire, and blesseth the covetous, whom the LORD abhorreth.
4
The wicked, through the pride of his countenance, will not seek after God: God is not in all his thoughts.
5
His ways are always grievous; thy judgments are far above out of his sight: as for all his enemies, he puffeth at them.
6
He hath said in his heart, I shall not be moved: for I shall never be in adversity.
7
His mouth is full of cursing and deceit and fraud: under his tongue is mischief and vanity.
8
He sitteth in the lurking places of the villages: in the secret places doth he murder the innocent: his eyes are privily set against the poor.
9
He lieth in wait secretly as a lion in his den: he lieth in wait to catch the poor: he doth catch the poor, when he draweth him into his net.
10
He croucheth, and humbleth himself, that the poor may fall by his strong ones.
11
He hath said in his heart, God hath forgotten: he hideth his face; he will never see it.
12
Arise, O LORD; O God, lift up thine hand: forget not the humble.
13
Wherefore doth the wicked contemn God? he hath said in his heart, Thou wilt not require it.
14
Thou hast seen it; for thou beholdest mischief and spite, to requite it with thy hand: the poor committeth himself unto thee; thou art the helper of the fatherless.
15
Break thou the arm of the wicked and the evil man: seek out his wickedness till thou find none.
16
The LORD is King for ever and ever: the heathen are perished out of his land.
17
LORD, thou hast heard the desire of the humble: thou wilt prepare their heart, thou wilt cause thine ear to hear:
18
To judge the fatherless and the oppressed, that the man of the earth may no more oppress.