Comparar
Psalmii 139
Rolagem vinculadaAs duas colunas rolam juntas
Psalmii
Capítulo 139
1
DOAMNE, tu m-ai cercetat și m-ai cunoscut.
2
Tu știi când mă așez și când mă ridic, de departe îmi pricepi gândul.
3
Îmi cercetezi cărarea și culcarea și cunoști toate căile mele.
4
Căci încă nu este cuvânt pe limba mea, dar, iată, DOAMNE, tu îl cunoști în întregime.
5
Tu m-ai înconjurat pe dinapoi și pe dinainte și ți-ai pus mâna peste mine.
6
O astfel de cunoaștere este prea minunată pentru mine; este înaltă, nu pot ajunge până la ea.
7
Unde să mă duc de la duhul tău? Sau unde să fug de la prezența ta?
8
Dacă mă urc în cer, tu ești acolo; dacă îmi fac patul în iad, iată, tu ești acolo.
9
Dacă iau aripile zorilor să locuiesc la marginile cele mai îndepărtate ale mării,
10
Chiar și acolo mâna ta mă va conduce și dreapta ta mă va susține.
11
Dacă spun: Negreșit întunericul mă va acoperi, atunci noaptea va fi lumină în jurul meu.
12
Da, întunericul nu se ascunde de tine; și noaptea strălucește ca ziua; întunericul și lumina sunt amândouă la fel pentru tine.
13
Fiindcă mi-ai întocmit rărunchii; tu m-ai acoperit în pântecele mamei mele.
14
Te voi lăuda, pentru că m-ai făcut în mod înfricoșător și admirabil; minunate sunt lucrările tale; și sufletul meu o știe foarte bine.
15
Oasele mele nu au fost ascunse de tine, când am fost făcut în tăinicie și țesut ca o broderie în părțile cele mai de jos ale pământului.
16
Ochii tăi m-au văzut când nu eram decât un făt neformat; și în cartea ta au fost scrise toate membrele mele, care continuu au fost modelate, când încă niciunul dintre ele nu era.
17
Cât de prețioase îmi sunt gândurile tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor!
18
Dacă le-aș număra, ele sunt mai multe la număr decât nisipul; când mă trezesc, sunt tot cu tine.
19
Da, vei ucide pe cel stricat, Dumnezeule; de aceea plecați de la mine, oamenilor sângeroși.
20
Pentru că ei vorbesc stricat împotriva ta și dușmanii tăi iau numele tău în deșert.
21
Nu îi urăsc eu, DOAMNE, pe cei ce te urăsc? Și nu mă mâhnesc pe cei ce se ridică împotriva ta?
22
Îi urăsc cu o ură desăvârșită, îi socotesc dușmanii mei.
23
Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima; încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile;
24
Și vezi dacă este vreo cale stricată în mine și condu-mă pe calea veșnică.
Psalms
Capítulo 139
1
To the chief Musician, A Psalm of David. O LORD, thou hast searched me, and known me.
2
Thou knowest my downsitting and mine uprising, thou understandest my thought afar off.
3
Thou compassest my path and my lying down, and art acquainted with all my ways.
4
For there is not a word in my tongue, but, lo, O LORD, thou knowest it altogether.
5
Thou hast beset me behind and before, and laid thine hand upon me.
6
Such knowledge is too wonderful for me; it is high, I cannot attain unto it.
7
Whither shall I go from thy spirit? or whither shall I flee from thy presence?
8
If I ascend up into heaven, thou art there: if I make my bed in hell, behold, thou art there.
9
If I take the wings of the morning, and dwell in the uttermost parts of the sea;
10
Even there shall thy hand lead me, and thy right hand shall hold me.
11
If I say, Surely the darkness shall cover me; even the night shall be light about me.
12
Yea, the darkness hideth not from thee; but the night shineth as the day: the darkness and the light are both alike to thee.
13
For thou hast possessed my reins: thou hast covered me in my mother’s womb.
14
I will praise thee; for I am fearfully and wonderfully made: marvellous are thy works; and that my soul knoweth right well.
15
My substance was not hid from thee, when I was made in secret, and curiously wrought in the lowest parts of the earth.
16
Thine eyes did see my substance, yet being unperfect; and in thy book all my members were written, which in continuance were fashioned, when as yet there was none of them.
17
How precious also are thy thoughts unto me, O God! how great is the sum of them!
18
If I should count them, they are more in number than the sand: when I awake, I am still with thee.
19
Surely thou wilt slay the wicked, O God: depart from me therefore, ye bloody men.
20
For they speak against thee wickedly, and thine enemies take thy name in vain.
21
Do not I hate them, O LORD, that hate thee? and am not I grieved with those that rise up against thee?
22
I hate them with perfect hatred: I count them mine enemies.
23
Search me, O God, and know my heart: try me, and know my thoughts:
24
And see if there be any wicked way in me, and lead me in the way everlasting.