Comparar
Psalmii 78
Rolagem vinculadaAs duas colunas rolam juntas
Psalmii
Capítulo 78
1
Deschide urechea, poporul meu, la legea mea, aplecați-vă urechile la cuvintele gurii mele.
2
Îmi voi deschide gura în parabolă, voi rosti vorbe adânci din vechime,
3
Pe care noi le-am auzit și le-am cunoscut și pe care părinții noștri ni le-au spus.
4
Nu le vom ascunde de copiii lor, arătând generației care vine laudele DOMNULUI și puterea lui și lucrările lui minunate pe care le-a făcut.
5
Fiindcă el a întemeiat o mărturie în Iacob și a rânduit o lege în Israel, pe care a poruncit-o părinților noștri, ca ei să le vestească copiilor lor,
6
Ca generația care vine să le cunoască, chiar copiii care se vor naște; ei se vor ridica și le vor vesti copiilor lor,
7
Ca ei să își pună speranța în Dumnezeu și să nu uite lucrările lui Dumnezeu, ci să țină poruncile lui,
8
Și să nu fie ca părinții lor, o generație încăpățânată și răzvrătită, o generație care nu și-a îndreptat inima și al cărei duh nu a fost neclintit cu Dumnezeu.
9
Copiii lui Efraim, înarmați și purtând arcuri, au dat înapoi în ziua bătăliei.
10
Nu au ținut legământul lui Dumnezeu și au refuzat să umble în legea lui;
11
Și au uitat lucrările lui și minunile lui pe care li le-a arătat.
12
Lucruri minunate a făcut el înaintea părinților lor, în țara Egiptului, în câmpia Țoanului.
13
A despărțit marea și i-a făcut să treacă prin ea; și a făcut apele să stea ca o movilă.
14
De asemenea în timpul zilei i-a condus cu un nor și toată noaptea cu o lumină a focului.
15
A despicat stâncile în pustie și le-a dat să bea ca din marile adâncuri.
16
De asemenea a scos izvoare din stâncă și a făcut apele să curgă asemenea râurilor.
17
Iar ei au păcătuit încă și mai mult împotriva lui, provocându-l pe cel Preaînalt în pustie.
18
Și au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerând carne pentru pofta lor.
19
Da, au vorbit împotriva lui Dumnezeu, au spus: Poate să întindă Dumnezeu o masă în pustie?
20
Iată, el a lovit stânca, astfel că apele au țâșnit și izvoarele au inundat; poate el să dea și pâine? Poate face rost de carne pentru poporul său?
21
De aceea DOMNUL a auzit și s-a înfuriat, așa că un foc a fost aprins împotriva lui Iacob și mânie de asemenea s-a ridicat împotriva lui Israel,
22
Deoarece nu au crezut în Dumnezeu și nu s-au încrezut în salvarea lui,
23
Deși a poruncit norilor de deasupra și a deschis ușile cerului,
24
Și a plouat mană peste ei, pentru a mânca și le-a dat din grânele cerului.
25
Omul a mâncat mâncarea îngerilor, le-a trimis mâncare pe săturate.
26
El a făcut ca un vânt de est să bată în cer și prin puterea lui a adus vântul de sud.
27
De asemenea el a plouat carne peste ei ca țărâna și păsări cu pene ca nisipul mării.
28
Și le-a lăsat să cadă în mijlocul taberei lor, în jurul locuințelor lor.
29
Așa că au mâncat și au fost bine săturați, căci le-a dat după propria lor poftă;
30
Nu s-au abătut de la pofta lor. Dar pe când le era mâncarea încă în gură,
31
Furia lui Dumnezeu a venit peste ei și a ucis pe cei mai grași dintre ei și a doborât pe cei aleși ai lui Israel.
32
Totuși au mai păcătuit și nu au crezut, în ciuda lucrărilor lui minunate.
33
De aceea a mistuit zilele lor în deșertăciune și anii lor în tulburare.
34
Când i-a ucis, atunci l-au căutat și s-au întors și l-au căutat devreme pe Dumnezeu.
35
Și și-au amintit că Dumnezeu era stânca lor și Dumnezeul cel Preaînalt, răscumpărătorul lor.
36
Cu toate acestea l-au lingușit cu gura lor și l-au mințit cu limbile lor.
37
Pentru că inima lor nu era dreaptă cu el, nici nu au fost neclintiți în legământul lui.
38
Dar el, fiind plin de compasiune, le-a iertat nelegiuirea și nu i-a nimicit, da, de multe ori și-a întors mânia și nu și-a stârnit toată furia.
39
Căci și-a amintit că erau doar carne; un vânt care trece și nu se mai întoarce.
40
Cât de des l-au provocat în pustie și l-au mâhnit în pustietate.
41
Da, s-au întors înapoi și au ispitit pe Dumnezeu și au limitat pe Sfântul lui Israel.
42
Nu și-au amintit de mâna lui, nici ziua când i-a eliberat de dușman.
43
Cum a făcut semnele lui în Egipt și minunile lui în câmpia Țoanului.
44
Și a prefăcut râurile lor în sânge; și potopurile lor, ca să nu le poată bea.
45
A trimis diferite feluri de muște printre ei, care i-au mâncat; și broaște, care i-au nimicit.
46
El a dat averea lor omidei și munca lor lăcustei.
47
Le-a distrus viile cu grindină și sicomorii lor cu brumă.
48
De asemenea pe vitele lor le-a dat grindinei și turmele lor trăsnetelor încinse.
49
A aruncat asupra lor înverșunarea mâniei sale, furie și indignare și tulburare, trimițând îngeri răi printre ei.
50
A deschis o cale mâniei sale, nu a cruțat sufletul lor de la moarte, ci a dat viața lor ciumei.
51
Și a lovit pe toți întâii născuți în Egipt; măreția puterii lor în corturile lui Ham.
52
Dar pe poporul său l-a făcut să meargă înainte, ca oile, și i-a condus în pustie ca pe o turmă.
53
Și i-a condus în siguranță, așa că nu s-au temut, ci marea a acoperit pe dușmanii lor.
54
Și i-a adus la granița sanctuarului său, chiar la acest munte, pe care dreapta lui l-a cumpărat.
55
De asemenea a alungat pe păgâni dinaintea lor și le-a împărțit cu frânghia o moștenire și a făcut ca triburile lui Israel să locuiască în corturile lor.
56
Totuși au ispitit și au provocat pe Dumnezeul cel preaînalt și nu au ținut mărturiile lui.
57
Ci s-au întors înapoi și s-au purtat necredincios ca părinții lor; s-au abătut asemenea unui arc înșelător.
58
Fiindcă l-au provocat la mânie cu înălțimile lor și l-au împins la gelozie cu chipurile lor cioplite.
59
Când Dumnezeu a auzit, s-a înfuriat, și a detestat foarte mult pe Israel.
60
Așa că a părăsit tabernacolul din Șilo, cortul pe care l-a pus printre oameni.
61
Și i-a dat puterea în captivitate și gloria sa în mâna dușmanului.
62
De asemenea a dat pe poporul său sabiei; și s-a înfuriat pe moștenirea sa.
63
Focul a mistuit pe tinerii lor; și tinerele lor nu au fost date în căsătorie.
64
Preoții lor au căzut prin sabie; și văduvele lor nu au bocit.
65
Atunci Domnul s-a trezit ca unul din somn și ca un bărbat tare ce strigă din cauza vinului.
66
Și a lovit pe dușmanii săi în părțile dinapoi; i-a pus într-o ocară eternă.
67
Mai mult, a refuzat cortul lui Iosif și nu a ales tribul lui Efraim,
68
Ci a ales tribul lui Iuda, muntele Sion pe care l-a iubit.
69
Și și-a construit sanctuarul asemenea palatelor înalte, ca pământul pe care l-a întemeiat pentru totdeauna.
70
A ales de asemenea pe David, servitorul lui, și l-a luat de la staulele oilor;
71
De la a urma oile care alăptau l-a adus să pască pe Iacob, poporul lui, și pe Israel, moștenirea lui.
72
Astfel i-a păscut conform cu integritatea inimii sale și i-a condus prin iscusința mâinilor sale.
Psalms
Capítulo 78
1
Maschil of Asaph. Give ear, O my people, to my law: incline your ears to the words of my mouth.
2
I will open my mouth in a parable: I will utter dark sayings of old:
3
Which we have heard and known, and our fathers have told us.
4
We will not hide them from their children, shewing to the generation to come the praises of the LORD, and his strength, and his wonderful works that he hath done.
5
For he established a testimony in Jacob, and appointed a law in Israel, which he commanded our fathers, that they should make them known to their children:
6
That the generation to come might know them, even the children which should be born; who should arise and declare them to their children:
7
That they might set their hope in God, and not forget the works of God, but keep his commandments:
8
And might not be as their fathers, a stubborn and rebellious generation; a generation that set not their heart aright, and whose spirit was not stedfast with God.
9
The children of Ephraim, being armed, and carrying bows, turned back in the day of battle.
10
They kept not the covenant of God, and refused to walk in his law;
11
And forgat his works, and his wonders that he had shewed them.
12
Marvellous things did he in the sight of their fathers, in the land of Egypt, in the field of Zoan.
13
He divided the sea, and caused them to pass through; and he made the waters to stand as an heap.
14
In the daytime also he led them with a cloud, and all the night with a light of fire.
15
He clave the rocks in the wilderness, and gave them drink as out of the great depths.
16
He brought streams also out of the rock, and caused waters to run down like rivers.
17
And they sinned yet more against him by provoking the most High in the wilderness.
18
And they tempted God in their heart by asking meat for their lust.
19
Yea, they spake against God; they said, Can God furnish a table in the wilderness?
20
Behold, he smote the rock, that the waters gushed out, and the streams overflowed; can he give bread also? can he provide flesh for his people?
21
Therefore the LORD heard this, and was wroth: so a fire was kindled against Jacob, and anger also came up against Israel;
22
Because they believed not in God, and trusted not in his salvation:
23
Though he had commanded the clouds from above, and opened the doors of heaven,
24
And had rained down manna upon them to eat, and had given them of the corn of heaven.
25
Man did eat angels’ food: he sent them meat to the full.
26
He caused an east wind to blow in the heaven: and by his power he brought in the south wind.
27
He rained flesh also upon them as dust, and feathered fowls like as the sand of the sea:
28
And he let it fall in the midst of their camp, round about their habitations.
29
So they did eat, and were well filled: for he gave them their own desire;
30
They were not estranged from their lust. But while their meat was yet in their mouths,
31
The wrath of God came upon them, and slew the fattest of them, and smote down the chosen men of Israel.
32
For all this they sinned still, and believed not for his wondrous works.
33
Therefore their days did he consume in vanity, and their years in trouble.
34
When he slew them, then they sought him: and they returned and enquired early after God.
35
And they remembered that God was their rock, and the high God their redeemer.
36
Nevertheless they did flatter him with their mouth, and they lied unto him with their tongues.
37
For their heart was not right with him, neither were they stedfast in his covenant.
38
But he, being full of compassion, forgave their iniquity, and destroyed them not: yea, many a time turned he his anger away, and did not stir up all his wrath.
39
For he remembered that they were but flesh; a wind that passeth away, and cometh not again.
40
How oft did they provoke him in the wilderness, and grieve him in the desert!
41
Yea, they turned back and tempted God, and limited the Holy One of Israel.
42
They remembered not his hand, nor the day when he delivered them from the enemy.
43
How he had wrought his signs in Egypt, and his wonders in the field of Zoan:
44
And had turned their rivers into blood; and their floods, that they could not drink.
45
He sent divers sorts of flies among them, which devoured them; and frogs, which destroyed them.
46
He gave also their increase unto the caterpiller, and their labour unto the locust.
47
He destroyed their vines with hail, and their sycomore trees with frost.
48
He gave up their cattle also to the hail, and their flocks to hot thunderbolts.
49
He cast upon them the fierceness of his anger, wrath, and indignation, and trouble, by sending evil angels among them.
50
He made a way to his anger; he spared not their soul from death, but gave their life over to the pestilence;
51
And smote all the firstborn in Egypt; the chief of their strength in the tabernacles of Ham:
52
But made his own people to go forth like sheep, and guided them in the wilderness like a flock.
53
And he led them on safely, so that they feared not: but the sea overwhelmed their enemies.
54
And he brought them to the border of his sanctuary, even to this mountain, which his right hand had purchased.
55
He cast out the heathen also before them, and divided them an inheritance by line, and made the tribes of Israel to dwell in their tents.
56
Yet they tempted and provoked the most high God, and kept not his testimonies:
57
But turned back, and dealt unfaithfully like their fathers: they were turned aside like a deceitful bow.
58
For they provoked him to anger with their high places, and moved him to jealousy with their graven images.
59
When God heard this, he was wroth, and greatly abhorred Israel:
60
So that he forsook the tabernacle of Shiloh, the tent which he placed among men;
61
And delivered his strength into captivity, and his glory into the enemy’s hand.
62
He gave his people over also unto the sword; and was wroth with his inheritance.
63
The fire consumed their young men; and their maidens were not given to marriage.
64
Their priests fell by the sword; and their widows made no lamentation.
65
Then the Lord awaked as one out of sleep, and like a mighty man that shouteth by reason of wine.
66
And he smote his enemies in the hinder parts: he put them to a perpetual reproach.
67
Moreover he refused the tabernacle of Joseph, and chose not the tribe of Ephraim:
68
But chose the tribe of Judah, the mount Zion which he loved.
69
And he built his sanctuary like high palaces, like the earth which he hath established for ever.
70
He chose David also his servant, and took him from the sheepfolds:
71
From following the ewes great with young he brought him to feed Jacob his people, and Israel his inheritance.
72
So he fed them according to the integrity of his heart; and guided them by the skilfulness of his hands.