Vergleichen
Faptele 4
Gekoppeltes ScrollenBeide Spalten scrollen gemeinsam
Faptele
Kapitel 4
1
Și pe când vorbeau ei poporului, preoții și căpetenia templului și saducheii au venit peste ei,
2
Fiind mâhniți că ei învățau poporul și predicau prin Isus învierea dintre morți.
3
Și au pus mâinile pe ei și i-au închis până a doua zi; fiindcă era deja seară.
4
Dar mulți dintre cei ce au auzit cuvântul au crezut; și numărul bărbaților era aproape cinci mii.
5
Și s-a întâmplat că a doua zi, conducătorii lor și bătrânii și scribii,
6
Și Ana, marele preot, și Caiafa și Ioan și Alexandru și atâția câți erau din rudenia înaltului preot, s-au adunat împreună la Ierusalim.
7
Și după ce i-au pus în mijloc, au întrebat: În ce putere, sau în numele cui ați făcut aceasta?
8
Atunci Petru, umplut cu Duhul Sfânt, le-a spus: Voi conducători ai poporului și bătrâni ai Israelului,
9
Dacă suntem cercetați astăzi pentru fapta bună făcută omului neputincios, cum a fost el făcut sănătos;
10
Să vă fie cunoscut vouă tuturor și întregului popor al lui Israel că, în numele lui Isus Cristos din Nazaret, pe care voi l-ați crucificat, pe care Dumnezeu l-a înviat dintre morți, prin el omul acesta stă în picioare înaintea voastră sănătos.
11
Aceasta este piatra care a fost făcută de nimic de voi constructorii, care a devenit capul colțului temeliei.
12
Nici nu este salvare în nimeni altul; fiindcă nu este niciun alt nume sub cer, dat printre oameni, prin care trebuie să fim salvați.
13
Și, când au văzut cutezanța lui Petru și Ioan și au înțeles că erau oameni fără carte și needucați, s-au minunat; și i-au recunoscut că fuseseră cu Isus.
14
Și, privind pe omul care fusese vindecat, stând în picioare cu ei, nu puteau spune nimic împotrivă.
15
Dar după ce le-au poruncit să iasă afară din consiliu, s-au sfătuit între ei,
16
Spunând: Ce vom face acestor oameni? Pentru că într-adevăr, prin ei, s-a făcut un mare miracol cunoscut tuturor locuitorilor din Ierusalim; și nu îl putem nega.
17
Dar ca nu cumva să se răspândească mai departe printre oameni, să îi amenințăm cu severitate, ca să nu mai vorbească în numele acesta niciunui om.
18
Și i-au chemat și le-au poruncit să nu vorbească deloc, nici să nu învețe în numele lui Isus.
19
Dar Petru și Ioan au răspuns și le-au zis: Judecați voi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să vă dăm ascultare vouă mai mult decât lui Dumnezeu.
20
Fiindcă noi nu putem să nu vorbim lucrurile pe care le-am văzut și le-am auzit.
21
Și după ce i-au mai amenințat, i-au lăsat să plece, negăsind nimic cum să îi pedepsească, din cauza poporului, pentru că toți îl glorificau pe Dumnezeu pentru cele făcute.
22
Fiindcă omul asupra căruia s-a făcut acest miracol al vindecării avea peste patruzeci de ani.
23
Și după ce li s-a dat drumul, au mers la ai lor și au povestit tot ce le-au spus preoții de seamă și bătrânii.
24
Și când au auzit și-au ridicat vocea către Dumnezeu într-un singur gând și spuneau: Doamne, tu ești Dumnezeu, care ai făcut cerul și pământul și marea și tot ce este în ele;
25
Tu care ai spus prin gura servitorului tău David: Pentru ce s-au înfuriat păgânii și popoarele își închipuie deșertăciuni?
26
Împărații pământului s-au ridicat în picioare și conducătorii s-au adunat împreună împotriva Domnului și împotriva Cristosului său.
27
Căci cu adevărat, împotriva sfântului tău copil Isus, pe care l-ai uns, s-au adunat împreună deopotrivă Irod și Pontius Pilat cu neamurile și poporul lui Israel,
28
Pentru a face atâtea câte mâna ta și sfatul tău au hotărât înainte să fie făcute.
29
Și acum, Doamne, privește amenințările lor; și dă servitorilor tăi să vorbească cuvântul tău cu toată cutezanța,
30
Ca prin întinderea mâinii tale să vindeci; și semne și minuni să fie făcute prin numele Sfântului tău copil Isus.
31
Și după ce s-au rugat, locul în care s-au adunat împreună s-a clătinat; și ei toți au fost umpluți cu Duhul Sfânt și vorbeau cuvântul lui Dumnezeu cu cutezanță.
32
Și mulțimea celor care au crezut erau într-o singură inimă și într-un suflet; și niciunul nu spunea despre cele ce le avea că erau ale lui; ci le aveau toate în comun.
33
Și cu mare putere apostolii dădeau mărturie despre învierea Domnului Isus; și mare har era peste ei toți.
34
Fiindcă nu era niciunul între ei care să ducă lipsă; căci câți erau proprietari de pământuri sau case, le vindeau și aduceau prețurile lucrurilor vândute.
35
Și le puneau jos, la picioarele apostolilor; și împărțirea se făcea fiecărui om după cum avea nevoie.
36
Și Iose, care a fost supranumit de apostoli Barnaba, (care este, fiind tradus, Fiul mângâierii,) un levit din țara Ciprului,
37
Având pământul lui, l-a vândut și a adus banii și i-a pus la picioarele apostolilor.
Acts
Kapitel 4
1
And as they spake unto the people, the priests, and the captain of the temple, and the Sadducees, came upon them,
2
Being grieved that they taught the people, and preached through Jesus the resurrection from the dead.
3
And they laid hands on them, and put them in hold unto the next day: for it was now eventide.
4
Howbeit many of them which heard the word believed; and the number of the men was about five thousand.
5
¶ And it came to pass on the morrow, that their rulers, and elders, and scribes,
6
And Annas the high priest, and Caiaphas, and John, and Alexander, and as many as were of the kindred of the high priest, were gathered together at Jerusalem.
7
And when they had set them in the midst, they asked, By what power, or by what name, have ye done this?
8
Then Peter, filled with the Holy Ghost, said unto them, Ye rulers of the people, and elders of Israel,
9
If we this day be examined of the good deed done to the impotent man, by what means he is made whole;
10
Be it known unto you all, and to all the people of Israel, that by the name of Jesus Christ of Nazareth, whom ye crucified, whom God raised from the dead, even by him doth this man stand here before you whole.
11
This is the stone which was set at nought of you builders, which is become the head of the corner.
12
Neither is there salvation in any other: for there is none other name under heaven given among men, whereby we must be saved.
13
¶ Now when they saw the boldness of Peter and John, and perceived that they were unlearned and ignorant men, they marvelled; and they took knowledge of them, that they had been with Jesus.
14
And beholding the man which was healed standing with them, they could say nothing against it.
15
But when they had commanded them to go aside out of the council, they conferred among themselves,
16
Saying, What shall we do to these men? for that indeed a notable miracle hath been done by them is manifest to all them that dwell in Jerusalem; and we can not deny it.
17
But that it spread no further among the people, let us straitly threaten them, that they speak henceforth to no man in this name.
18
And they called them, and commanded them not to speak at all nor teach in the name of Jesus.
19
But Peter and John answered and said unto them, Whether it be right in the sight of God to hearken unto you more than unto God, judge ye.
20
For we can not but speak the things which we have seen and heard.
21
So when they had further threatened them, they let them go, finding nothing how they might punish them, because of the people: for all men glorified God for that which was done.
22
For the man was above forty years old, on whom this miracle of healing was shewed.
23
¶ And being let go, they went to their own company, and reported all that the chief priests and elders had said unto them.
24
And when they heard that, they lifted up their voice to God with one accord, and said, Lord, thou art God, which hast made heaven, and earth, and the sea, and all that in them is:
25
Who by the mouth of thy servant David hast said, Why did the heathen rage, and the people imagine vain things?
26
The kings of the earth stood up, and the rulers were gathered together against the Lord, and against his Christ.
27
For of a truth against thy holy child Jesus, whom thou hast anointed, both Herod, and Pontius Pilate, with the Gentiles, and the people of Israel, were gathered together,
28
For to do whatsoever thy hand and thy counsel determined before to be done.
29
And now, Lord, behold their threatenings: and grant unto thy servants, that with all boldness they may speak thy word,
30
By stretching forth thine hand to heal; and that signs and wonders may be done by the name of thy holy child Jesus.
31
¶ And when they had prayed, the place was shaken where they were assembled together; and they were all filled with the Holy Ghost, and they spake the word of God with boldness.
32
And the multitude of them that believed were of one heart and of one soul: neither said any of them that ought of the things which he possessed was his own; but they had all things common.
33
And with great power gave the apostles witness of the resurrection of the Lord Jesus: and great grace was upon them all.
34
Neither was there any among them that lacked: for as many as were possessors of lands or houses sold them, and brought the prices of the things that were sold,
35
And laid them down at the apostles’ feet: and distribution was made unto every man according as he had need.
36
And Joses, who by the apostles was surnamed Barnabas, (which is, being interpreted, The son of consolation,) a Levite, and of the country of Cyprus,
37
Having land, sold it, and brought the money, and laid it at the apostles’ feet.