Vergleichen
Faptele 5
Gekoppeltes ScrollenBeide Spalten scrollen gemeinsam
Faptele
Kapitel 5
1
Dar un anumit bărbat, numit Anania, cu soția lui, Safira, au vândut o proprietate,
2
Și a păstrat din preț, soția lui știind și ea în ascuns; și au adus o anumită parte și au pus-o la picioarele apostolilor.
3
Dar Petru a spus: Anania, de ce ți-a umplut Satan inima să îl minți pe Duhul Sfânt și să păstrezi din prețul pământului?
4
Cât timp îți rămânea, nu rămânea al tău? Și după ce a fost vândut, nu a fost în propria ta putere? De ce ai conceput lucrul acesta în inima ta? Nu pe oameni ai mințit, ci pe Dumnezeu.
5
Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a căzut jos și și-a dat duhul; și mare frică a venit peste cei ce au auzit acestea.
6
Și tinerii s-au sculat, l-au învelit și l-au dus afară și l-au îngropat.
7
Și s-a întâmplat, cam la trei ore după aceea, că a intrat soția lui, neștiind ce s-a făcut.
8
Iar Petru i-a răspuns: Spune-mi dacă cu atât ați vândut pământul? Iar ea a spus: Da, cu atât.
9
Atunci Petru i-a spus: Cum de v-ați înțeles voi împreună să îl ispitiți pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor care l-au îngropat pe soțul tău sunt la ușă și te vor duce afară.
10
Atunci, îndată a căzut jos la picioarele lui și și-a dat duhul; și tinerii au intrat și au găsit-o moartă și ducând-o afară, au îngropat-o lângă soțul ei.
11
Și mare frică a venit peste toată biserica și peste toți câți au auzit acestea.
12
Și prin mâinile apostolilor s-au făcut multe semne și minuni în popor; (și toți erau cu un gând în porticul lui Solomon.
13
Dar dintre ceilalți nu cuteza niciun om să li se alăture; dar poporul îi preamărea.
14
Și tot mai mulți credincioși erau adăugați Domnului, mulțimi deopotrivă de bărbați și femei).
15
Într-atât de mult încât duceau afară în străzi pe bolnavi și îi puneau pe paturi și pe saltele, ca măcar umbra lui Petru, trecând pe acolo, să îi poată învălui pe unii din ei.
16
Și a venit de asemenea o mulțime din cetățile din jur la Ierusalim, aducându-i bolnavi și pe cei care erau chinuiți de duhuri necurate; și toți au fost vindecați.
17
Atunci marele preot s-a sculat și toți cei împreună cu el, (aceștia fiind partida saducheilor) și au fost umpluți de indignare;
18
Și și-au pus mâinile pe apostoli și i-au pus în închisoarea comună.
19
Dar îngerul Domnului, în timpul nopții, a deschis ușile închisorii și i-a condus afară și a spus:
20
Duceți-vă, stați în picioare și vorbiți poporului în templu toate cuvintele vieții acesteia.
21
Și, când au auzit, au intrat în templu devreme dimineața și îi învățau. Dar marele preot și cei cu el, au venit și au convocat consiliul și întreg sfatul bătrânilor copiilor lui Israel și au trimis la închisoare să îi aducă.
22
Și când ofițerii au venit și nu i-au găsit în închisoare, s-au întors și au povestit,
23
Spunând: Într-adevăr, am găsit închisoarea închisă cu toate în siguranță și paznicii stând afară în fața ușilor; dar când am deschis, nu am găsit pe nimeni înăuntru.
24
Și când marele preot și căpetenia templului și preoții de seamă au auzit aceste cuvinte, erau nedumeriți referitor la ei până unde se va ajunge cu aceasta.
25
Atunci a venit unul și le-a povestit, spunând: Iată, bărbații pe care i-ați pus în închisoare stau în picioare în templu și învață poporul.
26
Atunci s-a dus căpetenia împreună cu ofițerii și i-au adus fără violență fiindcă se temeau de popor, ca nu cumva să fie împroșcați cu pietre.
27
Și după ce i-au adus, i-au așezat în fața consiliului; și marele preot i-a întrebat,
28
Spunând: Nu v-am poruncit noi cu tărie să nu îi învățați în numele acesta? Și iată, ați umplut Ierusalimul cu doctrina voastră și vreți să aduceți sângele acestui om peste noi.
29
Atunci Petru și apostolii au răspuns și au zis: Trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai degrabă decât de oameni.
30
Dumnezeul părinților noștri l-a înviat pe Isus, pe care l-ați ucis, atârnându-l pe lemn.
31
Pe el l-a înălțat Dumnezeu cu dreapta sa pentru a fi Prinț și Salvator, pentru a da pocăință lui Israel și iertarea păcatelor.
32
Și noi suntem martorii lui despre aceste lucruri; și la fel este Duhul Sfânt, pe care l-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de el.
33
Când au auzit, îi tăia la inimă și s-au sfătuit să îi ucidă.
34
Atunci s-a sculat unul în consiliu, un fariseu, numit Gamaliel, un învățător al legii, onorat printre toți oamenii și a poruncit să îi scoată puțin afară pe apostoli.
35
Și le-a spus: Voi bărbați ai Israelului, aveți grijă la voi înșivă ce vreți să faceți în legătură cu acești oameni.
36
Fiindcă înainte de aceste zile s-a sculat Teuda, lăudându-se a fi cineva, la care s-au unit un număr de bărbați, aproape patru sute. Acesta a fost ucis, și toți câți ascultau de el, au fost împrăștiați și făcuți de nimic.
37
După acesta s-a sculat Iuda din Galileea, în zilele impozitării, și a atras mult popor după el; și el a pierit; și toți câți ascultau de el au fost risipiți.
38
Și acum vă spun: Depărtați-vă de acești oameni și lăsați-i în pace, pentru că dacă acest sfat sau această lucrare este de la oameni, va fi nimicită.
39
Dar dacă este din Dumnezeu, nu sunteți în stare să o doborâți; ca nu cumva, să vă aflați luptând chiar împotriva lui Dumnezeu.
40
Și au fost de acord cu el; și după ce i-au chemat pe apostoli și i-au bătut, le-au poruncit să nu vorbească în numele lui Isus; și le-au dat drumul.
41
Și au plecat atunci din fața consiliului, bucurându-se că au fost socotiți demni să îndure rușine pentru numele lui.
42
Și în fiecare zi, în templu și în fiecare casă, nu încetau să îi învețe și să îl predice pe Isus Cristos.
Acts
Kapitel 5
1
But a certain man named Ananias, with Sapphira his wife, sold a possession,
2
And kept back part of the price, his wife also being privy to it, and brought a certain part, and laid it at the apostles’ feet.
3
But Peter said, Ananias, why hath Satan filled thine heart to lie to the Holy Ghost, and to keep back part of the price of the land?
4
Whiles it remained, was it not thine own? and after it was sold, was it not in thine own power? why hast thou conceived this thing in thine heart? thou hast not lied unto men, but unto God.
5
And Ananias hearing these words fell down, and gave up the ghost: and great fear came on all them that heard these things.
6
And the young men arose, wound him up, and carried him out, and buried him.
7
And it was about the space of three hours after, when his wife, not knowing what was done, came in.
8
And Peter answered unto her, Tell me whether ye sold the land for so much? And she said, Yea, for so much.
9
Then Peter said unto her, How is it that ye have agreed together to tempt the Spirit of the Lord? behold, the feet of them which have buried thy husband are at the door, and shall carry thee out.
10
Then fell she down straightway at his feet, and yielded up the ghost: and the young men came in, and found her dead, and, carrying her forth, buried her by her husband.
11
And great fear came upon all the church, and upon as many as heard these things.
12
¶ And by the hands of the apostles were many signs and wonders wrought among the people; (and they were all with one accord in Solomon’s porch.
13
And of the rest durst no man join himself to them: but the people magnified them.
14
And believers were the more added to the Lord, multitudes both of men and women.)
15
Insomuch that they brought forth the sick into the streets, and laid them on beds and couches, that at the least the shadow of Peter passing by might overshadow some of them.
16
There came also a multitude out of the cities round about unto Jerusalem, bringing sick folks, and them which were vexed with unclean spirits: and they were healed every one.
17
¶ Then the high priest rose up, and all they that were with him, (which is the sect of the Sadducees,) and were filled with indignation,
18
And laid their hands on the apostles, and put them in the common prison.
19
But the angel of the Lord by night opened the prison doors, and brought them forth, and said,
20
Go, stand and speak in the temple to the people all the words of this life.
21
And when they heard that, they entered into the temple early in the morning, and taught. But the high priest came, and they that were with him, and called the council together, and all the senate of the children of Israel, and sent to the prison to have them brought.
22
But when the officers came, and found them not in the prison, they returned, and told,
23
Saying, The prison truly found we shut with all safety, and the keepers standing without before the doors: but when we had opened, we found no man within.
24
Now when the high priest and the captain of the temple and the chief priests heard these things, they doubted of them whereunto this would grow.
25
Then came one and told them, saying, Behold, the men whom ye put in prison are standing in the temple, and teaching the people.
26
Then went the captain with the officers, and brought them without violence: for they feared the people, lest they should have been stoned.
27
And when they had brought them, they set them before the council: and the high priest asked them,
28
Saying, Did not we straitly command you that ye should not teach in this name? and, behold, ye have filled Jerusalem with your doctrine, and intend to bring this man’s blood upon us.
29
¶ Then Peter and the other apostles answered and said, We ought to obey God rather than men.
30
The God of our fathers raised up Jesus, whom ye slew and hanged on a tree.
31
Him hath God exalted with his right hand to be a Prince and a Saviour, for to give repentance to Israel, and forgiveness of sins.
32
And we are his witnesses of these things; and so is also the Holy Ghost, whom God hath given to them that obey him.
33
¶ When they heard that, they were cut to the heart, and took counsel to slay them.
34
Then stood there up one in the council, a Pharisee, named Gamaliel, a doctor of the law, had in reputation among all the people, and commanded to put the apostles forth a little space;
35
And said unto them, Ye men of Israel, take heed to yourselves what ye intend to do as touching these men.
36
For before these days rose up Theudas, boasting himself to be somebody; to whom a number of men, about four hundred, joined themselves: who was slain; and all, as many as obeyed him, were scattered, and brought to nought.
37
After this man rose up Judas of Galilee in the days of the taxing, and drew away much people after him: he also perished; and all, even as many as obeyed him, were dispersed.
38
And now I say unto you, Refrain from these men, and let them alone: for if this counsel or this work be of men, it will come to nought:
39
But if it be of God, ye can not overthrow it; lest haply ye be found even to fight against God.
40
And to him they agreed: and when they had called the apostles, and beaten them, they commanded that they should not speak in the name of Jesus, and let them go.
41
¶ And they departed from the presence of the council, rejoicing that they were counted worthy to suffer shame for his name.
42
And daily in the temple, and in every house, they ceased not to teach and preach Jesus Christ.