Compare
2 Corinteni 11
Linked scrollingBoth columns scroll together
2 Corinteni
Chapter 11
1
Aș dori să îmi răbdați o mică nebunie; și, într-adevăr, răbdați-mă.
2
Fiindcă sunt gelos pe voi cu o gelozie dumnezeiască, fiindcă v-am logodit cu un singur soț, ca să vă înfățișez lui Cristos ca pe o fecioară castă.
3
Dar mă tem ca nu cumva în vreun fel, așa cum șarpele a înșelat-o pe Eva prin viclenia lui, tot așa mințile voastre să fie corupte de la simplitatea care este în Cristos.
4
Căci dacă cel ce vine predică pe un alt Isus, pe care noi nu l-am predicat, sau dacă primiți un duh diferit, pe care nu l-ați primit, sau o evanghelie diferită, pe care nu ați acceptat-o, ați putea să îl răbdați bine.
5
Fiindcă presupun că nu am fost cu nimic mai prejos decât apostolii cei mai mari dintre cei mai mari.
6
Dar chiar dacă eu sunt necioplit în vorbire, totuși nu în cunoaștere; ci în toate suntem cunoscuți pe deplin printre voi.
7
Sau am făcut un păcat umilindu-mă pe mine însumi ca voi să fiți înălțați, pentru că v-am predicat evanghelia lui Dumnezeu în dar?
8
Am jefuit alte biserici, luând de la ele plăți, ca să vă fac vouă serviciu.
9
Și când eram prezent cu voi și fiind în nevoie, nu am îngreunat pe nimeni, fiindcă ce îmi lipsea au suplinit frații care au venit din Macedonia, și în toate m-am păzit să vă fiu o greutate și la fel mă voi păzi.
10
Așa cum adevărul lui Cristos este în mine, niciun om nu mă va opri de la această fală în ținuturile Ahaiei.
11
De ce? Pentru că nu vă iubesc? Dumnezeu știe.
12
Iar ceea ce fac, aceea voi face, ca să tai orice ocazie celor ce doresc ocazie; pentru ca în cele în care se laudă, să fie găsiți ca și noi.
13
Fiindcă aceștia sunt falși apostoli, lucrători înșelători, prefăcându-se în apostoli ai lui Cristos.
14
Și nu este de mirare, fiindcă însuși Satan se preface într-un înger al luminii.
15
De aceea nu este mare lucru dacă și servitorii lui se prefac a fi servitori ai dreptății, al căror sfârșit va fi conform cu faptele lor.
16
Spun din nou: Să nu mă creadă cineva a fi prost; iar dacă nu, măcar primiți-mă ca pe un prost, ca să mă fălesc puțin.
17
Ceea ce vorbesc, nu vorbesc după Domnul, ci parcă ar fi în nebunie, în această încredere a falei.
18
Văzând că mulți se laudă conform cărnii, mă voi lăuda și eu.
19
Fiindcă suportați cu plăcere pe cei proști, voi fiind înțelepți.
20
Fiindcă suportați dacă cineva vă duce în sclavie, dacă cineva vă mănâncă, dacă cineva ia de la voi, dacă cineva se înalță pe sine însuși, dacă cineva vă lovește peste față.
21
Vorbesc referitor la ocară, ca și cum am fi fost slabi. Dar oricine este cutezător în ceva, (vorbesc nebunește) sunt și eu cutezător.
22
Sunt ei evrei? Și eu sunt. Sunt ei Israeliți? Și eu sunt. Sunt ei sămânța lui Avraam? Și eu.
23
Sunt ei servitori ai lui Cristos? (Vorbesc ca un prost) eu, mai mult; în munci mai mult; în biciuiri peste măsură, mai des în închisori, deseori în moarte.
24
De cinci ori am primit de la iudei patruzeci de lovituri fără una;
25
De trei ori am fost bătut cu nuiele, odată am fost împroșcat cu pietre, de trei ori am naufragiat, o noapte și o zi am fost în adâncul mării.
26
Deseori în călătorii, în pericole pe ape, în pericole din partea tâlharilor, în pericole din partea compatrioților, în pericole din partea păgânilor, în pericole în cetate, în pericole în pustie, în pericole pe mare, în pericole între frați falși.
27
În osteneală și durere, deseori în vegheri, în foame și sete, deseori în posturi, în frig și goliciune.
28
Pe lângă cele ce sunt de afară, ceea ce vine peste mine zilnic, grija pentru toate bisericile.
29
Cine este slab și eu nu sunt slab? Cine este poticnit și eu nu ard?
30
Dacă este necesar să mă laud, mă voi lăuda cu cele despre neputințele mele.
31
Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care este binecuvântat pentru totdeauna, știe că nu mint.
32
În Damasc, guvernatorul împăratului Areta veghea cetatea damascienilor cu o garnizoană, doritor să mă prindă,
33
Și am fost coborât printr-o fereastră, într-o coșniță, pe zid, și am scăpat din mâinile lui.
2 Corinthians
Chapter 11
1
Would to God ye could bear with me a little in my folly: and indeed bear with me.
2
For I am jealous over you with godly jealousy: for I have espoused you to one husband, that I may present you as a chaste virgin to Christ.
3
But I fear, lest by any means, as the serpent beguiled Eve through his subtilty, so your minds should be corrupted from the simplicity that is in Christ.
4
For if he that cometh preacheth another Jesus, whom we have not preached, or if ye receive another spirit, which ye have not received, or another gospel, which ye have not accepted, ye might well bear with him.
5
For I suppose I was not a whit behind the very chiefest apostles.
6
But though I be rude in speech, yet not in knowledge; but we have been throughly made manifest among you in all things.
7
Have I committed an offence in abasing myself that ye might be exalted, because I have preached to you the gospel of God freely?
8
I robbed other churches, taking wages of them, to do you service.
9
And when I was present with you, and wanted, I was chargeable to no man: for that which was lacking to me the brethren which came from Macedonia supplied: and in all things I have kept myself from being burdensome unto you, and so will I keep myself.
10
As the truth of Christ is in me, no man shall stop me of this boasting in the regions of Achaia.
11
Wherefore? because I love you not? God knoweth.
12
But what I do, that I will do, that I may cut off occasion from them which desire occasion; that wherein they glory, they may be found even as we.
13
For such are false apostles, deceitful workers, transforming themselves into the apostles of Christ.
14
And no marvel; for Satan himself is transformed into an angel of light.
15
Therefore it is no great thing if his ministers also be transformed as the ministers of righteousness; whose end shall be according to their works.
16
I say again, Let no man think me a fool; if otherwise, yet as a fool receive me, that I may boast myself a little.
17
That which I speak, I speak it not after the Lord, but as it were foolishly, in this confidence of boasting.
18
Seeing that many glory after the flesh, I will glory also.
19
For ye suffer fools gladly, seeing ye yourselves are wise.
20
For ye suffer, if a man bring you into bondage, if a man devour you, if a man take of you, if a man exalt himself, if a man smite you on the face.
21
I speak as concerning reproach, as though we had been weak. Howbeit whereinsoever any is bold, (I speak foolishly,) I am bold also.
22
Are they Hebrews? so am I. Are they Israelites? so am I. Are they the seed of Abraham? so am I.
23
Are they ministers of Christ? (I speak as a fool) I am more; in labours more abundant, in stripes above measure, in prisons more frequent, in deaths oft.
24
Of the Jews five times received I forty stripes save one.
25
Thrice was I beaten with rods, once was I stoned, thrice I suffered shipwreck, a night and a day I have been in the deep;
26
In journeyings often, in perils of waters, in perils of robbers, in perils by mine own countrymen, in perils by the heathen, in perils in the city, in perils in the wilderness, in perils in the sea, in perils among false brethren;
27
In weariness and painfulness, in watchings often, in hunger and thirst, in fastings often, in cold and nakedness.
28
Beside those things that are without, that which cometh upon me daily, the care of all the churches.
29
Who is weak, and I am not weak? who is offended, and I burn not?
30
If I must needs glory, I will glory of the things which concern mine infirmities.
31
The God and Father of our Lord Jesus Christ, which is blessed for evermore, knoweth that I lie not.
32
In Damascus the governor under Aretas the king kept the city of the Damascenes with a garrison, desirous to apprehend me:
33
And through a window in a basket was I let down by the wall, and escaped his hands.