Compare
Deuteronomul 26
Linked scrollingBoth columns scroll together
Deuteronomul
Chapter 26
1
Şi va fi astfel, când vei intra în ţara, pe care ţi-o dă DOMNUL Dumnezeul tău ca moştenire, şi o vei stăpâni şi vei locui în ea,
2
Să iei din primele roade ale pământului, pe care le vei aduce din ţara ta, pe care ţi-o dă DOMNUL Dumnezeul tău, şi să le pui într-un coş şi să mergi la locul pe care îl va alege DOMNUL Dumnezeul tău să îşi pună numele acolo.
3
Şi să mergi la preotul care va fi în zilele acelea şi să îi spui: Mărturisesc astăzi DOMNULUI Dumnezeul tău, că am intrat în ţara, pe care DOMNUL a jurat părinţilor noştri, că ne-o va da.
4
Şi preotul să ia coşul din mâna ta şi să îl pună jos înaintea altarului DOMNULUI Dumnezeul tău.
5
Şi să vorbeşti şi să spui înaintea DOMNULUI Dumnezeul tău: Tatăl meu era un sirian gata să piară şi a coborât în Egipt, cu puţini oameni, şi acolo a locuit temporar şi acolo a devenit o naţiune mare, puternică şi numeroasă,
6
Şi egiptenii s-au purtat rău cu noi şi ne-au chinuit şi au pus robie grea peste noi,
7
Şi când noi am strigat către DOMNUL Dumnezeul părinţilor noştri, DOMNUL a auzit vocea noastră şi a văzut necazul nostru şi osteneala noastră şi oprimarea noastră,
8
Şi DOMNUL ne-a scos din Egipt cu mână tare şi cu braţ întins şi cu groază mare şi cu semne şi cu minuni,
9
Şi ne-a adus în locul acesta şi ne-a dat ţara aceasta, ţară în care curge lapte şi miere.
10
Şi acum, iată, am adus primele roade ale ţării, pe care tu, DOAMNE, mi-ai dat-o. Şi să le pui înaintea DOMNULUI Dumnezeul tău şi să te închini înaintea DOMNULUI Dumnezeul tău.
11
Şi să te bucuri în fiecare lucru bun, pe care ţi l-a dat DOMNUL Dumnezeul tău, ţie şi casei tale, tu şi levitul şi străinul care este printre voi.
12
Când vei termina de strâns toate zeciuielile din venitul tău în anul al treilea, anul zeciuielii, şi le vei da levitului, străinului, celui fără tată şi văduvei, ca ei să mănânce înăuntrul porţilor tale şi să fie săturaţi,
13
Atunci să spui înaintea DOMNULUI Dumnezeul tău: Am scos din casă lucrurile sfinte şi le-am dat şi levitului şi străinului, celui fără tată şi văduvei, conform cu toate poruncile tale, pe care mi le-ai poruncit; nu am încălcat nici nu am uitat vreuna din poruncile tale.
14
Nu am mâncat din ele în jalea mea, nici nu am îndepărtat din ele pentru vreo folosire necurată, nici nu am dat din ele pentru morţi, ci am dat ascultare vocii DOMNULUI Dumnezeul meu şi am făcut conform cu tot ce mi-ai poruncit.
15
Priveşte jos din locuinţa ta cea sfântă, din cer, şi binecuvântează pe poporul tău Israel şi ţara pe care ne-ai dat-o, precum ai jurat părinţilor noştri, o ţară în care curge lapte şi miere.
16
Astăzi DOMNUL Dumnezeul tău ţi-a poruncit să împlineşti aceste statute şi judecăţi şi să le ţii de aceea şi să le împlineşti cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău.
17
Tu ai declarat astăzi pe DOMNUL ca Dumnezeu al tău, şi că vei umbla în căile lui şi vei ţine statutele lui şi poruncile lui şi judecăţile lui şi că vei da ascultare vocii lui,
18
Şi DOMNUL te-a declarat astăzi a fi poporul lui deosebit, precum ţi-a promis; şi tu să ţii toate poruncile lui;
19
Şi că te va înălţa, mai presus de toate naţiunile pe care le-a făcut el, în laudă şi în renume şi în onoare; şi că tu vei fi un popor sfânt DOMNULUI Dumnezeul tău, precum a vorbit el.
Deuteronomy
Chapter 26
1
And it shall be, when thou art come in unto the land which the LORD thy God giveth thee for an inheritance, and possessest it, and dwellest therein;
2
That thou shalt take of the first of all the fruit of the earth, which thou shalt bring of thy land that the LORD thy God giveth thee, and shalt put it in a basket, and shalt go unto the place which the LORD thy God shall choose to place his name there.
3
And thou shalt go unto the priest that shall be in those days, and say unto him, I profess this day unto the LORD thy God, that I am come unto the country which the LORD sware unto our fathers for to give us.
4
And the priest shall take the basket out of thine hand, and set it down before the altar of the LORD thy God.
5
And thou shalt speak and say before the LORD thy God, A Syrian ready to perish was my father, and he went down into Egypt, and sojourned there with a few, and became there a nation, great, mighty, and populous:
6
And the Egyptians evil entreated us, and afflicted us, and laid upon us hard bondage:
7
And when we cried unto the LORD God of our fathers, the LORD heard our voice, and looked on our affliction, and our labour, and our oppression:
8
And the LORD brought us forth out of Egypt with a mighty hand, and with an outstretched arm, and with great terribleness, and with signs, and with wonders:
9
And he hath brought us into this place, and hath given us this land, even a land that floweth with milk and honey.
10
And now, behold, I have brought the firstfruits of the land, which thou, O LORD, hast given me. And thou shalt set it before the LORD thy God, and worship before the LORD thy God:
11
And thou shalt rejoice in every good thing which the LORD thy God hath given unto thee, and unto thine house, thou, and the Levite, and the stranger that is among you.
12
¶ When thou hast made an end of tithing all the tithes of thine increase the third year, which is the year of tithing, and hast given it unto the Levite, the stranger, the fatherless, and the widow, that they may eat within thy gates, and be filled;
13
Then thou shalt say before the LORD thy God, I have brought away the hallowed things out of mine house, and also have given them unto the Levite, and unto the stranger, to the fatherless, and to the widow, according to all thy commandments which thou hast commanded me: I have not transgressed thy commandments, neither have I forgotten them:
14
I have not eaten thereof in my mourning, neither have I taken away ought thereof for any unclean use, nor given ought thereof for the dead: but I have hearkened to the voice of the LORD my God, and have done according to all that thou hast commanded me.
15
Look down from thy holy habitation, from heaven, and bless thy people Israel, and the land which thou hast given us, as thou swarest unto our fathers, a land that floweth with milk and honey.
16
¶ This day the LORD thy God hath commanded thee to do these statutes and judgments: thou shalt therefore keep and do them with all thine heart, and with all thy soul.
17
Thou hast avouched the LORD this day to be thy God, and to walk in his ways, and to keep his statutes, and his commandments, and his judgments, and to hearken unto his voice:
18
And the LORD hath avouched thee this day to be his peculiar people, as he hath promised thee, and that thou shouldest keep all his commandments;
19
And to make thee high above all nations which he hath made, in praise, and in name, and in honour; and that thou mayest be an holy people unto the LORD thy God, as he hath spoken.