Compare
Faptele 19
Linked scrollingBoth columns scroll together
Faptele
Chapter 19
1
Și s-a întâmplat că, în timp ce Apolo era în Corint, Pavel, traversând ținuturile de sus, a venit la Efes; și, găsind anumiți discipoli,
2
Le-a spus: Ați primit Duhul Sfânt de când ați crezut? Iar ei i-au spus: Nici măcar nu am auzit că ar fi vreun Duh Sfânt.
3
Iar el le-a spus: Atunci cu ce ați fost botezați? Iar ei au spus: Cu botezul lui Ioan.
4
Atunci Pavel a spus: Ioan într-adevăr a botezat cu botezul pocăinței, spunând poporului că ar trebui să creadă în cel ce vine după el, adică în Cristos Isus.
5
Când au auzit, au fost botezați în numele Domnului Isus.
6
Și după ce Pavel și-a pus mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit peste ei; și vorbeau în limbi și profețeau.
7
Și erau cam doisprezece bărbați cu totul.
8
Și a intrat în sinagogă și a vorbit cutezător timp de trei luni, dezbătând și convingând despre cele ale împărăției lui Dumnezeu.
9
Dar când unii s-au împietrit și nu au crezut, ci au vorbit de rău calea aceea înaintea mulțimii, a plecat de la ei și a separat discipolii, dezbătând zilnic în școala unuia, Tiran.
10
Și aceasta a ținut timp de doi ani; așa că toți care locuiau în Asia au auzit cuvântul Domnului Isus, deopotrivă iudei și greci.
11
Și Dumnezeu lucra miracole nemaipomenite prin mâinile lui Pavel;
12
Așa că au adus la bolnavi prosoape și șorțuri de pe trupul lui și bolile se depărtau de ei, și duhurile rele ieșeau din ei.
13
Atunci, unii din iudeii pribegi, exorciști, s-au angajat să cheme numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, spunând: Vă conjurăm prin Isus, pe care îl predică Pavel.
14
Și erau șapte fii ai lui Sceva, un iudeu, mai marele preoților, care au făcut astfel.
15
Iar duhul rău a răspuns și a zis: Pe Isus îl cunosc și pe Pavel îl știu; dar voi, cine sunteți?
16
Și omul în care era duhul rău, a sărit pe ei și i-a dominat și i-a învins, așa că au fugit afară din casă, goi și răniți.
17
Și aceasta a fost cunoscută deopotrivă tuturor iudeilor și grecilor care locuiau în Efes; și frică a căzut peste ei toți și numele Domnului Isus era preamărit.
18
Și mulți care au crezut, au venit și au mărturisit și și-au arătat faptele.
19
Și mulți dintre cei care lucraseră artele magiei, au adus cărțile la un loc și le-au ars înaintea tuturor; și au calculat prețul lor și au găsit că era de cincizeci de mii de arginți.
20
Astfel cuvântul lui Dumnezeu a crescut cu putere și a învins.
21
După ce s-au terminat acestea, Pavel s-a hotărât în duhul, după ce traversase Macedonia și Ahaia, să meargă la Ierusalim, spunând: După ce voi fi fost acolo, trebuie să văd și Roma.
22
Astfel a trimis în Macedonia pe doi dintre cei ce îl serveau, Timotei și Erast; dar el a stat un timp în Asia.
23
Și s-a făcut în acel timp nu mică tulburare despre calea aceea.
24
Fiindcă unul, numit Demetrie, un argintar, care făcea temple din argint pentru Diana, aducând nu puțin câștig meșterilor,
25
Pe care el i-a chemat împreună cu lucrătorii cu ocupații asemănătoare și a spus: Domnilor, știți că prin această muncă avem bogăția noastră.
26
Mai mult, vedeți și auziți că nu numai în Efes, ci aproape în toată Asia, acest Pavel a convins și a abătut mulți oameni, spunând că aceia ce sunt făcuți de mâini nu sunt dumnezei,
27
Așa că, nu numai această meserie a noastră este în pericol să fie făcută de nimic, dar și templul marii zeițe Diana va fi disprețuit și măreția ei va fi nimicită, ea căreia toată Asia și lumea i se închină.
28
Iar când au auzit acestea s-au umplut de furie și strigau, spunând: Mare este Diana efesenilor.
29
Și întreaga cetate s-a umplut de confuzie; și, prinzând pe Gaiu și Aristarh, bărbați din Macedonia, parteneri de călătorie ai lui Pavel, s-au năpustit într-un gând în teatru.
30
Dar când Pavel a intenționat să intre la popor, discipolii nu l-au lăsat.
31
Și de asemenea unii din mai marii Asiei, care erau prietenii lui, au trimis la el, implorând să nu se expună el însuși în teatru.
32
Așadar unii strigau ceva și alții altceva, fiindcă adunarea era confuză și cei mai mulți nu știau de ce se adunaseră.
33
Și l-au târât pe Alexandru afară din mulțime, iudeii împingându-l înainte. Și Alexandru, făcând semn cu mâna, a voit să se apere înaintea poporului.
34
Dar când și-au dat seama că este iudeu, toți într-o singură voce au strigat aproape două ore: Mare este Diana efesenilor.
35
Și după ce cancelarul cetății a liniștit mulțimea, a spus: Bărbați efeseni, cine este omul care nu știe că cetatea efesenilor este închinătoare marii zeițe Diana și a chipului care a căzut de la Jupiter?
36
Văzând așadar că acestea nu pot fi negate, voi ar trebui să stați liniștiți și să nu faceți nimic în grabă.
37
Fiindcă ați adus aici pe acești bărbați, care nu sunt nici jefuitori de biserici, nici blasfematori ai zeiței voastre.
38
De aceea dacă Demetrie și meșterii care sunt cu el au ceva împotriva cuiva, judecata este deschisă și sunt proconsuli; să se acuze unul pe altul.
39
Dar dacă cereți ceva referitor la alte lucruri, se va rezolva în adunarea legiuită.
40
Fiindcă suntem în pericol să fim acuzați pentru tulburarea de azi, nefiind niciun motiv prin care să putem da socoteală despre această îmbulzeală.
41
Și după ce a spus astfel, a dat drumul adunării.
Acts
Chapter 19
1
And it came to pass, that, while Apollos was at Corinth, Paul having passed through the upper coasts came to Ephesus: and finding certain disciples,
2
He said unto them, Have ye received the Holy Ghost since ye believed? And they said unto him, We have not so much as heard whether there be any Holy Ghost.
3
And he said unto them, Unto what then were ye baptized? And they said, Unto John’s baptism.
4
Then said Paul, John verily baptized with the baptism of repentance, saying unto the people, that they should believe on him which should come after him, that is, on Christ Jesus.
5
When they heard this, they were baptized in the name of the Lord Jesus.
6
And when Paul had laid his hands upon them, the Holy Ghost came on them; and they spake with tongues, and prophesied.
7
And all the men were about twelve.
8
And he went into the synagogue, and spake boldly for the space of three months, disputing and persuading the things concerning the kingdom of God.
9
But when divers were hardened, and believed not, but spake evil of that way before the multitude, he departed from them, and separated the disciples, disputing daily in the school of one Tyrannus.
10
And this continued by the space of two years; so that all they which dwelt in Asia heard the word of the Lord Jesus, both Jews and Greeks.
11
And God wrought special miracles by the hands of Paul:
12
So that from his body were brought unto the sick handkerchiefs or aprons, and the diseases departed from them, and the evil spirits went out of them.
13
¶ Then certain of the vagabond Jews, exorcists, took upon them to call over them which had evil spirits the name of the Lord Jesus, saying, We adjure you by Jesus whom Paul preacheth.
14
And there were seven sons of one Sceva, a Jew, and chief of the priests, which did so.
15
And the evil spirit answered and said, Jesus I know, and Paul I know; but who are ye?
16
And the man in whom the evil spirit was leaped on them, and overcame them, and prevailed against them, so that they fled out of that house naked and wounded.
17
And this was known to all the Jews and Greeks also dwelling at Ephesus; and fear fell on them all, and the name of the Lord Jesus was magnified.
18
And many that believed came, and confessed, and shewed their deeds.
19
Many of them also which used curious arts brought their books together, and burned them before all men: and they counted the price of them, and found it fifty thousand pieces of silver.
20
So mightily grew the word of God and prevailed.
21
¶ After these things were ended, Paul purposed in the spirit, when he had passed through Macedonia and Achaia, to go to Jerusalem, saying, After I have been there, I must also see Rome.
22
So he sent into Macedonia two of them that ministered unto him, Timotheus and Erastus; but he himself stayed in Asia for a season.
23
And the same time there arose no small stir about that way.
24
For a certain man named Demetrius, a silversmith, which made silver shrines for Diana, brought no small gain unto the craftsmen;
25
Whom he called together with the workmen of like occupation, and said, Sirs, ye know that by this craft we have our wealth.
26
Moreover ye see and hear, that not alone at Ephesus, but almost throughout all Asia, this Paul hath persuaded and turned away much people, saying that they be no gods, which are made with hands:
27
So that not only this our craft is in danger to be set at nought; but also that the temple of the great goddess Diana should be despised, and her magnificence should be destroyed, whom all Asia and the world worshippeth.
28
And when they heard these sayings, they were full of wrath, and cried out, saying, Great is Diana of the Ephesians.
29
And the whole city was filled with confusion: and having caught Gaius and Aristarchus, men of Macedonia, Paul’s companions in travel, they rushed with one accord into the theatre.
30
And when Paul would have entered in unto the people, the disciples suffered him not.
31
And certain of the chief of Asia, which were his friends, sent unto him, desiring him that he would not adventure himself into the theatre.
32
Some therefore cried one thing, and some another: for the assembly was confused; and the more part knew not wherefore they were come together.
33
And they drew Alexander out of the multitude, the Jews putting him forward. And Alexander beckoned with the hand, and would have made his defence unto the people.
34
But when they knew that he was a Jew, all with one voice about the space of two hours cried out, Great is Diana of the Ephesians.
35
And when the townclerk had appeased the people, he said, Ye men of Ephesus, what man is there that knoweth not how that the city of the Ephesians is a worshipper of the great goddess Diana, and of the image which fell down from Jupiter?
36
Seeing then that these things cannot be spoken against, ye ought to be quiet, and to do nothing rashly.
37
For ye have brought hither these men, which are neither robbers of churches, nor yet blasphemers of your goddess.
38
Wherefore if Demetrius, and the craftsmen which are with him, have a matter against any man, the law is open, and there are deputies: let them implead one another.
39
But if ye enquire any thing concerning other matters, it shall be determined in a lawful assembly.
40
For we are in danger to be called in question for this day’s uproar, there being no cause whereby we may give an account of this concourse.
41
And when he had thus spoken, he dismissed the assembly.