Compare
Geneză 41
Linked scrollingBoth columns scroll together
Geneză
Chapter 41
1
Şi s-a întâmplat, la sfârşitul a doi ani întregi, că Faraon a visat: şi, iată, el stătea în picioare lângă râu.
2
Şi, iată, au urcat din râu şapte vaci plăcute la vedere şi grase; şi ele păşteau într-o pajişte.
3
Şi, iată, alte şapte vaci au urcat după ele din râu, urâte la vedere şi slabe; şi au stat lângă celelalte vaci pe malul râului.
4
Şi vacile urâte la vedere şi slabe au mâncat vacile plăcute la vedere şi grase. Aşa că Faraon s-a trezit.
5
Şi a adormit şi a visat a doua oară: şi, iată, şapte spice de grâu s-au ridicat pe un pai, grase şi bune.
6
Şi, iată, şapte spice subţiri şi prăjite de vântul de est au răsărit după ele.
7
Şi cele şapte spice subţiri au mâncat cele şapte spice grase şi pline. Şi Faraon s-a trezit şi, iată, a fost un vis.
8
Şi s-a întâmplat dimineaţa că duhul său era tulburat; şi a trimis şi a chemat pe toţi magicienii Egiptului şi pe toţi înţelepţii acestuia; şi Faraon le-a spus visul său; dar nu era niciunul care să le poată interpreta lui Faraon.
9
Atunci a vorbit mai marele paharnicilor lui Faraon, spunând: Îmi amintesc greşelile mele în această zi;
10
Faraon s-a înfuriat pe servitorii săi şi m-a pus sub pază în casa căpeteniei gărzii, pe mine şi pe mai marele brutarilor.
11
Şi noi am visat un vis într-o noapte, eu şi el; noi am visat, fiecare conform interpretării visului său.
12
Şi era acolo cu noi un tânăr, un evreu, servitor al căpeteniei gărzii; şi noi i-am povestit şi el ne-a interpretat visele; fiecăruia conform visului său el ne-a interpretat.
13
Şi s-a întâmplat, că aşa cum ne-a interpretat, aşa a fost; pe mine el m-a restaurat în serviciul meu şi pe el l-a atârnat.
14
Atunci Faraon a trimis şi a chemat pe Iosif şi ei l-au adus repede din groapă; şi el s-a bărbierit şi şi-a schimbat hainele şi a intrat la Faraon.
15
Şi Faraon i-a spus lui Iosif: Am visat un vis şi nu este niciunul care să îl poată interpreta; şi am auzit vorbindu-se despre tine, că poţi înţelege un vis pentru a-l interpreta.
16
Şi Iosif i-a răspuns lui Faraon, spunând: Aceasta nu este în mine; Dumnezeu va da lui Faraon un răspuns al păcii.
17
Şi Faraon i-a spus lui Iosif: În visul meu, iată, stăteam în picioare pe malul râului;
18
Şi, iată, au urcat din râu şapte vaci grase şi plăcute la vedere; şi ele păşteau pe o pajişte;
19
Şi, iată, alte şapte vaci au urcat după ele, jigărite şi foarte urâte la vedere şi slabe, aşa de rele nu am văzut niciodată în toată ţara Egiptului;
20
Şi vacile slabe şi urâte la vedere au mâncat primele şapte vaci grase;
21
Şi după ce le-au mâncat, nu se putea cunoaşte că ele le-au mâncat pe acelea; ci ele erau încă urâte la vedere, precum la început. Aşa că m-am trezit.
22
Şi am văzut în visul meu şi, iată, şapte spice s-au ridicat pe un pai, pline şi bune;
23
Şi, iată, şapte spice, uscate, subţiri şi prăjite de vântul de est, au răsărit după ele;
24
Şi spicele subţiri au mâncat cele şapte spice bune; şi eu am spus aceasta magicienilor; dar nu a fost niciunul să îmi poată explica aceasta.
25
Şi Iosif i-a spus lui Faraon: Visul lui Faraon este unul singur: Dumnezeu i-a arătat lui Faraon ce este el gata să facă.
26
Cele şapte vaci bune sunt şapte ani; şi cele şapte spice bune sunt şapte ani; visul este unul singur.
27
Şi cele şapte vaci slabe şi urâte la vedere care au urcat după ele sunt şapte ani; şi cele şapte spice goale prăjite de vântul de est vor fi şapte ani de foamete.
28
Acesta este lucrul pe care l-am vorbit lui Faraon: Ceea ce Dumnezeu este gata să facă îi arată lui Faraon.
29
Iată, vin şapte ani de mare abundenţă prin toată ţara Egiptului;
30
Şi se vor ridica după ei şapte ani de foamete; şi toată abundenţa va fi uitată în ţara Egiptului; şi foametea va mistui ţara;
31
Şi abundenţa nu va fi cunoscută în ţară din cauza acelei foamete care urmează; căci aceasta va fi foarte apăsătoare.
32
Şi de aceea visul a fost repetat lui Faraon de două ori; aceasta este din cauză că lucrul este stabilit de Dumnezeu şi Dumnezeu îl va face să se întâmple curând.
33
Acum de aceea Faraon să caute un bărbat chibzuit şi înţelept şi să îl pună peste ţara Egiptului.
34
Să facă Faraon aceasta şi să rânduiască supraveghetori peste ţară şi să ia a cincea parte din ţara Egiptului în cei şapte ani de abundenţă.
35
Şi ei să adune toată hrana acelor ani buni ce vin şi să depoziteze grâne sub mâna lui Faraon şi ei să ţină hrana în cetăţi.
36
Şi acea hrană va fi ca rezervă ţării pentru cei şapte ani de foamete, care va fi în ţara Egiptului; ca ţara să nu piară prin foamete.
37
Şi lucrul a fost bun în ochii lui Faraon şi în ochii tuturor servitorilor săi.
38
Şi Faraon a spus servitorilor săi: Putem noi găsi un astfel de om cum este acesta, un bărbat în care este Duhul lui Dumnezeu?
39
Şi Faraon i-a spus lui Iosif: Întrucât Dumnezeu ţi-a arătat toată aceasta, nu există niciunul aşa de chibzuit şi înţelept precum eşti tu;
40
Tu vei fi peste casa mea şi conform cuvântului tău va fi guvernat tot poporul meu; numai pe tron voi fi mai mare ca tine.
41
Şi Faraon i-a spus lui Iosif: Vezi, te-am pus peste toată ţara Egiptului.
42
Şi Faraon şi-a scos inelul de pe mâna sa şi l-a pus pe mâna lui Iosif şi l-a înveşmântat în veştminte de in subţire şi a pus un lanţ de aur în jurul gâtului său.
43
Şi l-a făcut să meargă în al doilea car pe care îl avea; şi strigau înaintea lui: Aplecaţi genunchiul! Şi l-a făcut conducător peste toată ţara Egiptului.
44
Şi Faraon i-a spus lui Iosif: Eu sunt Faraon şi fără tine niciun om nu îşi va ridica mâna sau piciorul în toată ţara Egiptului.
45
Şi Faraon i-a pus lui Iosif numele Ţafnat-Paneah; şi i-a dat de soţie pe Asenat, fiica lui Potifera, preot din On. Şi Iosif a ieşit prin toată ţara Egiptului.
46
Şi Iosif era în vârstă de treizeci de ani când a stat în picioare înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului. Şi Iosif a ieşit dinaintea lui Faraon şi a mers prin toată ţara Egiptului.
47
Şi în cei şapte ani abundenţi pământul a adus cu mâini pline.
48
Şi el a adunat toată hrana celor şapte ani, care era în ţara Egiptului, şi a depozitat hrana în cetăţi; hrana din câmp, care era în jurul fiecărei cetăţi, a depozitat-o în aceeaşi cetate.
49
Şi Iosif a adunat grâne ca nisipul mării, foarte multe, până ce s-a oprit din numărat, pentru că erau fără număr.
50
Şi lui Iosif i s-au născut, înainte de a veni anii foametei, doi fii pe care Asenat, fiica lui Potifera, preot din On, i-a născut lui.
51
Şi Iosif l-a numit pe întâiul născut, Manase: Pentru că Dumnezeu, a spus el, m-a făcut să uit toată osteneala mea şi toată casa tatălui meu.
52
Şi celui de al doilea, i-a pus numele, Efraim: Pentru că Dumnezeu m-a făcut să fiu roditor în ţara necazului meu.
53
Şi cei şapte ani ai abundenţei, care au fost în ţara Egiptului, s-au terminat.
54
Şi cei şapte ani ai sărăciei au început a veni, conform cu ceea ce Iosif spusese; şi sărăcia era în toate ţările; dar în toată ţara Egiptului era pâine.
55
Şi când toată ţara Egiptului a fost înfometată, poporul a strigat la Faraon pentru pâine; şi Faraon a spus tuturor egiptenilor: Mergeţi la Iosif; ce vă spune el, faceţi.
56
Şi foametea era peste toată faţa pământului. Şi Iosif a deschis toate depozitele şi a vândut egiptenilor; şi foametea se înăsprea în ţara Egiptului.
57
Şi toate ţările au venit în Egipt, la Iosif, pentru a cumpăra grâne, pentru că foametea era aşa de aspră în toate ţările.
Genesis
Chapter 41
1
And it came to pass at the end of two full years, that Pharaoh dreamed: and, behold, he stood by the river.
2
And, behold, there came up out of the river seven well favoured kine and fatfleshed; and they fed in a meadow.
3
And, behold, seven other kine came up after them out of the river, ill favoured and leanfleshed; and stood by the other kine upon the brink of the river.
4
And the ill favoured and leanfleshed kine did eat up the seven well favoured and fat kine. So Pharaoh awoke.
5
And he slept and dreamed the second time: and, behold, seven ears of corn came up upon one stalk, rank and good.
6
And, behold, seven thin ears and blasted with the east wind sprung up after them.
7
And the seven thin ears devoured the seven rank and full ears. And Pharaoh awoke, and, behold, it was a dream.
8
And it came to pass in the morning that his spirit was troubled; and he sent and called for all the magicians of Egypt, and all the wise men thereof: and Pharaoh told them his dream; but there was none that could interpret them unto Pharaoh.
9
¶ Then spake the chief butler unto Pharaoh, saying, I do remember my faults this day:
10
Pharaoh was wroth with his servants, and put me in ward in the captain of the guard’s house, both me and the chief baker:
11
And we dreamed a dream in one night, I and he; we dreamed each man according to the interpretation of his dream.
12
And there was there with us a young man, an Hebrew, servant to the captain of the guard; and we told him, and he interpreted to us our dreams; to each man according to his dream he did interpret.
13
And it came to pass, as he interpreted to us, so it was; me he restored unto mine office, and him he hanged.
14
¶ Then Pharaoh sent and called Joseph, and they brought him hastily out of the dungeon: and he shaved himself, and changed his raiment, and came in unto Pharaoh.
15
And Pharaoh said unto Joseph, I have dreamed a dream, and there is none that can interpret it: and I have heard say of thee, that thou canst understand a dream to interpret it.
16
And Joseph answered Pharaoh, saying, It is not in me: God shall give Pharaoh an answer of peace.
17
And Pharaoh said unto Joseph, In my dream, behold, I stood upon the bank of the river:
18
And, behold, there came up out of the river seven kine, fatfleshed and well favoured; and they fed in a meadow:
19
And, behold, seven other kine came up after them, poor and very ill favoured and leanfleshed, such as I never saw in all the land of Egypt for badness:
20
And the lean and the ill favoured kine did eat up the first seven fat kine:
21
And when they had eaten them up, it could not be known that they had eaten them; but they were still ill favoured, as at the beginning. So I awoke.
22
And I saw in my dream, and, behold, seven ears came up in one stalk, full and good:
23
And, behold, seven ears, withered, thin, and blasted with the east wind, sprung up after them:
24
And the thin ears devoured the seven good ears: and I told this unto the magicians; but there was none that could declare it to me.
25
¶ And Joseph said unto Pharaoh, The dream of Pharaoh is one: God hath shewed Pharaoh what he is about to do.
26
The seven good kine are seven years; and the seven good ears are seven years: the dream is one.
27
And the seven thin and ill favoured kine that came up after them are seven years; and the seven empty ears blasted with the east wind shall be seven years of famine.
28
This is the thing which I have spoken unto Pharaoh: What God is about to do he sheweth unto Pharaoh.
29
Behold, there come seven years of great plenty throughout all the land of Egypt:
30
And there shall arise after them seven years of famine; and all the plenty shall be forgotten in the land of Egypt; and the famine shall consume the land;
31
And the plenty shall not be known in the land by reason of that famine following; for it shall be very grievous.
32
And for that the dream was doubled unto Pharaoh twice; it is because the thing is established by God, and God will shortly bring it to pass.
33
Now therefore let Pharaoh look out a man discreet and wise, and set him over the land of Egypt.
34
Let Pharaoh do this, and let him appoint officers over the land, and take up the fifth part of the land of Egypt in the seven plenteous years.
35
And let them gather all the food of those good years that come, and lay up corn under the hand of Pharaoh, and let them keep food in the cities.
36
And that food shall be for store to the land against the seven years of famine, which shall be in the land of Egypt; that the land perish not through the famine.
37
¶ And the thing was good in the eyes of Pharaoh, and in the eyes of all his servants.
38
And Pharaoh said unto his servants, Can we find such a one as this is, a man in whom the Spirit of God is?
39
And Pharaoh said unto Joseph, Forasmuch as God hath shewed thee all this, there is none so discreet and wise as thou art:
40
Thou shalt be over my house, and according unto thy word shall all my people be ruled: only in the throne will I be greater than thou.
41
And Pharaoh said unto Joseph, See, I have set thee over all the land of Egypt.
42
And Pharaoh took off his ring from his hand, and put it upon Joseph’s hand, and arrayed him in vestures of fine linen, and put a gold chain about his neck;
43
And he made him to ride in the second chariot which he had; and they cried before him, Bow the knee: and he made him ruler over all the land of Egypt.
44
And Pharaoh said unto Joseph, I am Pharaoh, and without thee shall no man lift up his hand or foot in all the land of Egypt.
45
And Pharaoh called Joseph’s name Zaphnath-paaneah; and he gave him to wife Asenath the daughter of Poti-pherah priest of On. And Joseph went out over all the land of Egypt.
46
¶ And Joseph was thirty years old when he stood before Pharaoh king of Egypt. And Joseph went out from the presence of Pharaoh, and went throughout all the land of Egypt.
47
And in the seven plenteous years the earth brought forth by handfuls.
48
And he gathered up all the food of the seven years, which were in the land of Egypt, and laid up the food in the cities: the food of the field, which was round about every city, laid he up in the same.
49
And Joseph gathered corn as the sand of the sea, very much, until he left numbering; for it was without number.
50
And unto Joseph were born two sons before the years of famine came, which Asenath the daughter of Poti-pherah priest of On bare unto him.
51
And Joseph called the name of the firstborn Manasseh: For God, said he, hath made me forget all my toil, and all my father’s house.
52
And the name of the second called he Ephraim: For God hath caused me to be fruitful in the land of my affliction.
53
¶ And the seven years of plenteousness, that was in the land of Egypt, were ended.
54
And the seven years of dearth began to come, according as Joseph had said: and the dearth was in all lands; but in all the land of Egypt there was bread.
55
And when all the land of Egypt was famished, the people cried to Pharaoh for bread: and Pharaoh said unto all the Egyptians, Go unto Joseph; what he saith to you, do.
56
And the famine was over all the face of the earth: and Joseph opened all the storehouses, and sold unto the Egyptians; and the famine waxed sore in the land of Egypt.
57
And all countries came into Egypt to Joseph for to buy corn; because that the famine was so sore in all lands.