Compare
Ioan 12
Linked scrollingBoth columns scroll together
Ioan
Chapter 12
1
Atunci Isus, cu șase zile înainte de paște, a venit în Betania, unde era Lazăr care fusese mort, pe care îl înviase dintre morți.
2
Acolo i-au făcut o cină și Marta servea, iar Lazăr era unul dintre cei ce ședeau la masă cu el.
3
Atunci Maria a luat o jumătate de litru de parfum de nard curat, foarte scump, și a uns picioarele lui Isus și i-a șters picioarele cu părul ei; și casa a fost umplută de aroma parfumului.
4
Atunci unul dintre discipolii săi, Iuda Iscariot, al lui Simon, care avea să îl trădeze, a spus:
5
De ce nu s-a vândut acest parfum cu trei sute de dinari și să fie dați săracilor?
6
Dar spunea aceasta, nu pentru că îi păsa de cei săraci, ci pentru că era un hoț și avea punga și purta ceea ce se punea în ea.
7
Atunci Isus a spus: Las-o în pace; pentru ziua înmormântării mele l-a ținut.
8
Fiindcă pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe mine nu mă aveți totdeauna.
9
Așadar, o mare mulțime dintre iudei au știut că el este acolo și au venit nu numai pentru Isus, ci ca să îl vadă și pe Lazăr, pe care îl înviase dintre morți.
10
Dar preoții de seamă s-au sfătuit să îl ucidă și pe Lazăr,
11
Pentru că din cauza lui, mulți dintre iudei plecau și credeau în Isus.
12
În ziua următoare o mare mulțime de oameni care veniseră pentru sărbătoare, auzind că Isus vine în Ierusalim,
13
Au luat ramuri de palmieri și au ieșit pentru a-l întâmpina, și strigau: Osana! Binecuvântat este Împăratul lui Israel ce vine în numele Domnului!
14
Și Isus, găsind un măgăruș, s-a așezat pe el, după cum este scris:
15
Nu te teme, fiica Sionului, iată, Împăratul tău vine, șezând pe mânzul unei măgărițe.
16
Și discipolii lui nu au înțeles acestea la început; dar după ce Isus a fost glorificat, atunci și-au amintit că acestea au fost scrise despre el, și că ei îi făcuseră aceste lucruri.
17
Atunci mulțimea ce a fost cu el, a adus mărturie că el a chemat pe Lazăr afară din mormânt și l-a înviat dintre morți.
18
Din această cauză mulțimea l-a și întâmpinat, pentru că a auzit că el făcuse acest miracol.
19
De aceea fariseii au spus între ei: Nu pricepeți că nu câștigați nimic? Iată, lumea s-a dus după el.
20
Și erau anumiți greci printre cei ce urcau ca să se închine la sărbătoare;
21
Aceștia au venit de aceea la Filip, care era din Betsaida Galileii și l-au rugat, spunând: Domnule, dorim să vedem pe Isus.
22
Filip a venit și i-a spus lui Andrei; și apoi Andrei și Filip i-au spus lui Isus.
23
Iar Isus le-a răspuns, zicând: A sosit timpul ca Fiul omului să fie glorificat.
24
Adevărat, adevărat vă spun: Dacă grăuntele de grâu nu cade în pământ și nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.
25
Cel ce își iubește viața și-o va pierde; și cel ce își urăște viața în această lume și-o va păstra pentru viață eternă.
26
Dacă îmi servește cineva, să mă urmeze; și unde sunt eu, acolo va fi și servitorul meu; dacă îmi servește cineva, Tatăl meu îl va onora.
27
Acum sufletul meu este tulburat; și ce voi spune? Tată, salvează-mă din această oră; dar din această cauză am venit la această oră.
28
Tată, glorifică numele tău. Atunci a venit o voce din cer, spunând: Deopotrivă l-am glorificat și îl voi glorifica din nou.
29
De aceea mulțimea care stătea în picioare și care a auzit a spus: A tunat; alții au spus: Un înger i-a vorbit.
30
Isus a răspuns și a zis: Vocea aceasta nu a venit din cauza mea, ci pentru voi.
31
Acum este judecata acestei lumi; acum prințul acestei lumi va fi aruncat afară.
32
Și eu, dacă voi fi ridicat de pe pământ, îi voi atrage pe toți la mine.
33
A spus aceasta, arătând cu ce moarte avea să moară.
34
Mulțimea i-a răspuns: Noi am auzit din lege că Cristosul trăiește pentru totdeauna; și cum spui tu: Fiul omului trebuie să fie ridicat? Cine este acest Fiu al omului?
35
Atunci Isus le-a spus: Încă puțin timp lumina este cu voi. Umblați cât aveți lumina, ca nu cumva să vină întunericul peste voi; fiindcă cel ce umblă în întuneric nu știe unde merge.
36
Cât aveți lumină, credeți în lumină, ca să fiți copii ai luminii. Isus a vorbit acestea și a plecat și s-a ascuns de ei.
37
Dar deși el făcuse atâtea miracole în prezența lor, tot nu credeau în el;
38
Ca să fie împlinit cuvântul lui Isaia profetul pe care l-a spus: Doamne, cine a crezut vestea noastră? Și cui i-a fost revelat brațul Domnului?
39
Din această cauză nu puteau crede, pentru că Isaia a spus din nou:
40
Le-a orbit ochii și le-a împietrit inima; ca nu cumva să vadă cu ochii, să înțeleagă cu inima și să se întoarcă și să îi vindec.
41
Isaia a spus acestea când a văzut gloria lui și a vorbit despre el.
42
Totuși, chiar dintre conducătorii mari, mulți au crezut în el; dar din cauza fariseilor nu îl mărturiseau, ca nu cumva să fie excluși din sinagogă:
43
Fiindcă au iubit lauda oamenilor mai mult decât lauda lui Dumnezeu.
44
Isus a strigat și a spus: Cel ce crede în mine, nu crede în mine, ci în cel ce m-a trimis.
45
Și cine mă vede, vede pe cel ce m-a trimis.
46
Eu am venit ca lumină în lume, ca oricine mă crede pe mine să nu trăiască în întuneric.
47
Și dacă cineva aude cuvintele mele și nu crede, nu eu îl judec; fiindcă nu am venit să judec lumea, ci să salvez lumea.
48
Pe cel ce mă respinge și nu primește cuvintele mele, are cine să îl judece; cuvântul pe care l-am spus, acela îl va judeca în ziua de apoi.
49
Fiindcă eu nu am vorbit de la mine însumi, ci Tatăl, care m-a trimis, mi-a dat poruncă ce să spun și ce să vorbesc.
50
Și știu că porunca lui este viață veșnică; de aceea orice vorbesc eu, chiar așa cum Tatăl mi-a spus, așa vorbesc.
John
Chapter 12
1
Then Jesus six days before the passover came to Bethany, where Lazarus was which had been dead, whom he raised from the dead.
2
There they made him a supper; and Martha served: but Lazarus was one of them that sat at the table with him.
3
Then took Mary a pound of ointment of spikenard, very costly, and anointed the feet of Jesus, and wiped his feet with her hair: and the house was filled with the odour of the ointment.
4
Then saith one of his disciples, Judas Iscariot, Simon’s son, which should betray him,
5
Why was not this ointment sold for three hundred pence, and given to the poor?
6
This he said, not that he cared for the poor; but because he was a thief, and had the bag, and bare what was put therein.
7
Then said Jesus, Let her alone: against the day of my burying hath she kept this.
8
For the poor always ye have with you; but me ye have not always.
9
Much people of the Jews therefore knew that he was there: and they came not for Jesus’ sake only, but that they might see Lazarus also, whom he had raised from the dead.
10
¶ But the chief priests consulted that they might put Lazarus also to death;
11
Because that by reason of him many of the Jews went away, and believed on Jesus.
12
¶ On the next day much people that were come to the feast, when they heard that Jesus was coming to Jerusalem,
13
Took branches of palm trees, and went forth to meet him, and cried, Hosanna: Blessed is the King of Israel that cometh in the name of the Lord.
14
And Jesus, when he had found a young ass, sat thereon; as it is written,
15
Fear not, daughter of Sion: behold, thy King cometh, sitting on an ass’s colt.
16
These things understood not his disciples at the first: but when Jesus was glorified, then remembered they that these things were written of him, and that they had done these things unto him.
17
The people therefore that was with him when he called Lazarus out of his grave, and raised him from the dead, bare record.
18
For this cause the people also met him, for that they heard that he had done this miracle.
19
The Pharisees therefore said among themselves, Perceive ye how ye prevail nothing? behold, the world is gone after him.
20
¶ And there were certain Greeks among them that came up to worship at the feast:
21
The same came therefore to Philip, which was of Bethsaida of Galilee, and desired him, saying, Sir, we would see Jesus.
22
Philip cometh and telleth Andrew: and again Andrew and Philip tell Jesus.
23
¶ And Jesus answered them, saying, The hour is come, that the Son of man should be glorified.
24
Verily, verily, I say unto you, Except a corn of wheat fall into the ground and die, it abideth alone: but if it die, it bringeth forth much fruit.
25
He that loveth his life shall lose it; and he that hateth his life in this world shall keep it unto life eternal.
26
If any man serve me, let him follow me; and where I am, there shall also my servant be: if any man serve me, him will my Father honour.
27
Now is my soul troubled; and what shall I say? Father, save me from this hour: but for this cause came I unto this hour.
28
Father, glorify thy name. Then came there a voice from heaven, saying, I have both glorified it, and will glorify it again.
29
The people therefore, that stood by, and heard it, said that it thundered: others said, An angel spake to him.
30
Jesus answered and said, This voice came not because of me, but for your sakes.
31
Now is the judgment of this world: now shall the prince of this world be cast out.
32
And I, if I be lifted up from the earth, will draw all men unto me.
33
This he said, signifying what death he should die.
34
The people answered him, We have heard out of the law that Christ abideth for ever: and how sayest thou, The Son of man must be lifted up? who is this Son of man?
35
Then Jesus said unto them, Yet a little while is the light with you. Walk while ye have the light, lest darkness come upon you: for he that walketh in darkness knoweth not whither he goeth.
36
While ye have light, believe in the light, that ye may be the children of light. These things spake Jesus, and departed, and did hide himself from them.
37
¶ But though he had done so many miracles before them, yet they believed not on him:
38
That the saying of Esaias the prophet might be fulfilled, which he spake, Lord, who hath believed our report? and to whom hath the arm of the Lord been revealed?
39
Therefore they could not believe, because that Esaias said again,
40
He hath blinded their eyes, and hardened their heart; that they should not see with their eyes, nor understand with their heart, and be converted, and I should heal them.
41
These things said Esaias, when he saw his glory, and spake of him.
42
¶ Nevertheless among the chief rulers also many believed on him; but because of the Pharisees they did not confess him, lest they should be put out of the synagogue:
43
For they loved the praise of men more than the praise of God.
44
¶ Jesus cried and said, He that believeth on me, believeth not on me, but on him that sent me.
45
And he that seeth me seeth him that sent me.
46
I am come a light into the world, that whosoever believeth on me should not abide in darkness.
47
And if any man hear my words, and believe not, I judge him not: for I came not to judge the world, but to save the world.
48
He that rejecteth me, and receiveth not my words, hath one that judgeth him: the word that I have spoken, the same shall judge him in the last day.
49
For I have not spoken of myself; but the Father which sent me, he gave me a commandment, what I should say, and what I should speak.
50
And I know that his commandment is life everlasting: whatsoever I speak therefore, even as the Father said unto me, so I speak.