Compare
Isaia 7
Linked scrollingBoth columns scroll together
Isaia
Chapter 7
1
Şi s-a întâmplat în zilele lui Ahaz, fiul lui Iota, fiul lui Ozia, împăratul lui Iuda, că Rezin, împăratul Siriei, şi Peca, fiul lui Remalia, împăratul Israelului, s-au urcat la Ierusalim să se războiască împotriva lui, dar nu l-au învins.
2
Şi s-a spus casei lui David, zicând: Siria s-a unit cu Efraim. Şi inima lui şi inima poporului său a fost mişcată, precum copacii pădurii sunt mişcaţi de vânt.
3
Atunci DOMNUL i-a spus lui Isaia: Du-te înainte acum să întâlneşti pe Ahaz, tu şi Şear-Iaşub, fiul tău, la marginea apeductului iazului superior, pe drumul mare al câmpului înălbitorului;
4
Şi spune-i: Ia seama şi linişteşte-te; nu te teme, nici nu fi cu inima slabă din cauza celor două cozi ai acestor tăciuni care fumegă, din cauza mâniei înverşunate a lui Rezin cu Siria şi a fiului lui Remalia.
5
Pentru că Siria, Efraim şi fiul lui Remalia au ţinut sfat rău împotriva ta, spunând:
6
Să ne urcăm împotriva lui Iuda şi să îl chinuim şi să ne facem în el o spărtură şi să aşezăm un împărat în mijlocul lui, adică pe fiul lui Tabeal;
7
Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Nu va rămâne în picioare, nici nu se va întâmpla.
8
Deoarece capul Siriei este Damascul şi capul Damascului este Rezin; şi în şaizeci şi cinci de ani Efraim va fi frânt, încât nu va fi un popor.
9
Şi capul lui Efraim este Samaria şi capul Samariei este fiul lui Remalia. Dacă nu veţi crede, cu siguranţă nu veţi fi întemeiaţi.
10
Mai mult, DOMNUL a vorbit din nou lui Ahaz, spunând:
11
Cere semn de la DOMNUL Dumnezeul tău; cere-l, fie în adânc, fie în înălţimea de deasupra.
12
Dar Ahaz a spus: Nu cer, nici nu îl ispitesc pe DOMNUL.
13
Iar el a spus: Ascultaţi acum, casa lui David. Este un lucru mic pentru voi să obosiţi oamenii, dar veţi obosi şi pe Dumnezeul meu?
14
De aceea Domnul însuşi vă va da un semn: Iată, o fecioară va rămâne însărcinată şi va naşte un fiu şi îi va pune numele, Emanuel.
15
El va mânca unt şi miere, pentru a şti să refuze răul şi să aleagă binele.
16
Căci înainte ca pruncul să ştie să refuze răul şi să aleagă binele, ţara pe care tu o deteşti va fi părăsită de amândoi împăraţii ei.
17
DOMNUL va aduce asupra ta şi asupra poporului tău şi asupra casei tatălui tău, zile ce nu au mai venit, din ziua în care Efraim a plecat din Iuda; adică pe împăratul Asiriei.
18
Şi se va întâmpla, în acea zi, că DOMNUL va şuiera după musca care este în cea mai îndepărtată parte a râurilor Egiptului şi după albina ce este în ţara Asiriei.
19
Şi vor veni şi toate se vor odihni în văile pustiite şi în crăpăturile stâncilor şi pe toţi spinii şi pe toate tufişurile.
20
În aceeaşi zi Domnul va rade cu o lamă angajată, adică cu cei de dincolo de râu, cu împăratul Asiriei, capul şi părul picioarelor şi de asemenea va mistui barba.
21
Şi se va întâmpla, în acea zi, că un om va hrăni o viţea şi două oi;
22
Şi se va întâmpla din cauza abundenţei de lapte pe care îl vor da, că el va mânca unt, căci unt şi miere vor mânca toţi cei ce rămân în ţară.
23
Şi se va întâmpla, în acea zi, că fiecare loc unde erau o mie de vii pentru o mie de arginţi, va fi acoperit de mărăcini şi spini.
24
Cu săgeţi şi cu arcuri vor veni acolo, pentru că toată ţara va deveni mărăcini şi spini.
25
Şi pe toate dealurile, care vor fi săpate cu cazmaua, acolo nu vor veni de frica mărăcinilor şi a spinilor, ci vor fi un loc unde vor trimite boi şi unde vor călca oile.
Isaiah
Chapter 7
1
And it came to pass in the days of Ahaz the son of Jotham, the son of Uzziah, king of Judah, that Rezin the king of Syria, and Pekah the son of Remaliah, king of Israel, went up toward Jerusalem to war against it, but could not prevail against it.
2
And it was told the house of David, saying, Syria is confederate with Ephraim. And his heart was moved, and the heart of his people, as the trees of the wood are moved with the wind.
3
Then said the LORD unto Isaiah, Go forth now to meet Ahaz, thou, and Shear-jashub thy son, at the end of the conduit of the upper pool in the highway of the fuller’s field;
4
And say unto him, Take heed, and be quiet; fear not, neither be fainthearted for the two tails of these smoking firebrands, for the fierce anger of Rezin with Syria, and of the son of Remaliah.
5
Because Syria, Ephraim, and the son of Remaliah, have taken evil counsel against thee, saying,
6
Let us go up against Judah, and vex it, and let us make a breach therein for us, and set a king in the midst of it, even the son of Tabeal:
7
Thus saith the Lord GOD, It shall not stand, neither shall it come to pass.
8
For the head of Syria is Damascus, and the head of Damascus is Rezin; and within threescore and five years shall Ephraim be broken, that it be not a people.
9
And the head of Ephraim is Samaria, and the head of Samaria is Remaliah’s son. If ye will not believe, surely ye shall not be established.
10
¶ Moreover the LORD spake again unto Ahaz, saying,
11
Ask thee a sign of the LORD thy God; ask it either in the depth, or in the height above.
12
But Ahaz said, I will not ask, neither will I tempt the LORD.
13
And he said, Hear ye now, O house of David; Is it a small thing for you to weary men, but will ye weary my God also?
14
Therefore the Lord himself shall give you a sign; Behold, a virgin shall conceive, and bear a son, and shall call his name Immanuel.
15
Butter and honey shall he eat, that he may know to refuse the evil, and choose the good.
16
For before the child shall know to refuse the evil, and choose the good, the land that thou abhorrest shall be forsaken of both her kings.
17
¶ The LORD shall bring upon thee, and upon thy people, and upon thy father’s house, days that have not come, from the day that Ephraim departed from Judah; even the king of Assyria.
18
And it shall come to pass in that day, that the LORD shall hiss for the fly that is in the uttermost part of the rivers of Egypt, and for the bee that is in the land of Assyria.
19
And they shall come, and shall rest all of them in the desolate valleys, and in the holes of the rocks, and upon all thorns, and upon all bushes.
20
In the same day shall the Lord shave with a razor that is hired, namely, by them beyond the river, by the king of Assyria, the head, and the hair of the feet: and it shall also consume the beard.
21
And it shall come to pass in that day, that a man shall nourish a young cow, and two sheep;
22
And it shall come to pass, for the abundance of milk that they shall give he shall eat butter: for butter and honey shall every one eat that is left in the land.
23
And it shall come to pass in that day, that every place shall be, where there were a thousand vines at a thousand silverlings, it shall even be for briers and thorns.
24
With arrows and with bows shall men come thither; because all the land shall become briers and thorns.
25
And on all hills that shall be digged with the mattock, there shall not come thither the fear of briers and thorns: but it shall be for the sending forth of oxen, and for the treading of lesser cattle.