Compare
Lamentații 3
Linked scrollingBoth columns scroll together
Lamentații
Chapter 3
1
Eu sunt omul care a văzut necaz prin nuiaua mâniei sale.
2
El m-a condus și m-a adus în întuneric și nu în lumină.
3
Într-adevăr, împotriva mea s-a întors el; și-a întors mâna împotriva mea, toată ziua.
4
El a făcut carnea și pielea mea să îmbătrânească; mi-a zdrobit oasele.
5
El a ridicat un zid împotriva mea și m-a încercuit cu fiere și trudă.
6
El m-a pus în locuri întunecoase, ca pe morții din vechime.
7
El m-a îngrădit, încât nu pot ieși; el mi-a îngreunat lanțul.
8
De asemenea și când plâng și strig, el îmi oprește rugăciunea.
9
El mi-a închis căile cu pietre cioplite, mi-a strâmbat cărările.
10
El a fost pentru mine ca un urs la pândă și ca un leu în locuri tainice.
11
El mi-a abătut căile și m-a rupt în bucăți, el m-a pustiit.
12
El și-a încordat arcul și m-a pus ca o țintă pentru săgeată.
13
El a făcut ca săgețile tolbei lui să intre în rărunchii mei.
14
Am fost de râs pentru tot poporul meu și cântecul lor toată ziua.
15
El m-a umplut cu amărăciuni, m-a îmbătat cu pelin.
16
De asemenea mi-a zdrobit dinții cu pietriș, m-a acoperit cu cenușă.
17
Și mi-ai alungat sufletul departe de pace, am uitat prosperitatea.
18
Și am spus: Tăria mea și speranța mea din DOMNUL, au pierit,
19
Amintindu-mi de necazul meu și de nenorocirea mea, de pelin și de fiere.
20
Sufletul meu și le amintește încă și este umilit în mine.
21
De aceasta îmi amintesc, de aceea am speranță.
22
Datorită milelor DOMNULUI nu suntem mistuiți, fiindcă mângâierile lui nu se sfârșesc.
23
Ele sunt noi în fiecare dimineață; mare este credincioșia ta.
24
DOMNUL este partea mea, spune sufletul meu; de aceea voi spera în el.
25
DOMNUL este bun cu cei care îl așteaptă, cu sufletul care îl caută.
26
Este bine ca omul deopotrivă să spere și să aștepte în tăcere salvarea DOMNULUI.
27
Este bine pentru om să poarte jugul în tinerețea sa.
28
El șade singur și tace, deoarece și l-a pus asupra lui.
29
Își pune gura în țărână; dacă astfel poate fi speranță.
30
El își dă obrazul celui care îl lovește; este îndestulat cu ocară.
31
Fiindcă DOMNUL nu va lepăda pentru totdeauna;
32
Dar deși întristează, totuși va avea mângâiere după mulțimea îndurărilor sale.
33
Pentru că el nu își pune inima să chinuiască, nici nu mâhnește pe copiii oamenilor.
34
Zdrobirea sub picioare a tuturor prizonierilor pământului,
35
Abaterea dreptului unui om înaintea feței celui Preaînalt,
36
Domnul nu aprobă a răsturna pe om în cauza lui.
37
Cine este cel ce spune și se împlinește ceva, când Domnul nu poruncește aceasta?
38
Nu din gura celui Preaînalt ies răul și binele?
39
Pentru ce să se plângă un om care trăiește, un om pentru pedepsirea păcatelor lui?
40
Să ne cercetăm și să ne încercăm căile noastre și să ne întoarcem la DOMNUL.
41
Să ne înălțăm inima cu mâinile noastre spre Dumnezeu în ceruri.
42
Noi am încălcat legea și ne-am răzvrătit; tu nu ai iertat.
43
Tu ai acoperit cu mânie și ne-ai persecutat; ai ucis, nu ai cruțat.
44
Te-ai acoperit cu un nor, ca rugăciunea noastră să nu străbată la tine.
45
Ne-ai făcut precum gunoiul și mizeria în mijlocul poporului.
46
Toți dușmanii noștri și-au deschis gurile împotriva noastră.
47
Frica și cursa au venit peste noi, pustiirea și distrugerea.
48
Ochiului meu îi curg râuri de apă din cauza nimicirii fiicei poporului meu.
49
Ochiul meu toarnă și nu încetează, fără oprire,
50
Până când DOMNUL va privi în jos și va vedea din cer.
51
Ochiul meu îmi influențează inima datorită tuturor fiicelor cetății mele.
52
Dușmanii mei m-au urmărit aprig, fără motiv, ca pe o pasăre.
53
Mi-au stârpit viața în groapă și au aruncat o piatră peste mine.
54
Apele au curs peste capul meu; atunci am spus: Sunt stârpit.
55
Am chemat numele tău, DOAMNE, din groapa cea adâncă.
56
Tu mi-ai auzit vocea; nu îți ascunde urechea la suflarea mea, la strigătul meu.
57
Tu te-ai apropiat în ziua când eu te-am chemat; ai spus: Nu te teme.
58
Doamne, tu ai pledat în cauzele sufletului meu; mi-ai răscumpărat viața.
59
DOAMNE, tu ai văzut răul, ce mi s-a făcut; judecă tu cauza mea.
60
Ai văzut toată răzbunarea lor și toate închipuirile lor împotriva mea.
61
Ai auzit ocara lor, DOAMNE și închipuirile lor împotriva mea;
62
Buzele celor care s-au ridicat împotriva mea și planul lor împotriva mea toată ziua.
63
Privește așezarea lor și ridicarea lor; eu sunt muzica lor.
64
Întoarce-le o răsplată, DOAMNE, conform cu lucrarea mâinilor lor.
65
Dă-le întristare a inimii, blestemul tău asupra lor.
66
Persecută-i și nimicește-i în mânie de sub cerurile DOMNULUI.
Lamentations
Chapter 3
1
I am the man that hath seen affliction by the rod of his wrath.
2
He hath led me, and brought me into darkness, but not into light.
3
Surely against me is he turned; he turneth his hand against me all the day.
4
My flesh and my skin hath he made old; he hath broken my bones.
5
He hath builded against me, and compassed me with gall and travail.
6
He hath set me in dark places, as they that be dead of old.
7
He hath hedged me about, that I cannot get out: he hath made my chain heavy.
8
Also when I cry and shout, he shutteth out my prayer.
9
He hath inclosed my ways with hewn stone, he hath made my paths crooked.
10
He was unto me as a bear lying in wait, and as a lion in secret places.
11
He hath turned aside my ways, and pulled me in pieces: he hath made me desolate.
12
He hath bent his bow, and set me as a mark for the arrow.
13
He hath caused the arrows of his quiver to enter into my reins.
14
I was a derision to all my people; and their song all the day.
15
He hath filled me with bitterness, he hath made me drunken with wormwood.
16
He hath also broken my teeth with gravel stones, he hath covered me with ashes.
17
And thou hast removed my soul far off from peace: I forgat prosperity.
18
And I said, My strength and my hope is perished from the LORD:
19
Remembering mine affliction and my misery, the wormwood and the gall.
20
My soul hath them still in remembrance, and is humbled in me.
21
This I recall to my mind, therefore have I hope.
22
¶ It is of the LORD’s mercies that we are not consumed, because his compassions fail not.
23
They are new every morning: great is thy faithfulness.
24
The LORD is my portion, saith my soul; therefore will I hope in him.
25
The LORD is good unto them that wait for him, to the soul that seeketh him.
26
It is good that a man should both hope and quietly wait for the salvation of the LORD.
27
It is good for a man that he bear the yoke in his youth.
28
He sitteth alone and keepeth silence, because he hath borne it upon him.
29
He putteth his mouth in the dust; if so be there may be hope.
30
He giveth his cheek to him that smiteth him: he is filled full with reproach.
31
For the Lord will not cast off for ever:
32
But though he cause grief, yet will he have compassion according to the multitude of his mercies.
33
For he doth not afflict willingly nor grieve the children of men.
34
To crush under his feet all the prisoners of the earth,
35
To turn aside the right of a man before the face of the most High,
36
To subvert a man in his cause, the Lord approveth not.
37
¶ Who is he that saith, and it cometh to pass, when the Lord commandeth it not?
38
Out of the mouth of the most High proceedeth not evil and good?
39
Wherefore doth a living man complain, a man for the punishment of his sins?
40
Let us search and try our ways, and turn again to the LORD.
41
Let us lift up our heart with our hands unto God in the heavens.
42
We have transgressed and have rebelled: thou hast not pardoned.
43
Thou hast covered with anger, and persecuted us: thou hast slain, thou hast not pitied.
44
Thou hast covered thyself with a cloud, that our prayer should not pass through.
45
Thou hast made us as the offscouring and refuse in the midst of the people.
46
All our enemies have opened their mouths against us.
47
Fear and a snare is come upon us, desolation and destruction.
48
Mine eye runneth down with rivers of water for the destruction of the daughter of my people.
49
Mine eye trickleth down, and ceaseth not, without any intermission,
50
Till the LORD look down, and behold from heaven.
51
Mine eye affecteth mine heart because of all the daughters of my city.
52
Mine enemies chased me sore, like a bird, without cause.
53
They have cut off my life in the dungeon, and cast a stone upon me.
54
Waters flowed over mine head; then I said, I am cut off.
55
¶ I called upon thy name, O LORD, out of the low dungeon.
56
Thou hast heard my voice: hide not thine ear at my breathing, at my cry.
57
Thou drewest near in the day that I called upon thee: thou saidst, Fear not.
58
O Lord, thou hast pleaded the causes of my soul; thou hast redeemed my life.
59
O LORD, thou hast seen my wrong: judge thou my cause.
60
Thou hast seen all their vengeance and all their imaginations against me.
61
Thou hast heard their reproach, O LORD, and all their imaginations against me;
62
The lips of those that rose up against me, and their device against me all the day.
63
Behold their sitting down, and their rising up; I am their musick.
64
¶ Render unto them a recompence, O LORD, according to the work of their hands.
65
Give them sorrow of heart, thy curse unto them.
66
Persecute and destroy them in anger from under the heavens of the LORD.