Compare
Luca 9
Linked scrollingBoth columns scroll together
Luca
Chapter 9
1
Atunci a chemat la un loc pe cei doisprezece discipoli ai săi și le-a dat putere și autoritate peste toți dracii și să vindece boli.
2
Și i-a trimis să predice împărăția lui Dumnezeu și să vindece bolnavii.
3
Și le-a spus: Nu luați nimic pentru călătorie, nici toiege, nici traistă, nici pâine, nici bani; nici să nu aveți câte două haine.
4
Și în orice casă intrați, acolo să rămâneți și de acolo să plecați.
5
Și oricine nu vă primește, când ieșiți din acea cetate, scuturați chiar praful de pe picioarele voastre, pentru mărturie împotriva lor.
6
Și au plecat și au trecut prin sate, predicând evanghelia și vindecând pretutindeni.
7
Și Irod, tetrarhul, a auzit despre toate cele făcute de el; și era derutat, pentru că unii spuneau că Ioan a fost înviat dintre morți;
8
Iar unii, că Ilie s-a arătat; și alții, că unul dintre profeții din vechime a înviat.
9
Și Irod spunea: Pe Ioan eu l-am decapitat, dar cine este acesta, despre care aud eu astfel de lucruri? Și dorea să îl vadă.
10
Și apostolii, când s-au întors, i-au spus tot ce făcuseră. Și i-a luat și s-a dus la o parte, într-un loc pustiu al cetății numită, Betsaida.
11
Și oamenii, când au știut aceasta, l-au urmat; și i-a primit și le-a vorbit despre împărăția lui Dumnezeu și a vindecat pe cei ce aveau nevoie de vindecare.
12
Și când ziua a început a se pleca spre seară, atunci cei doisprezece au venit și i-au spus: Trimite oamenii ca să se ducă în satele și ținutul dimprejur și să găzduiască și să găsească mâncare, pentru că suntem aici într-un loc pustiu.
13
Dar le-a spus: Dați-le voi să mănânce. Iar ei au zis: Nu avem mai mult decât cinci pâini și doi pești; afară numai dacă ne vom duce noi să cumpărăm mâncare pentru tot acest popor.
14
Fiindcă erau aproape cinci mii de bărbați. Iar el le-a spus discipolilor săi: Faceți-i să șadă jos în grupuri de câte cincizeci.
15
Și au făcut astfel și i-au făcut pe toți să șadă.
16
Atunci a luat cele cinci pâini și cei doi pești și privind în sus spre cer, le-a binecuvântat și a frânt și a dat discipolilor să le așeze înaintea mulțimii.
17
Și au mâncat și s-au săturat toți; și au ridicat douăsprezece coșuri din frânturile care le-au rămas.
18
Și s-a întâmplat că, pe când se ruga deoparte, discipolii lui erau cu el; și i-a întrebat, spunând: Cine spun mulțimile că sunt eu?
19
Iar ei, răspunzând, au zis: Ioan Baptist; iar unii spun: Ilie; iar alții, că un profet dintre cei din vechime a înviat.
20
Iar el le-a spus: Dar voi, cine spuneți că sunt eu? Iar Petru, răspunzând, a zis: Cristosul lui Dumnezeu.
21
Și interzicându-le, a poruncit să nu spună nimănui aceasta,
22
Spunând: Fiul omului trebuie să sufere multe și să fie respins de bătrâni și de preoții de seamă și de scribi și să fie ucis și a treia zi să fie înviat.
23
Și le-a spus tuturor: Dacă cineva voiește să vină după mine, să se dezică de el însuși și să își ridice crucea zilnic și să mă urmeze.
24
Fiindcă oricine voiește să își salveze viața, o va pierde; dar oricine își va pierde viața pentru mine, acela o va salva.
25
Pentru că ce i-ar folosi unui om dacă va câștiga întreaga lume, dar se pierde pe sine însuși sau este lepădat?
26
Fiindcă oricine se va rușina de mine și de cuvintele mele, de acela se va rușina Fiul omului când va veni în gloria lui și a Tatălui și a sfinților îngeri.
27
Dar vă spun cu adevărat, sunt unii care stau aici în picioare, care nu vor gusta nicidecum din moarte, până nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu.
28
Și s-a întâmplat, cam la opt zile după aceste cuvinte, că a luat pe Petru și pe Ioan și pe Iacov și s-a urcat pe un munte să se roage.
29
Și pe când se ruga el, înfățișarea feței lui s-a schimbat, și îmbrăcămintea lui, albă, strălucitoare.
30
Și iată, stăteau de vorbă cu el doi bărbați, care erau Moise și Ilie,
31
Care s-au arătat în glorie și vorbeau despre moartea lui, pe care avea să o împlinească la Ierusalim.
32
Dar Petru și cei împreună cu el erau îngreunați de somn; și când s-au trezit, au văzut gloria lui și pe cei doi bărbați care stăteau cu el.
33
Și s-a întâmplat că, pe când se îndepărtau ei de el, Petru i-a spus lui Isus: Stăpâne, este bine pentru noi să fim aici; și să facem trei tabernacole: unul pentru tine și unul pentru Moise și unul pentru Ilie; neștiind ce spunea.
34
Pe când spunea el acestea, a venit un nor și i-a umbrit; și s-au temut pe când intrau ei în nor.
35
Și din nor a venit o voce, spunând: Acesta este Fiul meu preaiubit; ascultați-l.
36
Și după ce vocea a încetat, Isus s-a aflat singur. Și ei au ținut ascuns și nu au spus nimănui în zilele acelea nimic din cele ce văzuseră.
37
Și s-a întâmplat că, în a doua zi după ce se coborâseră de pe munte, mulți oameni l-au întâmpinat.
38
Și iată, un bărbat din mulțime a strigat, spunând: Învățătorule, te implor, uită-te la fiul meu, pentru că este singurul meu copil.
39
Și iată, îl apucă un duh și dintr-odată strigă; și din nou îl scutură puternic cu spume, și cu greu se duce de la el, zdrobindu-l.
40
Și i-am implorat pe discipolii tăi să îl scoată; și nu au putut.
41
Iar Isus, răspunzând, a zis: O, generație fără credință și perversă, până când voi fi cu voi și vă voi suferi? Adu-l pe fiul tău aici.
42
Și pe când venea el, dracul l-a trântit jos și l-a scuturat puternic. Și Isus a mustrat duhul necurat și a vindecat copilul și l-a dat înapoi tatălui său.
43
Și toți au fost înmărmuriți de puterea mare a lui Dumnezeu. Dar pe când fiecare se minuna de toate lucrurile pe care le-a făcut Isus, el le-a spus discipolilor săi:
44
Să se afunde cuvintele acestea în urechile voastre; fiindcă Fiul omului va fi trădat în mâinile oamenilor.
45
Dar nu înțelegeau acest cuvânt și era ascuns de ei, ca să nu îl priceapă; și s-au temut să îl întrebe despre acest cuvânt.
46
Iar între ei s-a ridicat o discuție, care dintre ei ar fi mai mare.
47
Iar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copil mic și l-a pus lângă el,
48
Și le-a spus: Oricine va primi pe acest copil mic în numele meu, pe mine mă primește; și oricine mă va primi pe mine, primește pe cel ce m-a trimis; fiindcă cel mai mic dintre voi toți, acela va fi mare.
49
Și Ioan a răspuns și a zis: Stăpâne, noi am văzut pe unul scoțând draci în numele tău; și l-am oprit, pentru că nu te urmează împreună cu noi.
50
Și Isus i-a spus: Nu îl opriți; fiindcă cel ce nu este împotriva noastră este pentru noi.
51
Și s-a întâmplat, când s-a împlinit timpul să fie înălțat, că el și-a îndreptat cu hotărâre fața să meargă la Ierusalim,
52
Și a trimis mesageri înaintea feței sale; și s-au dus și au intrat să facă pregătiri pentru el într-un sat al samaritenilor.
53
Și nu l-au primit, pentru că fața lui era îndreptată să meargă la Ierusalim.
54
Și când au văzut discipolii săi, Iacov și Ioan, au spus: Doamne, voiești să poruncim să se coboare foc din cer și să îi mistuie, chiar cum a făcut Ilie?
55
Iar el s-a întors și i-a mustrat și a spus: Nu știți din ce fel de duh sunteți voi.
56
Fiindcă Fiul omului nu a venit pentru a nimici viețile oamenilor, ci pentru a le salva. Și s-au dus într-un alt sat.
57
Și s-a întâmplat că, pe când se duceau ei pe cale, cineva i-a spus: Doamne, te voi urma oriunde mergi.
58
Iar Isus i-a spus: Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului nu are unde să își culce capul.
59
Dar el a spus altuia: Urmează-mă. Iar el a spus: Doamne, permite-mi întâi să mă duc să îl înmormântez pe tatăl meu.
60
Iar Isus i-a spus: Lasă morții să își înmormânteze morții; iar tu du-te și predică împărăția lui Dumnezeu.
61
Și altul a spus de asemenea: Doamne, te voi urma; dar permite-mi întâi să mă duc să îmi iau rămas bun de la cei din casa mea.
62
Iar Isus i-a spus: Oricine pune mâna pe plug și se uită înapoi, nu este potrivit pentru împărăția lui Dumnezeu.
Luke
Chapter 9
1
Then he called his twelve disciples together, and gave them power and authority over all devils, and to cure diseases.
2
And he sent them to preach the kingdom of God, and to heal the sick.
3
And he said unto them, Take nothing for your journey, neither staves, nor scrip, neither bread, neither money; neither have two coats apiece.
4
And whatsoever house ye enter into, there abide, and thence depart.
5
And whosoever will not receive you, when ye go out of that city, shake off the very dust from your feet for a testimony against them.
6
And they departed, and went through the towns, preaching the gospel, and healing every where.
7
¶ Now Herod the tetrarch heard of all that was done by him: and he was perplexed, because that it was said of some, that John was risen from the dead;
8
And of some, that Elias had appeared; and of others, that one of the old prophets was risen again.
9
And Herod said, John have I beheaded: but who is this, of whom I hear such things? And he desired to see him.
10
¶ And the apostles, when they were returned, told him all that they had done. And he took them, and went aside privately into a desert place belonging to the city called Bethsaida.
11
And the people, when they knew it, followed him: and he received them, and spake unto them of the kingdom of God, and healed them that had need of healing.
12
And when the day began to wear away, then came the twelve, and said unto him, Send the multitude away, that they may go into the towns and country round about, and lodge, and get victuals: for we are here in a desert place.
13
But he said unto them, Give ye them to eat. And they said, We have no more but five loaves and two fishes; except we should go and buy meat for all this people.
14
For they were about five thousand men. And he said to his disciples, Make them sit down by fifties in a company.
15
And they did so, and made them all sit down.
16
Then he took the five loaves and the two fishes, and looking up to heaven, he blessed them, and brake, and gave to the disciples to set before the multitude.
17
And they did eat, and were all filled: and there was taken up of fragments that remained to them twelve baskets.
18
¶ And it came to pass, as he was alone praying, his disciples were with him: and he asked them, saying, Whom say the people that I am?
19
They answering said, John the Baptist; but some say, Elias; and others say, that one of the old prophets is risen again.
20
He said unto them, But whom say ye that I am? Peter answering said, The Christ of God.
21
And he straitly charged them, and commanded them to tell no man that thing;
22
Saying, The Son of man must suffer many things, and be rejected of the elders and chief priests and scribes, and be slain, and be raised the third day.
23
¶ And he said to them all, If any man will come after me, let him deny himself, and take up his cross daily, and follow me.
24
For whosoever will save his life shall lose it: but whosoever will lose his life for my sake, the same shall save it.
25
For what is a man advantaged, if he gain the whole world, and lose himself, or be cast away?
26
For whosoever shall be ashamed of me and of my words, of him shall the Son of man be ashamed, when he shall come in his own glory, and in his Father’s, and of the holy angels.
27
But I tell you of a truth, there be some standing here, which shall not taste of death, till they see the kingdom of God.
28
¶ And it came to pass about an eight days after these sayings, he took Peter and John and James, and went up into a mountain to pray.
29
And as he prayed, the fashion of his countenance was altered, and his raiment was white and glistering.
30
And, behold, there talked with him two men, which were Moses and Elias:
31
Who appeared in glory, and spake of his decease which he should accomplish at Jerusalem.
32
But Peter and they that were with him were heavy with sleep: and when they were awake, they saw his glory, and the two men that stood with him.
33
And it came to pass, as they departed from him, Peter said unto Jesus, Master, it is good for us to be here: and let us make three tabernacles; one for thee, and one for Moses, and one for Elias: not knowing what he said.
34
While he thus spake, there came a cloud, and overshadowed them: and they feared as they entered into the cloud.
35
And there came a voice out of the cloud, saying, This is my beloved Son: hear him.
36
And when the voice was past, Jesus was found alone. And they kept it close, and told no man in those days any of those things which they had seen.
37
¶ And it came to pass, that on the next day, when they were come down from the hill, much people met him.
38
And, behold, a man of the company cried out, saying, Master, I beseech thee, look upon my son: for he is mine only child.
39
And, lo, a spirit taketh him, and he suddenly crieth out; and it teareth him that he foameth again, and bruising him hardly departeth from him.
40
And I besought thy disciples to cast him out; and they could not.
41
And Jesus answering said, O faithless and perverse generation, how long shall I be with you, and suffer you? Bring thy son hither.
42
And as he was yet a coming, the devil threw him down, and tare him. And Jesus rebuked the unclean spirit, and healed the child, and delivered him again to his father.
43
¶ And they were all amazed at the mighty power of God. But while they wondered every one at all things which Jesus did, he said unto his disciples,
44
Let these sayings sink down into your ears: for the Son of man shall be delivered into the hands of men.
45
But they understood not this saying, and it was hid from them, that they perceived it not: and they feared to ask him of that saying.
46
¶ Then there arose a reasoning among them, which of them should be greatest.
47
And Jesus, perceiving the thought of their heart, took a child, and set him by him,
48
And said unto them, Whosoever shall receive this child in my name receiveth me: and whosoever shall receive me receiveth him that sent me: for he that is least among you all, the same shall be great.
49
¶ And John answered and said, Master, we saw one casting out devils in thy name; and we forbad him, because he followeth not with us.
50
And Jesus said unto him, Forbid him not: for he that is not against us is for us.
51
¶ And it came to pass, when the time was come that he should be received up, he stedfastly set his face to go to Jerusalem,
52
And sent messengers before his face: and they went, and entered into a village of the Samaritans, to make ready for him.
53
And they did not receive him, because his face was as though he would go to Jerusalem.
54
And when his disciples James and John saw this, they said, Lord, wilt thou that we command fire to come down from heaven, and consume them, even as Elias did?
55
But he turned, and rebuked them, and said, Ye know not what manner of spirit ye are of.
56
For the Son of man is not come to destroy men’s lives, but to save them. And they went to another village.
57
¶ And it came to pass, that, as they went in the way, a certain man said unto him, Lord, I will follow thee whithersoever thou goest.
58
And Jesus said unto him, Foxes have holes, and birds of the air have nests; but the Son of man hath not where to lay his head.
59
And he said unto another, Follow me. But he said, Lord, suffer me first to go and bury my father.
60
Jesus said unto him, Let the dead bury their dead: but go thou and preach the kingdom of God.
61
And another also said, Lord, I will follow thee; but let me first go bid them farewell, which are at home at my house.
62
And Jesus said unto him, No man, having put his hand to the plough, and looking back, is fit for the kingdom of God.