Compare
Matei 18
Linked scrollingBoth columns scroll together
Matei
Chapter 18
1
În același timp, discipolii au venit la Isus, spunând: Cine este cel mai mare în împărăția cerului?
2
Și Isus a chemat la el un copilaș și l-a pus în mijlocul lor,
3
Și a zis: Adevărat vă spun: Dacă nu vă întoarceți și nu deveniți precum copilașii, nicidecum nu veți intra în împărăția cerului.
4
De aceea oricine se va umili ca acest copilaș, acela este cel mai mare în împărăția cerului.
5
Și oricine va primi un astfel de copilaș în numele meu, pe mine mă primește.
6
Dar oricine va poticni pe unul dintre acești micuți care cred în mine, ar fi mai bine pentru el să i se atârne de gât o piatră de moară și să fie înecat în adâncul mării.
7
Vai lumii din cauza poticnirilor! Fiindcă poticniri trebuie să vină; dar vai acelui om prin care vine poticnirea.
8
De aceea dacă mâna ta sau piciorul tău te poticnește, taie-le și aruncă-le de la tine; este mai bine pentru tine să intri în viață șchiop sau ciung, decât având două mâini sau două picioare și să fii aruncat în focul veșnic.
9
Și dacă ochiul tău te poticnește, scoate-l și aruncă-l de la tine; este mai bine pentru tine să intri în viață cu un ochi, decât având doi ochi, să fii aruncat în focul iadului.
10
Fiți atenți să nu disprețuiți pe niciunul dintre acești micuți; fiindcă vă spun că: În cer, îngerii lor văd totdeauna fața Tatălui meu care este în cer.
11
Fiindcă Fiul omului a venit să salveze ce era pierdut.
12
Ce gândiți voi? Dacă un om are o sută de oi și una dintre ele se rătăcește, nu lasă el pe cele nouăzeci și nouă și se duce pe munte și o caută pe cea rătăcită?
13
Și dacă se întâmplă să o găsească, adevărat vă spun, se bucură mai mult de aceea, decât de cele nouăzeci și nouă care nu au rătăcit.
14
Tot așa, nu este voia Tatălui vostru care este în cer ca unul dintre acești micuți să piară.
15
Mai mult, dacă fratele tău va încălca legea împotriva ta, du-te și spune-i greșeala lui între tine și el singur; dacă te ascultă, l-ai câștigat pe fratele tău.
16
Dar dacă refuză să asculte, mai ia cu tine unul sau doi, pentru ca fiecare cuvânt să fie întemeiat pe gura a doi sau trei martori.
17
Iar dacă neglijează să îi asculte, spune bisericii; iar dacă va neglija să asculte și biserica, să fie pentru tine ca un păgân și ca un vameș.
18
Adevărat vă spun: Orice veți lega pe pământ va fi legat în cer; și orice veți dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.
19
Din nou vă spun că: Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ în legătură cu orice lucru să îl ceară, acesta le va fi făcut de Tatăl meu care este în cer.
20
Fiindcă unde sunt doi sau trei adunați în numele meu, sunt și eu acolo în mijlocul lor.
21
Atunci Petru a venit la el și a spus: Doamne, cât de des să păcătuiască fratele meu împotriva mea și eu să îl iert? Până la șapte ori?
22
Isus i-a spus: Nu îți spun până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte.
23
De aceea împărăția cerului se aseamănă cu un împărat care a voit să facă socoteala cu robii săi.
24
Și când a început să facă socoteala i-a fost adus unul care îi datora zece mii de talanți.
25
Dar fiindcă el nu avea cu ce plăti, domnul lui a poruncit să fie vândut el și soția lui și copiii și tot ce avea și să fie făcută plata.
26
Atunci robul s-a prosternat și i s-a închinat, spunând: Domnule, ai răbdare cu mine și îți voi plăti totul.
27
Atunci domnul acelui rob, făcându-i-se milă, i-a dat drumul și i-a iertat datoria.
28
Dar robul acela a ieșit și a găsit pe unul dintre părtașii lui de robie, care îi datora o sută de dinari; și apucându-l, îl strângea de gât, spunând: Plătește-mi ce îmi ești dator.
29
Atunci părtașul lui de robie a căzut la picioarele lui și l-a implorat, spunând: Ai răbdare cu mine și îți voi plăti tot.
30
Dar el a refuzat; și s-a dus și l-a aruncat în închisoare, până va plăti datoria.
31
Dar când părtașii lui de robie au văzut cele făcute, au fost foarte întristați și au venit și au spus domnului lor toate cele făcute.
32
Atunci domnul lui, după ce l-a chemat, i-a spus: Rob stricat, ți-am iertat toată datoria aceea fiindcă m-ai implorat;
33
Nu trebuia să ai și tu milă de părtașul tău de robie, întocmai cum am avut eu milă de tine?
34
Și domnul lui s-a înfuriat și l-a predat chinuitorilor, până când va plăti tot ce i-a datorat.
35
Tot așa vă va face și Tatăl meu ceresc, dacă nu iertați din inimile voastre, fiecare, fratelui său, fărădelegile lor.
Matthew
Chapter 18
1
At the same time came the disciples unto Jesus, saying, Who is the greatest in the kingdom of heaven?
2
And Jesus called a little child unto him, and set him in the midst of them,
3
And said, Verily I say unto you, Except ye be converted, and become as little children, ye shall not enter into the kingdom of heaven.
4
Whosoever therefore shall humble himself as this little child, the same is greatest in the kingdom of heaven.
5
And whoso shall receive one such little child in my name receiveth me.
6
But whoso shall offend one of these little ones which believe in me, it were better for him that a millstone were hanged about his neck, and that he were drowned in the depth of the sea.
7
¶ Woe unto the world because of offences! for it must needs be that offences come; but woe to that man by whom the offence cometh!
8
Wherefore if thy hand or thy foot offend thee, cut them off, and cast them from thee: it is better for thee to enter into life halt or maimed, rather than having two hands or two feet to be cast into everlasting fire.
9
And if thine eye offend thee, pluck it out, and cast it from thee: it is better for thee to enter into life with one eye, rather than having two eyes to be cast into hell fire.
10
Take heed that ye despise not one of these little ones; for I say unto you, That in heaven their angels do always behold the face of my Father which is in heaven.
11
For the Son of man is come to save that which was lost.
12
How think ye? if a man have an hundred sheep, and one of them be gone astray, doth he not leave the ninety and nine, and goeth into the mountains, and seeketh that which is gone astray?
13
And if so be that he find it, verily I say unto you, he rejoiceth more of that sheep, than of the ninety and nine which went not astray.
14
Even so it is not the will of your Father which is in heaven, that one of these little ones should perish.
15
¶ Moreover if thy brother shall trespass against thee, go and tell him his fault between thee and him alone: if he shall hear thee, thou hast gained thy brother.
16
But if he will not hear thee, then take with thee one or two more, that in the mouth of two or three witnesses every word may be established.
17
And if he shall neglect to hear them, tell it unto the church: but if he neglect to hear the church, let him be unto thee as an heathen man and a publican.
18
Verily I say unto you, Whatsoever ye shall bind on earth shall be bound in heaven: and whatsoever ye shall loose on earth shall be loosed in heaven.
19
Again I say unto you, That if two of you shall agree on earth as touching any thing that they shall ask, it shall be done for them of my Father which is in heaven.
20
For where two or three are gathered together in my name, there am I in the midst of them.
21
¶ Then came Peter to him, and said, Lord, how oft shall my brother sin against me, and I forgive him? till seven times?
22
Jesus saith unto him, I say not unto thee, Until seven times: but, Until seventy times seven.
23
¶ Therefore is the kingdom of heaven likened unto a certain king, which would take account of his servants.
24
And when he had begun to reckon, one was brought unto him, which owed him ten thousand talents.
25
But forasmuch as he had not to pay, his lord commanded him to be sold, and his wife, and children, and all that he had, and payment to be made.
26
The servant therefore fell down, and worshipped him, saying, Lord, have patience with me, and I will pay thee all.
27
Then the lord of that servant was moved with compassion, and loosed him, and forgave him the debt.
28
But the same servant went out, and found one of his fellowservants, which owed him an hundred pence: and he laid hands on him, and took him by the throat, saying, Pay me that thou owest.
29
And his fellowservant fell down at his feet, and besought him, saying, Have patience with me, and I will pay thee all.
30
And he would not: but went and cast him into prison, till he should pay the debt.
31
So when his fellowservants saw what was done, they were very sorry, and came and told unto their lord all that was done.
32
Then his lord, after that he had called him, said unto him, O thou wicked servant, I forgave thee all that debt, because thou desiredst me:
33
Shouldest not thou also have had compassion on thy fellowservant, even as I had pity on thee?
34
And his lord was wroth, and delivered him to the tormentors, till he should pay all that was due unto him.
35
So likewise shall my heavenly Father do also unto you, if ye from your hearts forgive not every one his brother their trespasses.