Compare
Matei 22
Linked scrollingBoth columns scroll together
Matei
Chapter 22
1
Și Isus a răspuns și le-a vorbit din nou prin parabole și spunea:
2
Împărăția cerului se aseamănă cu un anumit împărat, care a făcut nuntă fiului său;
3
Și a trimis pe robii săi să cheme pe cei invitați la nuntă; dar aceștia au refuzat să vină.
4
Din nou a trimis alți robi, zicând: Spuneți celor ce au fost invitați: Iată, am pregătit prânzul meu; boii mei și dobitoacele îngrășate sunt tăiate și toate lucrurile sunt gata; veniți la nuntă.
5
Dar, fără să le pese, au plecat, unul la câmpul lui, altul la comerțul lui.
6
Și ceilalți au pus mâna pe robii lui; și i-au ocărât și i-au ucis.
7
Dar când a auzit împăratul, s-a înfuriat; și și-a trimis oștirile și a nimicit pe acei ucigași și le-a ars cetatea.
8
Apoi a spus robilor săi: Nunta este gata; dar cei ce au fost invitați nu au fost demni.
9
De aceea duceți-vă la drumurile mari și chemați la nuntă cât de mulți veți găsi.
10
Și acei robi au ieșit la drumurile mari și au adunat pe toți câți au găsit, deopotrivă răi și buni; și nunta a fost umplută de oaspeți.
11
Și când împăratul a intrat să vadă oaspeții, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat cu haină de nuntă.
12
Și i-a spus: Prietene, cum ai intrat aici neavând haină de nuntă? Dar el era fără cuvinte.
13
Atunci împăratul a spus servitorilor: Legați-i mâinile și picioarele și luați-l și aruncați-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.
14
Fiindcă mulți sunt chemați, dar puțini aleși.
15
Atunci fariseii s-au dus și au ținut sfat cum să îl prindă în cuvinte.
16
Și au trimis la el pe discipolii lor cu irodienii, spunând: Învățătorule, știm că ești adevărat și îi înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr și nu îți pasă de nimeni; fiindcă nu te uiți la fața oamenilor.
17
Spune-ne atunci: Ce părere ai? Este legiuit a da taxă Cezarului, sau nu?
18
Dar Isus pricepând stricăciunea lor, a spus: De ce mă ispitiți, fățarnicilor?
19
Arătați-mi moneda pentru taxă. Și i-au adus un dinar.
20
Iar el le-a spus: Al cui este acest chip și inscripție?
21
Iar ei i-au spus: Al Cezarului. Atunci el le-a spus: De aceea dați Cezarului cele ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu.
22
Când au auzit, s-au minunat și l-au lăsat și s-au dus.
23
În aceeași zi au venit la el saducheii, care spun că nu este înviere și l-au întrebat,
24
Spunând: Învățătorule, Moise a spus: Dacă moare un bărbat neavând copii, fratele lui să se căsătorească cu soția lui și să ridice sămânță fratelui său.
25
Și erau cu noi șapte frați: și primul, după ce s-a căsătorit, a murit; și neavând sămânță a lăsat pe soția lui fratelui său.
26
Tot așa și al doilea și al treilea, până la al șaptelea.
27
Și la urma tuturor a murit și femeia.
28
La înviere așadar, căruia din cei șapte îi va fi ea soție? Fiindcă toți au avut-o.
29
Isus a răspuns și le-a zis: Vă rătăciți, necunoscând nici scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
30
Fiindcă la înviere nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer.
31
Dar în legătură cu învierea morților, nu ați citit ce v-a fost rostit de Dumnezeu, zicând:
32
Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob? Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii.
33
Și când mulțimile au auzit, au fost înmărmurite de doctrina lui.
34
Dar când au auzit fariseii că a astupat gura saducheilor, s-au adunat împreună.
35
Atunci unul dintre ei, un învățător al legii, l-a întrebat, ispitindu-l și spunând:
36
Învățătorule, care este marea poruncă în lege?
37
Iar Isus i-a spus: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu toată mintea ta.
38
Aceasta este prima și marea poruncă.
39
Și a doua, asemenea ei: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.
40
De aceste două porunci atârnă toată legea și profeții.
41
Pe când fariseii erau adunați, Isus i-a întrebat,
42
Spunând: Ce gândiți voi despre Cristos? Al cui fiu este? Iar ei i-au spus: Al lui David.
43
Iar el le-a spus: Cum atunci David, în duh, îl numește, Domn, spunând:
44
DOMNUL a spus Domnului meu: Șezi la dreapta mea, până fac pe dușmanii tăi sprijinul piciorului tău?
45
Dacă atunci David îl numește Domn, cum este fiul lui?
46
Și nimeni nu a fost în stare să îi răspundă un cuvânt, nici nu a cutezat nimeni din acea zi să îl mai întrebe ceva.
Matthew
Chapter 22
1
And Jesus answered and spake unto them again by parables, and said,
2
The kingdom of heaven is like unto a certain king, which made a marriage for his son,
3
And sent forth his servants to call them that were bidden to the wedding: and they would not come.
4
Again, he sent forth other servants, saying, Tell them which are bidden, Behold, I have prepared my dinner: my oxen and my fatlings are killed, and all things are ready: come unto the marriage.
5
But they made light of it, and went their ways, one to his farm, another to his merchandise:
6
And the remnant took his servants, and entreated them spitefully, and slew them.
7
But when the king heard thereof, he was wroth: and he sent forth his armies, and destroyed those murderers, and burned up their city.
8
Then saith he to his servants, The wedding is ready, but they which were bidden were not worthy.
9
Go ye therefore into the highways, and as many as ye shall find, bid to the marriage.
10
So those servants went out into the highways, and gathered together all as many as they found, both bad and good: and the wedding was furnished with guests.
11
¶ And when the king came in to see the guests, he saw there a man which had not on a wedding garment:
12
And he saith unto him, Friend, how camest thou in hither not having a wedding garment? And he was speechless.
13
Then said the king to the servants, Bind him hand and foot, and take him away, and cast him into outer darkness; there shall be weeping and gnashing of teeth.
14
For many are called, but few are chosen.
15
¶ Then went the Pharisees, and took counsel how they might entangle him in his talk.
16
And they sent out unto him their disciples with the Herodians, saying, Master, we know that thou art true, and teachest the way of God in truth, neither carest thou for any man: for thou regardest not the person of men.
17
Tell us therefore, What thinkest thou? Is it lawful to give tribute unto Caesar, or not?
18
But Jesus perceived their wickedness, and said, Why tempt ye me, ye hypocrites?
19
Shew me the tribute money. And they brought unto him a penny.
20
And he saith unto them, Whose is this image and superscription?
21
They say unto him, Cæsar’s. Then saith he unto them, Render therefore unto Cæsar the things which are Cæsar’s; and unto God the things that are God’s.
22
When they had heard these words, they marvelled, and left him, and went their way.
23
¶ The same day came to him the Sadducees, which say that there is no resurrection, and asked him,
24
Saying, Master, Moses said, If a man die, having no children, his brother shall marry his wife, and raise up seed unto his brother.
25
Now there were with us seven brethren: and the first, when he had married a wife, deceased, and, having no issue, left his wife unto his brother:
26
Likewise the second also, and the third, unto the seventh.
27
And last of all the woman died also.
28
Therefore in the resurrection whose wife shall she be of the seven? for they all had her.
29
Jesus answered and said unto them, Ye do err, not knowing the scriptures, nor the power of God.
30
For in the resurrection they neither marry, nor are given in marriage, but are as the angels of God in heaven.
31
But as touching the resurrection of the dead, have ye not read that which was spoken unto you by God, saying,
32
I am the God of Abraham, and the God of Isaac, and the God of Jacob? God is not the God of the dead, but of the living.
33
And when the multitude heard this, they were astonished at his doctrine.
34
¶ But when the Pharisees had heard that he had put the Sadducees to silence, they were gathered together.
35
Then one of them, which was a lawyer, asked him a question, tempting him, and saying,
36
Master, which is the great commandment in the law?
37
Jesus said unto him, Thou shalt love the Lord thy God with all thy heart, and with all thy soul, and with all thy mind.
38
This is the first and great commandment.
39
And the second is like unto it, Thou shalt love thy neighbour as thyself.
40
On these two commandments hang all the law and the prophets.
41
¶ While the Pharisees were gathered together, Jesus asked them,
42
Saying, What think ye of Christ? whose son is he? They say unto him, The Son of David.
43
He saith unto them, How then doth David in spirit call him Lord, saying,
44
The LORD said unto my Lord, Sit thou on my right hand, till I make thine enemies thy footstool?
45
If David then call him Lord, how is he his son?
46
And no man was able to answer him a word, neither durst any man from that day forth ask him any more questions.