Compare
Proverbe 5
Linked scrollingBoth columns scroll together
Proverbe
Chapter 5
1
Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
2
Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
3
Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
4
Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
5
Picioarele ei merg jos la moarte, pașii ei apucă spre iad.
6
Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
7
De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
8
Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
9
Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
10
Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
11
Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
12
Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
13
Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
14
Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
15
Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
16
Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
17
Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
18
Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
19
Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
20
Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
21
Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
22
Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
23
El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
Proverbs
Chapter 5
1
My son, attend unto my wisdom, and bow thine ear to my understanding:
2
That thou mayest regard discretion, and that thy lips may keep knowledge.
3
¶ For the lips of a strange woman drop as an honeycomb, and her mouth is smoother than oil:
4
But her end is bitter as wormwood, sharp as a twoedged sword.
5
Her feet go down to death; her steps take hold on hell.
6
Lest thou shouldest ponder the path of life, her ways are moveable, that thou canst not know them.
7
Hear me now therefore, O ye children, and depart not from the words of my mouth.
8
Remove thy way far from her, and come not nigh the door of her house:
9
Lest thou give thine honour unto others, and thy years unto the cruel:
10
Lest strangers be filled with thy wealth; and thy labours be in the house of a stranger;
11
And thou mourn at the last, when thy flesh and thy body are consumed,
12
And say, How have I hated instruction, and my heart despised reproof;
13
And have not obeyed the voice of my teachers, nor inclined mine ear to them that instructed me!
14
I was almost in all evil in the midst of the congregation and assembly.
15
¶ Drink waters out of thine own cistern, and running waters out of thine own well.
16
Let thy fountains be dispersed abroad, and rivers of waters in the streets.
17
Let them be only thine own, and not strangers’ with thee.
18
Let thy fountain be blessed: and rejoice with the wife of thy youth.
19
Let her be as the loving hind and pleasant roe; let her breasts satisfy thee at all times; and be thou ravished always with her love.
20
And why wilt thou, my son, be ravished with a strange woman, and embrace the bosom of a stranger?
21
For the ways of man are before the eyes of the LORD, and he pondereth all his goings.
22
¶ His own iniquities shall take the wicked himself, and he shall be holden with the cords of his sins.
23
He shall die without instruction; and in the greatness of his folly he shall go astray.