Compare
Psalmii 69
Linked scrollingBoth columns scroll together
Psalmii
Chapter 69
1
Salvează-mă, Dumnezeule, căci apele mi-au intrat până la suflet.
2
Mă scufund în adânc noroi, unde nu este sprijin, am ajuns în ape adânci, unde potopurile mă acoperă.
3
Am obosit de a mai striga, mi s-a uscat gâtul, ochii mei se sfârșesc în timp ce aștept pe Dumnezeul meu.
4
Cei ce mă urăsc fără motiv sunt mai mulți decât perii capului meu, cei ce m-ar nimici, fiind dușmanii mei pe nedrept, sunt puternici: atunci am dat înapoi ce nu am luat.
5
Dumnezeule, tu cunoști nechibzuința mea; și păcatele mele nu sunt ascunse de tine.
6
Să nu fie rușinați cei ce te așteaptă, Doamne DUMNEZEUL oștirilor, să nu fie încurcați din cauza mea cei ce te caută, Dumnezeul lui Israel.
7
Deoarece pentru tine am purtat ocară; rușine mi-a acoperit fața.
8
Am devenit un străin fraților mei și un înstrăinat copiilor mamei mele.
9
Pentru că zelul casei tale m-a mâncat; și ocările celor ce te-au ocărât au căzut peste mine.
10
Când am plâns și mi-am disciplinat sufletul cu postire, aceasta a fost pentru ocara mea.
11
Pânza de sac am făcut-o de asemenea îmbrăcămintea mea; și am devenit un proverb pentru ei.
12
Cei ce stau în poartă vorbesc împotriva mea; și eu am fost cântarea bețivilor.
13
Dar cât despre mine, rugăciunea mea este către tine, DOAMNE, la timpul potrivit ascultă-mă în adevărul salvării tale, Dumnezeule, în mulțimea milei tale.
14
Scapă-mă din noroi și nu mă lăsa să mă scufund, să fiu scăpat de cei ce mă urăsc și din apele adânci!
15
Nu lăsa potopul de ape să mă acopere, nici nu lăsa adâncul să mă înghită și nu lăsa groapa să își închidă gura peste mine.
16
Ascultă-mă, DOAMNE, căci bunătatea ta iubitoare este bună, conform cu mulțimea îndurărilor tale blânde întoarce-te spre mine,
17
Și nu îți ascunde fața de servitorul tău, căci sunt în necaz, ascultă-mă repede.
18
Aproprie-te de sufletul meu și răscumpără-l, eliberează-mă, din cauza dușmanilor mei.
19
Tu ai cunoscut ocara mea și rușinea mea și dezonoarea mea, potrivnicii mei sunt toți înaintea ta.
20
Ocara mi-a frânt inima; și sunt plin de disperare și am căutat pe cineva să aibă milă, dar nu s-a găsit nimeni, și mângâietori, dar nu am găsit pe nimeni.
21
Mi-au dat de asemenea fiere ca mâncare și în setea mea mi-au dat oțet să beau.
22
Să devină masa o cursă înaintea lor și ceea ce ar fi fost pentru bunăstarea lor, să le fie o capcană.
23
Să li se întunece ochii, pentru ca să nu vadă; și fă rărunchii lor să tremure continuu.
24
Revarsă-ți indignarea peste ei și furioasa ta mânie să îi apuce.
25
Să le fie pustii locuințele; și nimeni să nu locuiască în corturile lor.
26
Fiindcă ei persecută pe cel pe care tu l-ai lovit; și vorbesc spre mâhnirea celor pe care i-ai rănit.
27
Adaugă nelegiuire nelegiuirii lor și nu îi lăsa să intre în dreptatea ta.
28
Să fie numele lor șterse din cartea celor vii și să nu fie scriși cu drepții.
29
Dar eu sunt sărac și întristat, salvarea ta, Dumnezeule, să mă așeze în înalt!
30
Voi lăuda numele lui Dumnezeu cu o cântare și îl voi preamări cu mulțumire.
31
Aceasta de asemenea îi va plăcea DOMNULUI mai mult decât un bou sau un taur care are coarne și copite.
32
Cel umil va vedea aceasta și se va veseli; și inima voastră va trăi, cei ce căutați pe Dumnezeu.
33
Pentru că DOMNUL ascultă pe cel sărac și nu disprețuiește pe prizonierii săi.
34
Cerul și pământul să îl laude, mările și fiecare lucru care se mișcă în ele!
35
Căci Dumnezeu va salva Sionul și va zidi cetățile lui Iuda, ca ei să locuiască acolo și să îl stăpânească.
36
De asemenea sămânța servitorilor săi îl va moșteni și cei ce iubesc numele lui vor locui în el.
Psalms
Chapter 69
1
To the chief Musician upon Shoshannim, A Psalm of David. Save me, O God; for the waters are come in unto my soul.
2
I sink in deep mire, where there is no standing: I am come into deep waters, where the floods overflow me.
3
I am weary of my crying: my throat is dried: mine eyes fail while I wait for my God.
4
They that hate me without a cause are more than the hairs of mine head: they that would destroy me, being mine enemies wrongfully, are mighty: then I restored that which I took not away.
5
O God, thou knowest my foolishness; and my sins are not hid from thee.
6
Let not them that wait on thee, O Lord GOD of hosts, be ashamed for my sake: let not those that seek thee be confounded for my sake, O God of Israel.
7
Because for thy sake I have borne reproach; shame hath covered my face.
8
I am become a stranger unto my brethren, and an alien unto my mother’s children.
9
For the zeal of thine house hath eaten me up; and the reproaches of them that reproached thee are fallen upon me.
10
When I wept, and chastened my soul with fasting, that was to my reproach.
11
I made sackcloth also my garment; and I became a proverb to them.
12
They that sit in the gate speak against me; and I was the song of the drunkards.
13
But as for me, my prayer is unto thee, O LORD, in an acceptable time: O God, in the multitude of thy mercy hear me, in the truth of thy salvation.
14
Deliver me out of the mire, and let me not sink: let me be delivered from them that hate me, and out of the deep waters.
15
Let not the waterflood overflow me, neither let the deep swallow me up, and let not the pit shut her mouth upon me.
16
Hear me, O LORD; for thy lovingkindness is good: turn unto me according to the multitude of thy tender mercies.
17
And hide not thy face from thy servant; for I am in trouble: hear me speedily.
18
Draw nigh unto my soul, and redeem it: deliver me because of mine enemies.
19
Thou hast known my reproach, and my shame, and my dishonour: mine adversaries are all before thee.
20
Reproach hath broken my heart; and I am full of heaviness: and I looked for some to take pity, but there was none; and for comforters, but I found none.
21
They gave me also gall for my meat; and in my thirst they gave me vinegar to drink.
22
Let their table become a snare before them: and that which should have been for their welfare, let it become a trap.
23
Let their eyes be darkened, that they see not; and make their loins continually to shake.
24
Pour out thine indignation upon them, and let thy wrathful anger take hold of them.
25
Let their habitation be desolate; and let none dwell in their tents.
26
For they persecute him whom thou hast smitten; and they talk to the grief of those whom thou hast wounded.
27
Add iniquity unto their iniquity: and let them not come into thy righteousness.
28
Let them be blotted out of the book of the living, and not be written with the righteous.
29
But I am poor and sorrowful: let thy salvation, O God, set me up on high.
30
I will praise the name of God with a song, and will magnify him with thanksgiving.
31
This also shall please the LORD better than an ox or bullock that hath horns and hoofs.
32
The humble shall see this, and be glad: and your heart shall live that seek God.
33
For the LORD heareth the poor, and despiseth not his prisoners.
34
Let the heaven and earth praise him, the seas, and every thing that moveth therein.
35
For God will save Zion, and will build the cities of Judah: that they may dwell there, and have it in possession.
36
The seed also of his servants shall inherit it: and they that love his name shall dwell therein.