Comparer
Iov 29
Défilement liéLes deux colonnes défilent ensemble
Iov
Chapitre 29
1
Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
2
O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
3
Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
4
Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
5
Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
6
Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
7
Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
8
Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
9
Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
10
Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
11
Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
12
Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
13
Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
14
Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
15
Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
16
Eram tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
17
Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
18
Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
19
Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
20
Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
21
Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
22
După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
23
Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
24
Dacă râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
25
Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
Jób
Chapitre 29
1
Ještě dále Job vedl řeč svou, a řekl:
2
Ó bych byl jako za časů předešlých, za dnů, v nichž mne Bůh zachovával,
3
Dokudž svítil svící svou nad hlavou mou, při jehož světle chodíval jsem v temnostech,
4
Tak jako jsem byl za dnů mladosti své, dokudž přívětivost Boží byla v stanu mém,
5
Dokudž ještě Všemohoucí byl se mnou, a všudy vůkol mne dítky mé,
6
Když šlepěje mé máslem oplývaly, a skála vylévala mi prameny oleje,
7
Když jsem vycházel k bráně skrze město, a na ulici strojíval sobě stolici svou.
8
Jakž mne spatřovali mládenci, skrývali se, starci pak povstávali a stáli.
9
Knížata choulili se v řečech, anobrž ruku kladli na ústa svá.
10
Hlas vývod se tratil, a jazyk jejich lnul k dásním jejich.
11
Nebo ucho slyše, blahoslavilo mne, a oko vida, posvědčovalo mi,
12
Že vysvobozuji chudého volajícího, a sirotka, i toho, kterýž nemá spomocníka.
13
Požehnání hynoucího přicházelo na mne, a srdce vdovy k plésání jsem vzbuzoval.
14
V spravedlnost jsem se obláčel, a ona ozdobovala mne; jako plášť a koruna byl soud můj.
15
Místo očí býval jsem slepému, a místo noh kulhavému.
16
Byl jsem otcem nuzných, a na při, jíž jsem nebyl povědom, vyptával jsem se.
17
A tak vylamoval jsem třenovní zuby nešlechetníka, a z zubů jeho vyrážel jsem loupež.
18
A protož jsem říkal: V hnízdě svém umru, a jako písek rozmnožím dny.
19
Kořen můj rozloží se při vodách, a rosa nocovati bude na ratolestech mých.
20
Sláva má mladnouti bude při mně, a lučiště mé v ruce mé obnovovati se.
21
Poslouchajíce, čekali na mne, a přestávali na radě mé.
22
Po slovu mém nic neměnili, tak na ně dštila řeč má.
23
Nebo očekávali mne jako deště, a ústa svá otvírali jako k přívalu žádostivému.
24
Žertoval-li jsem s nimi, nevěřili; pročež u vážnosti mne míti neoblevovali.
25
Přišel-li jsem kdy k nim, sedal jsem na předním místě, a tak bydlil jsem jako král v vojště, když smutných potěšuje.