Comparer
Iov 31
Défilement liéLes deux colonnes défilent ensemble
Iov
Chapitre 31
1
Am făcut un legământ cu ochii mei; de ce atunci să mă gândesc la o tânără?
2
Căci ce este partea de la Dumnezeu de sus și ce moștenire de la cel Atotputernic din înalt?
3
Nu este nimicire pentru cel stricat? Și o pedeapsă neobișnuită lucrătorilor nelegiuirii?
4
Nu vede el căile mele și nu numără toți pașii mei?
5
Dacă am umblat în deșertăciune, sau dacă piciorul meu s-a grăbit la înșelăciune,
6
Să fiu cântărit într-o balanță dreaptă, ca Dumnezeu să îmi cunoască integritatea.
7
Dacă mi s-a abătut pasul de pe cale și inima mea mi-a urmat ochii și dacă vreo pată s-a lipit de mâinile mele,
8
Atunci să seamăn și să mănânce altul; da, să fie dezrădăcinați urmașii mei.
9
Dacă inima mea a fost înșelată de vreo femeie, sau dacă am pândit la ușa aproapelui meu,
10
Atunci să macine soția mea pentru altul și alții să se aplece peste ea.
11
Căci aceasta este o crimă odioasă; da, este o nelegiuire ce trebuie pedepsită de judecători.
12
Pentru că este un foc ce mistuie până la nimicire și care ar dezrădăcina tot venitul meu.
13
Dacă am disprețuit cauza servitorului meu sau a servitoarei mele, când s-au certat cu mine;
14
Ce voi face atunci când Dumnezeu se ridică? Și când cercetează, ce îi voi răspunde?
15
Cel care m-a făcut pe mine în pântece, nu l-a făcut și pe el? Și nu unul ne-a format în pântece?
16
Dacă am împiedicat pe săraci de la dorința lor, sau am făcut ochii văduvei să se sfârșească;
17
Sau am mâncat bucata mea singur și cel fără tată nu a mâncat din ea;
18
(Căci din tinerețea mea el a fost crescut cu mine, precum cu un tată; și am îndrumat-o din pântecele mamei mele);
19
Dacă am văzut pe cineva pierind din lipsă de haină, sau vreun sărac fără învelitoare,
20
Dacă coapsele lui nu m-au binecuvântat și dacă el nu a fost încălzit cu lâna oilor mele,
21
Dacă mi-am ridicat mâna împotriva celui fără tată, când am văzut ajutorul meu în poartă,
22
Să îmi cadă brațul din umărul meu și brațul să îmi fie frânt din os.
23
Căci nimicirea de la Dumnezeu mi-a fost teroare și din cauza înălțimii lui nu am putut îndura.
24
Dacă am făcut aurul speranța mea, sau am spus aurului pur: Tu ești încrederea mea;
25
Dacă m-am bucurat că bogăția mea era mare și că mâna mea a obținut mult,
26
Dacă am privit soarele când acesta strălucea, sau luna umblând în strălucire,
27
Și inima mea a fost în ascuns ademenită, sau gura mea mi-a sărutat mâna,
28
Și aceasta ar fi nelegiuire ce trebuie pedepsită de judecător; fiindcă aș fi negat pe Dumnezeu de sus.
29
Dacă m-am bucurat la nimicirea celui ce m-a urât, sau m-am înălțat când răul l-a găsit,
30
Nici nu am permis ca gura mea să păcătuiască prin a dori un blestem sufletului său.
31
Dacă bărbații cortului meu nu au spus: O, de am fi avut din carnea lui, nu putem fi săturați!
32
Străinul nu a rămas noaptea în stradă, ci am deschis ușile mele călătorului.
33
Dacă am acoperit fărădelegile mele precum Adam, prin ascunderea nelegiuirii mele în sânul meu;
34
M-am temut de o mare mulțime, sau disprețul familiilor m-a îngrozit, încât să tac și să nu ies afară pe ușă?
35
O, de m-ar asculta cineva! Iată, dorința mea este ca cel Atotputernic să îmi răspundă și potrivnicul meu să fi scris o carte.
36
Cu siguranță aș lua-o pe umărul meu și mi-aș lega-o ca pe o coroană.
37
I-aș spune numărul pașilor mei; ca un prinț m-aș apropia de el.
38
Dacă pământul meu strigă împotriva mea, sau dacă brazdele lui în același fel se plâng,
39
Dacă i-am mâncat roadele fără bani, sau am făcut pe proprietarii lui să își piardă viața,
40
Să crească ciulini în loc de grâu și neghine în loc de orz. Cuvintele lui Iov s-au terminat.
Jób
Chapitre 31
1
Smlouvu jsem učinil s očima svýma, a proč bych hleděl na pannu?
2
Nebo jaký jest díl od Boha s hůry, aneb dědictví od Všemohoucího s výsosti?
3
Zdaliž zahynutí nešlechetnému a pomsta zázračná činitelům nepravosti připravena není?
4
Zdaliž on nevidí cest mých, a všech kroků mých nepočítá?
5
Obíral-li jsem se s neupřímostí, a chvátala-li ke lsti noha má:
6
Nechť mne zváží na váze spravedlnosti, a přezví Bůh upřímost mou.
7
Uchýlil-li se krok můj s cesty, a za očima mýma odešlo-li srdce mé, a rukou mých chytila-li se jaká poškvrna:
8
Tedy co naseji, nechť jiný sní, a výstřelkové moji ať jsou vykořeněni.
9
Jestliže se dalo přivábiti srdce mé k ženě, a u dveří bližního svého činil-li jsem úklady:
10
Nechť mele jinému žena má, a nad ní ať se schylují jiní.
11
Neboť jest to nešlechetnost, a nepravost odsudku hodná.
12
Oheň ten zajisté by až do zahynutí žral, a všecku úrodu mou vykořenil.
13
Nechtěl-li jsem státi k soudu s služebníkem svým aneb děvkou svou v rozepři jejich se mnou?
14
Nebo co bych činil, kdyby povstal Bůh silný? A kdyby vyhledával, co bych odpověděl jemu?
15
Zdali ten, kterýž mne v břiše učinil, neučinil i jeho? A nesformoval nás hned v životě jeden a týž?
16
Odepřel-li jsem žádosti nuzných, a oči vdovy jestliže jsem kormoutil?
17
A jedl-li jsem skyvu svou sám, a nejedl-li i sirotek z ní?
18
Poněvadž od mladosti mé rostl se mnou jako u otce, a od života matky své býval jsem vdově za vůdce.
19
Díval-li jsem se na koho, že by hynul, nemaje šatů, a nuzný že by neměl oděvu?
20
Nedobrořečila-li mi bedra jeho, že rounem beranů mých se zahřel?
21
Opřáhl-li jsem na sirotka rukou svou, když jsem v bráně viděl pomoc svou:
22
Lopatka má od svých plecí nechť odpadne, a ruka má z kloubu svého ať se vylomí.
23
Nebo jsem se bál, aby mne Bůh nesetřel, jehož bych velebnosti nikoli neznikl.
24
Skládal-li jsem v zlatě naději svou, aneb hrudě zlata říkal-li jsem: Doufání mé?
25
Veselil-li jsem se z toho, že bylo rozmnoženo zboží mé, a že ho množství nabyla ruka má?
26
Hleděl-li jsem na světlost slunce svítícího, a na měsíc spanile chodící,
27
Tak že by se tajně dalo svésti srdce mé, a že by líbala ústa má ruku mou?
28
I toť by byla nepravost odsudku hodná; neboť bych tím zapíral Boha silného nejvyššího.
29
Radoval-li jsem se z neštěstí toho, kterýž mne nenáviděl, a plésal-li jsem, když se mu zle vedlo?
30
Nedopustilť jsem zajisté hřešiti ani ústům svým, abych zlořečení žádal duši jeho.
31
Jestliže neříkala čeládka má: Ó by nám dal někdo masa toho; nemůžeme se ani najísti?
32
Nebo vně nenocoval host, dvéře své pocestnému otvíral jsem.
33
Přikrýval-li jsem jako jiní lidé přestoupení svá, skrývaje v skrýši své nepravost svou?
34
A ač bych byl mohl škoditi množství velikému, ale pohanění rodů děsilo mne; protož jsem mlčel, nevycházeje ani ze dveří.
35
Ó bych měl toho, kterýž by mne vyslyšel. Ale aj, totoť jest znamení mé: Všemohoucí sám bude odpovídati za mne, a kniha, kterouž sepsal odpůrce můj.
36
Víť Bůh, nenosil-li bych ji na rameni svém, neotočil-li bych ji sobě místo koruny.
37
Počet kroků svých oznámil bych jemu, jako kníže přiblížil bych se k němu.
38
Jestliže proti mně země má volala, tolikéž i záhonové její plakali,
39
Jídal-li jsem úrody její bez peněz, a duši držitelů jejich přivodil-li jsem k vzdychání:
40
Místo pšenice nechť vzejde trní, a místo ječmene koukol.
41
Skonávají se slova Jobova.