Comparer
Iov 6
Défilement liéLes deux colonnes défilent ensemble
Iov
Chapitre 6
1
Dar Iov a răspuns și a zis:
2
De ar fi fost cântărită în întregime mâhnirea mea și nenorocirea mea pusă în balanță împreună!
3
Căci acum ar fi mai grea decât nisipul mării; de aceea cuvintele mele sunt înghițite.
4
Fiindcă săgețile celui Atotputernic sunt în mine, otrava lor îmi bea duhul, terorile lui Dumnezeu se așază în rând împotriva mea.
5
Rage măgarul sălbatic când are iarbă? Sau mugește boul peste nutrețul lui?
6
Se poate mânca fără sare ceea ce este fără gust? Sau este vreun gust în albușul unui ou?
7
Lucrurile pe care sufletul meu a refuzat să le atingă sunt ca hrana care mă întristează.
8
O, de aș avea cererea mea împlinită și de mi-ar da Dumnezeu lucrul pentru care tânjesc!
9
Chiar de i-ar plăcea lui Dumnezeu să mă nimicească, de și-ar dezlănțui mâna și m-ar stârpi!
10
Atunci totuși aș avea mângâiere; da, m-aș împietri în întristare, să nu cruțe, pentru că nu am ascuns cuvintele Celui Sfânt.
11
Ce este puterea mea ca eu să sper? Și ce este sfârșitul meu ca să îmi prelungesc viața?
12
Este puterea mea puterea pietrelor? Sau este carnea mea din aramă?
13
Nu este ajutorul meu în mine? Și este înțelepciunea cu totul alungată de la mine?
14
Celui ce este nenorocit, milă ar trebui arătată de prietenul său; dar el părăsește teama de cel Atotputernic.
15
Frații mei au lucrat înșelător ca un pârâu și ei trec precum curgerea pâraielor,
16
Care sunt negricioase din cauza gheții și în care zăpada este ascunsă;
17
În timp ce se încălzesc, ele dispar; când este arșiță ele sunt mistuite din locul lor.
18
Cărările drumului lor sunt abătute; merg spre nimic și pier.
19
Trupele din Tema s-au uitat, caravanele din Seba i-au așteptat.
20
Ei au fost încurcați deoarece au sperat; au venit acolo și au fost rușinați.
21
Pentru că acum sunteți nimic; vedeți doborârea mea și vă temeți.
22
Am spus eu: Aduceți-mi! Sau: Dați o răsplată pentru mine din averea voastră?
23
Sau: Eliberați-mă din mâna dușmanului meu? Sau: Răscumpărați-mă din mâna celor puternici?
24
Învață-mă și îmi voi ține limba; și fă-mă să înțeleg unde am greșit.
25
Cât de puternice sunt cuvintele drepte! Dar ce mustră certarea voastră?
26
Vă închipuiți că mustrați cuvintele și vorbirile unuia disperat, care sunt ca vântul?
27
Da, voi copleșiți pe cel fără tată și săpați o groapă pentru prietenul vostru.
28
De aceea acum mulțumiți-vă, priviți-mă, pentru că vă este evident dacă mint.
29
Întoarceți-vă, vă rog, să nu fie aceasta nelegiuire; da, întoarceți-vă din nou, dreptatea mea este în aceasta.
30
Este nelegiuire în limba mea? Nu poate gustul meu discerne lucruri perverse?
Jób
Chapitre 6
1
Odpovídaje pak Job, řekl:
2
Ó kdyby pilně zváženo bylo hořekování mé, a bída má na váze aby spolu vyzdvižena byla.
3
Jistě že by se nad písek mořský těžší ukázala, pročež mi se i slov nedostává.
4
Nebo střely Všemohoucího vězí ve mně, jejichž jed vysušil ducha mého, a hrůzy Boží bojují proti mně.
5
Zdaliž řve divoký osel nad mladistvou travou? Řve-liž vůl nad picí svou?
6
Zdaliž jedí to, což neslaného jest, bez soli? Jest-liž chut v věci slzké?
7
Ach, kterýchž se ostýchala dotknouti duše má, ty jsou již bolesti těla mého.
8
Ó by se naplnila žádost má, a aby to, čehož očekávám, dal Bůh,
9
Totiž, aby se líbilo Bohu setříti mne, vztáhnouti ruku svou, a zahladiti mne.
10
Neboť mám ještě, čím bych se potěšoval, (ačkoli hořím bolestí, aniž mne Bůh co lituje), že jsem netajil řečí Nejsvětějšího.
11
Nebo jaká jest síla má, abych potrvati mohl? Aneb jaký konec můj, abych prodlel života svého?
12
Zdali síla má jest síla kamenná? Zdali tělo mé ocelivé?
13
Zdaliž pak obrany mé není při mně? Aneb zdravý soud vzdálen jest ode mne,
14
Proti tomu, jehož lítostivost k bližnímu mizí, a kterýž bázeň Všemohoucího opustil?
15
Bratří moji zmýlili mne jako potok, pominuli jako prudcí potokové,
16
Kteříž kalní bývají od ledu, a v nichž se kryje sníh.
17
V čas horka vysychají; když sucho bývá, mizejí z místa svého.
18
Sem i tam roztěkají se od toku svého obecného, v nic se obracejí a hynou.
19
To vidouce houfové jdoucích z Tema, zástupové Sabejských, jenž naději měli v nich,
20
Zastyděli se, že v nich doufali; nebo přišedše až k nim, oklamáni jsou.
21
Tak zajisté i vy byvše, nejste; vidouce potření mé, děsíte se.
22
Zdali jsem řekl: Přineste mi, aneb z zboží svého udělte darů pro mne?
23
Aneb: Vysvoboďte mne z ruky nepřítele, a z ruky násilníků vykupte mne?
24
Poučte mne, a budu mlčeti, a v čem bych bloudil, poslužte mi k srozumění.
25
Ó jak jsou pronikavé řeči upřímé! Ale co vzdělá obviňování vaše?
26
Zdali jen z slov mne viniti myslíte, a převívati řeči choulostivého?
27
Také i na sirotka se obořujete, anobrž jámu kopáte příteli svému.
28
A protož nyní chtějtež popatřiti na mne, a suďte, klamám-liť před oblíčejem vaším.
29
Napravte se, prosím, nechť není nepravostí; napravte se, pravím, a tak poznáte, žeť jest spravedlnost v té řeči mé.
30
A jest-li na jazyku mém nepravost, neměl-liž bych, čitedlen býti bíd?