Comparer
Luca 22
Défilement liéLes deux colonnes défilent ensemble
Luca
Chapitre 22
1
Și sărbătoarea azimelor, care se cheamă Paștele, era aproape.
2
Și preoții de seamă și scribii căutau cum să îl ucidă; fiindcă se temeau de popor.
3
Atunci a intrat Satan în Iuda, numit și Iscariot, fiind din numărul celor doisprezece.
4
Și Iuda a mers și a vorbit îndeaproape cu preoții de seamă și căpeteniile, cum să îl trădeze lor.
5
Și s-au bucurat și s-au înțeles să îi dea arginți.
6
Și a promis și căuta ocazia să li-l trădeze, în absența mulțimii.
7
Atunci a venit ziua azimelor, în care paștele trebuia înjunghiat.
8
Iar el a trimis pe Petru și Ioan, spunând: Duceți-vă și pregătiți-ne paștele, ca să mâncăm.
9
Iar ei i-au spus: Unde voiești să pregătim?
10
Iar el le-a spus: Iată, la intrarea voastră în cetate, vă va întâlni un om, purtând un ulcior cu apă; urmați-l în casa unde intră.
11
Și să ziceți stăpânului casei: Învățătorul îți spune: Unde este camera de oaspeți, unde voi mânca paștele cu discipolii mei?
12
Și vă va arăta o cameră mare de sus, așternută; acolo să pregătiți.
13
Și au mers și au găsit cum le-a spus; și au pregătit paștele.
14
Și când a venit ora, el a șezut la masă și cei doisprezece apostoli cu el.
15
Și le-a spus: Cu multă dorință am dorit să mănânc acest paște cu voi înainte de a suferi eu;
16
Fiindcă vă spun: Nu voi mai mânca nicidecum din el până când va fi împlinit în împărăția lui Dumnezeu.
17
Și luând paharul, a adus mulțumiri și a spus: Luați acesta și împărțiți-l între voi;
18
Fiindcă vă spun: Nu voi bea nicidecum din rodul viței până când va veni împărăția lui Dumnezeu.
19
Și a luat pâine și a adus mulțumiri și a frânt-o și le-a dat, spunând: Acesta este trupul meu care este dat pentru voi; să faceți aceasta în amintirea mea.
20
Tot astfel și paharul, după cină, spunând: Acest pahar este noul testament în sângele meu, care se varsă pentru voi.
21
Dar, iată, mâna celui ce mă trădează este cu mine la masă.
22
Și, într-adevăr, Fiul omului se duce cum a fost hotărât; dar vai acelui om, prin care este trădat!
23
Și au început să se întrebe între ei, care dintre ei ar fi cel ce ar face aceasta.
24
Și a fost de asemenea o ceartă între ei, care dintre ei să fie socotit cel mai mare.
25
Dar el le-a spus: Împărații neamurilor domnesc peste ele; și cei ce exercită autoritate asupra lor sunt chemați binefăcători.
26
Dar voi să nu fiți așa; ci cel ce este mai mare printre voi, să fie ca cel mai tânăr; și conducătorul ca cel ce servește.
27
Căci care este mai mare, cel ce șade la masă, sau cel ce servește? Nu cel ce șade la masă? Dar eu sunt printre voi ca cel ce servește.
28
Iar voi sunteți cei care ați rămas necontenit cu mine în ispitirile mele.
29
Și eu vă rânduiesc o împărăție, așa cum Tatăl meu mi-a rânduit;
30
Ca să mâncați și să beți la masa mea în împărăția mea și să ședeți pe tronuri, judecând cele douăsprezece triburi ale lui Israel.
31
Iar Domnul a spus: Simone, Simone, iată, Satan a dorit să vă aibă ca să vă cearnă ca grâul.
32
Dar eu m-am rugat pentru tine, ca nu cumva credința ta să înceteze; și când te vei întoarce, întărește pe frații tăi.
33
Iar Petru i-a spus: Doamne, sunt gata să merg cu tine deopotrivă la închisoare și la moarte.
34
Iar el a zis: Îți spun, Petre, nicidecum nu va cânta cocoșul astăzi, înainte ca de trei ori să negi că mă cunoști.
35
Și le-a spus: Când v-am trimis fără pungă și traistă și încălțăminte, v-a lipsit ceva? Iar ei au spus: Nimic.
36
Atunci le-a spus: Dar acum, cel ce are pungă să o ia și la fel traista; și cel ce nu are sabie, să își vândă haina și să cumpere una.
37
Fiindcă vă spun, mai trebuie să se împlinească în mine ceea ce este scris: Și el a fost socotit printre călcătorii de lege, fiindcă și cele referitoare la mine au un sfârșit.
38
Iar ei au spus: Doamne, iată, aici două săbii. Iar el le-a spus: Este destul.
39
Și a ieșit și s-a dus conform obiceiului la muntele Măslinilor; iar discipolii săi l-au urmat și ei.
40
Și, venind la acel loc, le-a spus: Rugați-vă, ca să nu intrați în ispită.
41
Și el s-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră și a îngenunchiat și s-a rugat,
42
Spunând: Tată, dacă voiești, depărtează acest pahar de la mine; totuși nu voia mea, ci a ta să se facă.
43
Și i s-a arătat un înger din cer, întărindu-l.
44
Și, fiind în agonie, s-a rugat mai intens; iar sudoarea sa a devenit ca picături mari de sânge, căzând pe pământ.
45
Și după ce s-a sculat de la rugăciune și a venit la discipolii săi, i-a găsit dormind de întristare,
46
Și le-a spus: De ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă, ca nu cumva să intrați în ispită.
47
Iar pe când el încă vorbea, iată, o mulțime și cel chemat Iuda, unul dintre cei doisprezece, mergea înaintea lor și s-a apropiat de Isus să îl sărute.
48
Dar Isus i-a spus: Iuda, cu o sărutare trădezi pe Fiul omului?
49
Când cei ce erau în jurul lui au văzut ce avea să urmeze, i-au spus: Doamne, să lovim cu sabia?
50
Și unul dintre ei a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă.
51
Dar Isus a răspuns și a zis: Lăsați așa, până aici. Și i-a atins urechea și l-a vindecat.
52
Atunci Isus a spus preoților de seamă și căpeteniilor templului și bătrânilor care veniseră la el: Ați venit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii și bâte?
53
Când eu eram zilnic cu voi în templu, nu ați întins mâinile împotriva mea; dar aceasta este ora voastră și puterea întunericului.
54
Atunci l-au luat și l-au condus și l-au adus în casa marelui preot. Și Petru urmărea de departe.
55
Și după ce aprinseseră un foc în mijlocul curții și erau așezați împreună, Petru a șezut în mijlocul lor.
56
Iar o anumită servitoare l-a văzut pe când ședea lângă foc și, privindu-l cu atenție, a spus: Și acesta era cu el.
57
Dar el s-a dezis de el, spunând: Femeie, nu îl cunosc.
58
Și peste puțin, un altul l-a văzut și a spus: Și tu ești dintre ei. Iar Petru a spus: Omule, nu sunt.
59
Și cam după o oră, altcineva confirma cu tărie, spunând: În adevăr și acesta era cu el; fiindcă și el este galileean.
60
Iar Petru a spus: Omule, nu știu ce spui. Și imediat, pe când el încă vorbea, a cântat cocoșul.
61
Și Domnul s-a întors și s-a uitat la Petru. Și Petru și-a amintit cuvântul Domnului, cum îi spusese: Înainte să cânte cocoșul mă vei nega de trei ori.
62
Și Petru a ieșit afară și a plâns cu amar.
63
Și bărbații, care îl țineau pe Isus, îl batjocoreau și îl băteau.
64
Și, legându-l la ochi, îl loveau peste față și îl întrebau, spunând: Profețește, cine este cel ce te-a lovit?
65
Și multe alte lucruri vorbeau blasfemator împotriva lui.
66
Și imediat ce s-a făcut ziuă, bătrânii poporului și preoții de seamă și scribii s-au adunat și l-au adus în consiliul lor, spunând:
67
Ești tu Cristosul? Spune-ne. Iar el le-a spus: Dacă vă voi spune, nicidecum nu veți crede;
68
Și dacă vă voi întreba și eu, nicidecum nu îmi veți răspunde, nici nu îmi veți da drumul.
69
De acum încolo, Fiul omului va ședea la dreapta puterii lui Dumnezeu.
70
Atunci toți au spus: Ești tu atunci Fiul lui Dumnezeu? Iar el le-a spus: Voi spuneți că eu sunt.
71
Și au spus: Ce nevoie mai avem de mărturie? Fiindcă noi înșine am auzit din gura lui.
Lukáš
Chapitre 22
1
Přibližoval se pak svátek přesnic, jenž slove velikanoc.
2
I hledali přední kněží a zákoníci, kterak by jej vyhladili; ale obávali se lidu.
3
Tedy ďábel vstoupil do Jidáše, kterýž sloul Iškariotský, jednoho z počtu dvanácti.
4
A on odšed, mluvil s předními kněžími, a s úředníky nad chrámem, kterak by ho jim zradil.
5
I zradovali se, a smluvili s ním, že mu chtí peníze dáti.
6
A on také jim přiřekl. I hledal příhodného času, aby ho jim zradil bez zástupu.
7
Tedy přišel den přesnic, v kterémžto zabit měl býti beránek.
8
I poslal Ježíš Petra a Jana, řka: Jdouce, připravte nám beránka, abychom jedli.
9
A oni řekli mu: Kde chceš, ať připravíme?
10
On pak řekl k nim: Aj, když vcházeti budete do města, potkáť vás člověk, dčbán vody nesa. Jdětež za ním do domu, do kteréhož vejde.
11
A díte hospodáři toho domu: Vzkazuje tobě Mistr: Kde jest síň, kdežto budu jísti beránka s učedlníky svými?
12
A onť vám ukáže večeřadlo veliké podlážené. Tam připravte.
13
I odšedše, nalezli, jakž jim pověděl, a připravili beránka.
14
A když přišel čas večeře, posadil se za stůl, a dvanácte apoštolů s ním.
15
I řekl jim: Žádostí žádal jsem tohoto beránka jísti s vámi, prve než bych trpěl.
16
Nebo pravímť vám, žeť ho již více nebudu jísti, ažť se naplní v království Božím.
17
A vzav kalich, a díky činiv, řekl: Vezměte jej a dělte mezi sebou.
18
Neboť pravím vám, žeť nebudu píti z plodu vinného kořene, ažť království Boží přijde.
19
A vzav chléb, díky činiv, lámal a dal jim, řka: To jest tělo mé, kteréž se za vás dává. To čiňte na mou památku.
20
Takž také dal jim i kalich, když bylo po večeři, řka: Tento kalich jest nová smlouva v mé krvi, kteráž se za vás vylévá.
21
Ale aj, ruka zrádce mého se mnou jest za stolem.
22
A Syn zajisté člověka jde, tak jakž jest uloženo o něm, ale běda člověku tomu, kterýž ho zrazuje.
23
Tedy oni počali vyhledávati mezi sebou, kdo by z nich byl, kterýž by to měl učiniti.
24
Stal se pak i svár mezi nimi, kdo by z nich zdál se býti větší.
25
On pak řekl jim: Králové národů panují nad nimi, a kteříž moc mají nad nimi, dobrodincové slovou.
26
Ale vy ne tak. Nýbrž kdož větší jest mezi vámi, budiž jako nejmenší, a kdož vůdce jest, budiž jako sloužící.
27
Nebo kdo větší jest, ten-li, kterýž sedí, čili ten, kterýž slouží? Zdali ne ten, kterýž sedí? Ale já mezi vámi jsem jako ten, kterýž slouží.
28
Vy pak jste ti, kteříž jste v mých pokušeních se mnou zůstali.
29
A jáť vám způsobuji, jakož mi způsobil Otec můj, království,
30
Abyste jedli a pili za stolem mým v království mém, a seděli na stolicích, soudíce dvanáctero pokolení Izraelské.
31
I řekl Pán: Šimone, Šimone, aj, satan vyprosil vás, aby vás tříbil jako pšenici.
32
Ale jáť jsem prosil za tebe, aby nezhynula víra tvá. A ty někdy obrátě se, potvrzuj bratří svých.
33
A on řekl jemu: Pane, s tebou hotov jsem i do žaláře i na smrt jíti.
34
On pak dí: Pravím tobě, Petře, nezazpíváť dnes kohout, až prve třikrát zapříš, že neznáš mne.
35
I řekl jim: Když jsem vás posílal bez pytlíka, a bez mošny, a bez obuvi, zdali jste v čem nedostatek měli? A oni řekli: V ničemž.
36
Tedy dí jim: Ale nyní, kdo má pytlík, vezmi jej, a též i mošnu; a kdož nemá, prodej sukni svou, a kup sobě meč.
37
Nebo pravím vám, že se ještě to musí naplniti na mně, což psáno: A s nešlechetnými počten jest. Nebo ty věci, kteréž psány jsou o mně, konec berou.
38
Oni pak řekli: Pane, aj, dva meče teď. A on řekl jim: Dostiť jest.
39
A vyšed podle obyčeje svého, šel na horu Olivovou, a šli za ním i učedlníci jeho.
40
A když přišel na místo, řekl jim: Modlte se, abyste nevešli v pokušení.
41
A sám vzdáliv se od nich, jako by mohl kamenem dohoditi, a poklek na kolena, modlil se,
42
Řka: Otče, chceš-li, přenes kalich tento ode mne, ale však ne má vůle, ale tvá staň se.
43
I ukázal se jemu anděl s nebe, posiluje ho.
44
A jsa v boji, horlivěji se modlil. I učiněn jest pot jeho jako krůpě krve tekoucí na zemi.
45
A vstav od modlitby, a přišed k učedlníkům, nalezl je, ani spí zámutkem.
46
I řekl jim: Co spíte? Vstaňte a modlte se, abyste nevešli v pokušení.
47
A když on ještě mluvil, aj, zástup, a ten, kterýž sloul Jidáš, jeden ze dvanácti, šel napřed, a přiblížil se k Ježíšovi, aby jej políbil.
48
Ježíš pak řekl jemu: Jidáši, políbením Syna člověka zrazuješ?
49
A vidouce ti, kteříž při něm byli, k čemu se chýlí, řekli jemu: Pane, budeme-liž bíti mečem?
50
I udeřil jeden z nich služebníka nejvyššího kněze, a uťal ucho jeho pravé.
51
A Ježíš odpověděv, řekl: Nechtež až potud. A dotkna se ucha jeho, uzdravil jej.
52
I dí Ježíš těm, kteříž přišli k němu, předním kněžím a úředníkům chrámu a starším: Jako na lotra vyšli jste s meči a s kyjmi?
53
Ješto na každý den býval jsem s vámi v chrámě, a nevztáhli jste rukou na mne. Ale totoť jest ta vaše hodina a moc temnosti.
54
A oni javše jej, vedli ho, a uvedli do domu nejvyššího kněze. Petr pak šel za ním zdaleka.
55
A když zanítili oheň uprostřed síně a posadili se vůkol, sedl Petr mezi ně.
56
A uzřevši ho jedna děvečka, an sedí u ohně, a pilně naň pohleděvši, řekla: I tento byl s ním.
57
A on zapřel ho, řka: Ženo, neznám ho.
58
A po malé chvíli jiný, vida jej, řekl: I ty z nich jsi. Petr pak řekl: Ó člověče, nejsem.
59
A potom asi po jedné hodině jiný potvrzoval, řka: V pravdě i tento s ním byl, neb i Galilejský jest.
60
I řekl Petr: Èlověče, nevím, co pravíš. A hned, když on ještě mluvil, kohout zazpíval.
61
I obrátiv se Pán, pohleděl na Petra. I rozpomenul se Petr na slovo Páně, kterak jemu byl řekl: Že prve než kohout zazpívá, třikrát mne zapříš.
62
I vyšed ven Petr, plakal hořce.
63
Muži pak ti, kteříž drželi Ježíše, posmívali se jemu, tepouce ho.
64
A zakrývajíce ho, bili jej v tvář, a tázali se ho, řkouce: Prorokuj, kdo jest, kterýž tebe udeřil?
65
A jiného mnoho, rouhajíce se, mluvili proti němu.
66
A když byl den, sešli se starší lidu a přední kněží a zákoníci, a vedli ho do rady své,
67
Řkouce: Jsi-li ty Kristus? Pověz nám! I dí jim: Povím-li vám, nikoli neuvěříte.
68
A pakli se vás co otíži, neodpovíte mi, ani propustíte.
69
Ale od této chvíle Syn člověka sedne na pravici moci Boží.
70
I řekli všickni: Tedy jsi ty Syn Boží? On pak řekl jim: Vy pravíte, že já jsem.
71
A oni řekli: Což ještě potřebujeme svědectví? Však jsme sami slyšeli z úst jeho.