Comparer
Luca 23
Défilement liéLes deux colonnes défilent ensemble
Luca
Chapitre 23
1
Și toată mulțimea lor s-a sculat și ei l-au dus la Pilat.
2
Și au început să îl acuze, spunând: Am găsit pe acesta pervertind națiunea și oprind a da taxă Cezarului, spunând că el este Cristos, un Împărat.
3
Iar Pilat l-a întrebat, spunând: Ești tu Împăratul iudeilor? Iar el i-a răspuns și a zis: Tu spui.
4
Atunci Pilat a spus marilor preoți și mulțimii: Nu găsesc nicio vină în acest om.
5
Dar erau și mai insistenți, spunând: Întărâtă poporul, învățând prin toată Iudeea, începând din Galileea, până în acest loc.
6
Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă omul este galileean.
7
Și înțelegând că este din jurisdicția lui Irod, l-a trimis la Irod, care era și el în Ierusalim în acele zile.
8
Iar când Irod a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult, fiindcă demult dorea să îl vadă, pentru că auzise multe despre el; și spera să vadă vreun miracol făcut de el.
9
Atunci l-a întrebat cu multe cuvinte; dar el nu i-a răspuns nimic.
10
Iar preoții de seamă și scribii stăteau în picioare și îl acuzau vehement.
11
Iar Irod, împreună cu soldații lui, îl făceau de nimic și îl batjocoreau și l-au înveșmântat cu o haină strălucitoare și l-au trimis înapoi la Pilat.
12
Și amândoi, Pilat și Irod, s-au făcut prieteni unul cu altul în acea zi; fiindcă înainte erau în dușmănie unul cu altul.
13
Iar Pilat, după ce a chemat la un loc pe preoții de seamă și conducătorii și poporul,
14
Le-a spus: Mi-ați adus pe acest om ca pe unul care pervertește poporul; și iată, eu, cercetându-l înaintea voastră, nu am găsit în acest om nicio vină din cele ce îl acuzați;
15
Nu, nici chiar Irod; fiindcă v-am trimis la el; și iată, nimic demn de moarte nu i s-a făcut.
16
De aceea îl voi pedepsi și îl voi elibera.
17
(Fiindcă de nevoie, la sărbătoare trebuia să le elibereze pe unul închis.)
18
Dar toți au strigat deodată, spunând: Ia-l pe acesta și eliberează-ni-l pe Baraba;
19
(Care, din cauza unei anumite răscoale făcută în cetate, și ucidere, fusese aruncat în închisoare.)
20
Pilat așadar, dorind să îl elibereze pe Isus, le-a vorbit din nou.
21
Dar ei strigau, spunând: Crucifică-l, crucifică-l!
22
Iar el le-a spus a treia oară: De ce, ce rău a făcut el? Nu am găsit nicio vină de moarte în el; așadar îl voi pedepsi și îl voi elibera.
23
Dar insistau cu voci puternice, cerând ca el să fie crucificat. Și vocile lor și ale marilor preoți au învins.
24
Iar Pilat a dat sentința ca să fie așa cum au cerut ei.
25
Și le-a eliberat pe cel ce fusese aruncat în închisoare din cauza răscoalei și a uciderii, pe cel ce îl cereau; iar pe Isus l-a dat voii lor.
26
Și pe când îl duceau de acolo, au prins pe unul Simon, un cirenean, venind de la câmp, și pe el au pus crucea, ca să o poarte după Isus.
27
Și l-a urmat o mare mulțime a poporului și a femeilor, care, de asemenea, se tânguiau și îl jeleau.
28
Dar Isus, întorcându-se spre ele, a spus: Fiice ale Ierusalimului, nu plângeți pentru mine, ci plângeți pentru voi înșivă și pentru copiii voștri.
29
Pentru că iată, vin zilele în care vor spune: Binecuvântate sunt cele sterpe și pântecele care nu au născut și sânii care nu au alăptat.
30
Atunci vor începe să spună munților: Cădeți peste noi; și dealurilor: Acoperiți-ne.
31
Căci dacă ei fac acestea cu un copac verde, ce se va face cu cel uscat?
32
Și erau de asemenea alți doi răufăcători duși cu el, pentru a fi uciși.
33
Și după ce au venit la locul care este numit Calvar, acolo l-au crucificat pe el și pe răufăcători, unul la dreapta și celălalt la stânga.
34
Atunci Isus a spus: Tată, iartă-i, fiindcă ei nu știu ce fac. Și i-au împărțit hainele și au aruncat sorți.
35
Și poporul stătea în picioare, privind. Și conducătorii de asemenea, împreună cu ei, l-au luat în derâdere, spunând: A salvat pe alții; să se salveze pe sine însuși, dacă el este Cristos, alesul lui Dumnezeu.
36
Iar soldații de asemenea îl batjocoreau, venind la el și oferindu-i oțet,
37
Și spunând: Dacă tu ești împăratul iudeilor, salvează-te pe tine însuți.
38
Și a fost și o inscripție scrisă deasupra lui cu litere grecești și latinești și evreiești: ACESTA ESTE ÎMPĂRATUL IUDEILOR.
39
Iar unul dintre răufăcătorii atârnați îl defăima, spunând: Dacă tu ești Cristos, salvează-te pe tine însuți și pe noi.
40
Dar celălalt, răspunzând, l-a mustrat, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, pentru că ești sub aceeași condamnare?
41
Și noi, într-adevăr, pe drept; fiindcă primim răsplata cuvenită faptelor noastre; dar acest om nu a făcut nimic incorect.
42
Iar el i-a spus lui Isus: Doamne, amintește-ți de mine, când vii în împărăția ta.
43
Și Isus i-a spus: Adevărat îți spun: Astăzi vei fi cu mine în paradis.
44
Și era cam pe la ora a șasea și a fost întuneric peste toată țara, până la ora a noua.
45
Și soarele s-a întunecat și perdeaua templului s-a rupt prin mijloc.
46
Și după ce Isus a strigat cu voce tare, a spus: Tată, în mâinile tale îmi încredințez duhul; și, spunând astfel, și-a dat duhul.
47
Și centurionul, când a văzut ce se făcuse, a glorificat pe Dumnezeu, spunând: Într-adevăr, acesta a fost un om drept.
48
Și toți oamenii, care s-au adunat la acea priveliște, văzând cele ce se făcuseră, bătându-și piepturile s-au întors.
49
Și toți cunoscuții lui și femeile care îl urmaseră din Galileea, au stat în picioare deoparte, uitându-se la acestea.
50
Și iată, era un bărbat, numit Iosif, un consilier, fiind un bărbat bun și drept;
51
(Acesta nu fusese de acord cu sfatul și fapta lor); el era din Arimateea, o cetate a iudeilor; și care aștepta și el împărăția lui Dumnezeu.
52
Acesta a mers la Pilat și a cerut trupul lui Isus.
53
Și l-a luat jos și l-a înfășurat în pânză de in și l-a pus într-un mormânt tăiat în piatră, în care nu fusese pus nimeni niciodată.
54
Și acea zi era pregătirea; și sabatul se apropia.
55
Și femeile, de asemenea, care au venit cu el din Galileea, l-au urmat și au văzut mormântul și cum a fost pus trupul lui.
56
Și s-au întors și au pregătit miresme și miruri; și s-au odihnit în sabat conform poruncii.
Lukáš
Chapitre 23
1
Tehdy povstavši všecko to množství jich, vedli jej ku Pilátovi.
2
A počali naň žalovati, řkouce: Tohoto jsme nalezli, an převrací lid, a brání daně dávati císaři, pravě se býti Kristem králem.
3
Pilát pak otázal se ho, řka: Ty-li jsi král Židovský? A on odpověděv, řekl jemu: Ty pravíš.
4
I dí Pilát k předním kněžím a k zástupům: Žádné viny nenalézám na tomto člověku.
5
Oni pak více se rozmáhali v křiku, řkouce: Bouříť lid, uče po všem Judstvu, počav od Galilee až sem.
6
Tedy Pilát uslyšav o Galilei, otázal se, byl-li by člověk Galilejský.
7
A když zvěděl, že by byl z panství Herodesova, poslal jej k Herodesovi, kterýž také v Jeruzalémě byl v ty dni.
8
Herodes pak uzřev Ježíše, zradoval se velmi. Nebo dávno žádal viděti jej, protože mnoho o něm slýchal, a nadál se, že nějaký div od něho učiněný uzří.
9
I tázal se ho mnohými řečmi, ale on jemu nic neodpovídal.
10
Stáli pak tu přední kněží a zákoníci, tuze na něj žalujíce.
11
A pohrdna jím Herodes s svým rytířstvem, a naposmívav se jemu, oblékl jej v roucho bílé, i odeslal zase ku Pilátovi.
12
I učiněni jsou přátelé Herodes s Pilátem v ten den. Nebo před tím nepřátelé byli vespolek.
13
Pilát pak svolav přední kněží a úřadné osoby i lid,
14
Řekl k nim: Dali jste mi toho člověka, jako by lid odvracel po sobě, a aj, já před vámi vyptávaje se ho, žádné viny jsem nenalezl na tom člověku ve všem tom, což vy na něj žalujete.
15
Ano ani Herodes; nebo odeslal jsem vás k němu, a aj, nic hodného smrti nestalo se jemu.
16
Protož potresce ho, propustím jej.
17
Musíval pak propouštěti jim v svátek jednoho vězně.
18
Protož zkřikli spolu všecko množství, řkouce: Zahlaď tohoto, a propusť nám Barabbáše.
19
Kterýž byl pro svádu nějakou v městě učiněnou a pro vraždu vsazen do žaláře.
20
Tedy Pilát opět mluvil k nim, chtěje propustiti Ježíše.
21
A oni vždy volali, řkouce: Ukřižuj ho, ukřižuj!
22
A on po třetí řekl k nim: Což jest pak zlého učinil tento? Jáť žádné příčiny smrti nenalézám na něm. Protož potresce ho, propustím.
23
Oni pak předce dotírali na něj křikem velikým, žádajíce, aby byl ukřižován. A rozmáhali se hlasové jejich a předních kněží.
24
Pilát pak přisoudil, aby se naplnila žádost jejich.
25
I propustil jim toho, kterýž pro bouřku a vraždu vsazen byl do žaláře, za něhož prosili, ale Ježíše vydal k vůli jejich.
26
A když jej vedli, chytivše Šimona nějakého Cyrenenského, jdoucího s pole, vložili na něj kříž, aby jej nesl za Ježíšem.
27
I šlo za ním veliké množství lidu i žen, kteréžto plakaly a kvílily ho.
28
A obrátiv se k nim Ježíš, dí: Dcery Jeruzalémské, neplačtež nade mnou, ale raději samy nad sebou plačte a nad svými dětmi.
29
Nebo aj, přijdou dnové, v nichžto řeknou: Blahoslavené neplodné, a břicha, kteráž nerodila, a prsy, kteréž nekrmily.
30
Tehdyť počnou říci k horám: Padněte na nás, a pahrbkům: Přikrejte nás!
31
Nebo poněvadž na zeleném dřevě toto se děje, i co pak bude na suchém?
32
Vedeni pak byli s ním i jiní dva zločinci, aby spolu s ním byli ukřižováni.
33
A když přišli na místo, kteréž slove popravištné, tu jej ukřižovali, i ty zločince, jednoho na pravici, druhého pak na levici.
34
Tedy Ježíš řekl: Otče, odpusť jim, neboť nevědí, co činí. A rozdělivše roucho jeho, metali o ně los.
35
I stál lid, dívaje se. A posmívali se jemu knížata s nimi, řkouce: Jinýmť jest spomáhal, nechať nyní pomůže sám sobě, jestliže on jest Kristus, ten Boží zvolený.
36
Posmívali se také jemu žoldnéři, přistupujíce a octa podávajíce jemu,
37
A řkouce: Jsi-li ty ten král Židovský, spomoziž sám sobě.
38
A byl také i nápis napsaný nad ním, literami Řeckými a Latinskými a Židovskými: Tento jest král Židovský.
39
Jeden pak z těch zločinců, kteříž s ním viseli, rouhal se jemu, řka: Jsi-li ty Kristus, spomoziž sobě i nám.
40
A odpověděv druhý, trestal ho, řka: Ty se ani Boha nebojíš, ješto jsi v témž odsouzení?
41
Myť zajisté spravedlivě trpíme, nebo hodnou pomstu za skutky naše béřeme, ale tento nic zlého neučinil.
42
I dí Ježíšovi: Pane, rozpomeň se na mne, když přijdeš do království svého.
43
I řekl mu Ježíš: Amen pravím tobě, dnes budeš se mnou v ráji.
44
A bylo okolo hodiny šesté. I stala se tma po vší zemi až do hodiny deváté.
45
I zatmělo se slunce, a opona chrámová roztrhla se na poly.
46
A zvolav Ježíš hlasem velikým, řekl: Otče, v ruce tvé poroučím ducha svého. A to pověděv, umřel.
47
A vida centurio, co se stalo, velebil Boha, řka: Jistě člověk tento spravedlivý byl.
48
A všickni zástupové, přítomní tomu divadlu, hledíce na to, co se dálo, tepouce prsy své, navracovali se.
49
Stáli pak všickni známí jeho zdaleka, i ženy, kteréž byly přišly za ním od Galilee, hledíce na to.
50
A aj, muž jménem Jozef, jeden z úřadu, muž dobrý a spravedlivý,
51
Kterýž byl nepovolil radě a skutku jejich, z Arimatie města Judského, kterýžto také očekával království Božího,
52
Ten přistoupiv ku Pilátovi, vyprosil tělo Ježíšovo,
53
A složiv je s kříže, obvinul v kment a pochoval je v hrobě vytesaném v skále, v kterémž ještě nebyl žádný pochován.
54
A byl den připravování, a sobota se začínala.
55
Šedše pak také za ním ženy, kteréž byly s Ježíšem přišly od Galilee, pohleděly na hrob, a kterak pochováno bylo tělo jeho.
56
Vrátivše se pak, připravily vonné věci a masti, ale v sobotu odpočinuly, podle přikázání.