Comparar
Iov 29
Rolagem vinculadaAs duas colunas rolam juntas
Iov
Capítulo 29
1
Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
2
O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
3
Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
4
Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
5
Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
6
Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
7
Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
8
Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
9
Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
10
Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
11
Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
12
Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
13
Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
14
Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
15
Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
16
Eram tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
17
Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
18
Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
19
Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
20
Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
21
Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
22
După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
23
Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
24
Dacă râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
25
Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
Job
Capítulo 29
1
Moreover Job continued his parable, and said,
2
Oh that I were as in months past, as in the days when God preserved me;
3
When his candle shined upon my head, and when by his light I walked through darkness;
4
As I was in the days of my youth, when the secret of God was upon my tabernacle;
5
When the Almighty was yet with me, when my children were about me;
6
When I washed my steps with butter, and the rock poured me out rivers of oil;
7
When I went out to the gate through the city, when I prepared my seat in the street!
8
The young men saw me, and hid themselves: and the aged arose, and stood up.
9
The princes refrained talking, and laid their hand on their mouth.
10
The nobles held their peace, and their tongue cleaved to the roof of their mouth.
11
When the ear heard me, then it blessed me; and when the eye saw me, it gave witness to me:
12
Because I delivered the poor that cried, and the fatherless, and him that had none to help him.
13
The blessing of him that was ready to perish came upon me: and I caused the widow’s heart to sing for joy.
14
I put on righteousness, and it clothed me: my judgment was as a robe and a diadem.
15
I was eyes to the blind, and feet was I to the lame.
16
I was a father to the poor: and the cause which I knew not I searched out.
17
And I brake the jaws of the wicked, and plucked the spoil out of his teeth.
18
Then I said, I shall die in my nest, and I shall multiply my days as the sand.
19
My root was spread out by the waters, and the dew lay all night upon my branch.
20
My glory was fresh in me, and my bow was renewed in my hand.
21
Unto me men gave ear, and waited, and kept silence at my counsel.
22
After my words they spake not again; and my speech dropped upon them.
23
And they waited for me as for the rain; and they opened their mouth wide as for the latter rain.
24
If I laughed on them, they believed it not; and the light of my countenance they cast not down.
25
I chose out their way, and sat chief, and dwelt as a king in the army, as one that comforteth the mourners.